2,383 matches
-
Ești noaptea mea, iubire, cu ochii tăi de tuș,Iar lacrimă-ți sunt eu și gând făcut din ploi.Îți simt în inimă ninsoarea cum se-așazăCând focuri de lumină topesc dorința ei,Cu amintiri de-o vară, sufletul tău brodează Speranțe din iubire și flori ce cad pe-alei.Spun iernii să ne ningă, din cerul de granit,Cu îngeri albi de flori, ce vin din altă lume,Te-mbrățișez sub pleoapa acestui infinit, Când vântul ia cărării și utimele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
și cu un portret al domniței Maria. Poate și lui Timuș Hmelnițki, viitorul soț al Ruxandrei, i-a fost trimis un tablou al frumoasei și instruitei domnițe. Portretele Mariei și Ruxandrei au arătat, poate, la fel cu cele două chipuri brodate pe catifea - al Doamnei Tudosca și al fiului ei Ioan - prin folosirea unor cartoane realizate de pictori cărora efigiile poloneze de tip „sarmatic”, bogate, somputoase, tinzând către monumental le erau familiare. Broderiile care ne oferă portrete de femei - epitafuri, epitrahile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
către monumental le erau familiare. Broderiile care ne oferă portrete de femei - epitafuri, epitrahile, dvere -, piese bogate și dăruite lăcașurilor de cult, dovedesc existența unor meșteri abilitați în realizarea cartoanelor utilizate. Doamna Marina, soția lui Alexandru cel Bun, cu chipul brodat pe epitrahilul de sărbători dăruit de Voievod, Maria Voichița de pe epitrahilul de la Mănăstirea Dobrovăț (cam de prin anul 1504), Doamna Despina cu fiicele sale Stana, Ruxandra și Anghelina, cu chipurile cusute pe dvera „Coborârea de pe cruce” de la Curtea de Argeș (1517), Neagoslava
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Doamna Ruxandra a lui Alexandru Lăpușneanu de pe dvera de la Slatina (de fapt, sunt două - „cea mare” și „cea mică”), cu trăsături redate cu vizorea autenticului ce ține de o artă laică dezvoltată 284, Rada, doamna lui Vintilă Vodă, cu chipul brodat pe dvera „Arborele vieții”, dăruită de Domn Mănăstirii athonite Kutlumuz, alte multe chipuri de domni și de boieri cu soțiile lor demonstrează ușurința cu care artiștii români se descurcau atunci când trebuiau să figureze monumentalul, un monumental al ceremonialului (deci al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și Doamna Elena sunt așezați în jurul arborelui vieții și înconjurați de mobile din stemă (crucea, soarele, luna). Producția de carte manuscrisă din epoca lui Matei Basarab a făcut ca portretele celor doi soți, mereu în costume de ceremonie, somptuoase, bogat brodate cu aur, să apară în multe rânduri (Evangheliarul din 1642-1643, păstrat azi la Biblioteca Patriarhiei din Ierusalim; Evangheliarul din 1650 [?], având nr. 242 în fondurile Bibliotecii Naționale din Paris; în alte texte aflate în biblioteci și muzee din țară și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
veșmânt de Curte, este făcut dintr-o astfel de catifea venețiană roșie, broșată cu fir de aur, din a doua jumătate a secolului al XV-lea; tot din Peninsulă venea și catifeaua, vișinie la culoare, tunsă în două niveluri și brodată cu aur într-un fir ce închipuie vrejuri, fructe și flori, din care a fost făcut un veșmânt domnesc ce va fi apoi transformat în văl de tâmplă la Mănăstirea Putna 295 etc.), vilarul (velurul) de Ypria (Ypres, Belgia) - adus
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și nasturi de aur - în tablourile votive de la Pătrăuți, din biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi, la Sfântul Gheorghe din Hârlău ori Sf. Ilie de lângă Suceava), respectând acea scară a culorilor ce semnifica o ierarhie, veșmintele Doamnelor erau impunătoare. Pe epitrahilul brodat cu fir de aur și mătase - lucrat între anii 1421 și 1432, când Vodă Alexandru cel Bun era însurat cu Marina - fost la Mănăstirea Bistrița și ajuns la Mănăstirea rusească Staraia Ladoga, Doamna - lângă voievodalul ei soț care are pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și 1432, când Vodă Alexandru cel Bun era însurat cu Marina - fost la Mănăstirea Bistrița și ajuns la Mănăstirea rusească Staraia Ladoga, Doamna - lângă voievodalul ei soț care are pe cap o pălărie înaltă cu borurile întoarse în sus și brodate în zigzag, făcută din blană sau din pâslă, sau din păr de cămilă și semănând cu cele purtate, cam în același timp, în Germania 315 (Domnul agrea și mitrele din scarlatto roșu, culoare imperială) - are pe cap „o scufiă cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lucrată în 1561, din biserica Mănăstirii Slatina, Doamna Ruxandra poartă un caftan roșu, „din nevăzuta ei rochie ivindu-se doar mânecile strâmte prin gurile scumpului hilat”. în cea de-a doua dveră slătineană - despre care nu știm când a fost brodată -, fastul hainelor Doamnei este sporit de gulere de blană și de un văl atârnând de sub coroană 319. Viața caftanului (concurat mai târziu de conteșul polonez, făcut tot din catifea sau din mătase, cu broderii și îmblănit), ca veșmânt domnesc de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu coroană așezată peste o scufie apuseană, a fost repictat în anul 1829) ori aflate pe obiecte de mult dispărute (ca acel epitrahil - l-am pomenit deja - de la Mănăstirea Bistrița, păstrat o vreme la Staraia Ladoga, în Rusia, unde era brodat și portretul Doamnei Marina, soția de atunci a lui Alexandru cel Bun, având pe cap o scufie cu pene - și cheaghina Maria, sora lui Ștefan cel Mare și soție a hatmanului Șendrea, are pe cap, în tabloul votiv de la Dolheștii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Ștefan cel Mare. Iorga spunea chiar undeva că „unul din cele dintâi chipuri de Doamne ale Moldovei, care se cunoaște până acum” este cel al Mariei (Maria Voichița, și ea o viitoare văduvă), fiica Domnitorului muntean Radu cel Frumos, brodat pe o perdea de ușă de la Mănăstirea Putna, cu coroana așezată pe un văl lung, cu o mantie bizantină și cu papuci de culoare roșie, imperială 321. Cu același văl (vezi și mai sus) - care poate să fi fost o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ori pe Ruxandra Lăpușneanu), jupânesele și jupânițele - „Curtea”, restrânsă dar privilegiată, a Doamnei (și lucrurile nu stăteau altfel nici în casele boieroaicelor) -, în straie „de casă”, nelipsite însă de strălucire, lucrau, ajutate de slujnice și roabe, țeseau, coseau la gherghef, brodau cu pricepere obiecte de podoabă pentru îmbrăcăminte ori pentru odăile palatului și pentru lăcașurile de cult. De aici porneau comenzile pentru completarea proviziilor și a garniturilor ustensilelor de bucătărie (din păcate, eu nu am la îndemână decât solicitările făcute de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de mormânt faimoase (lucrată, la cererea văduvei stolnicului de un meșter local atent și la pretențiile tradiției, dar deschis către nou586), a lui Stroe Buzescu de la Mănăstirea Stănești (unde gloria privată a stolnicului, cu care se măritase prin 1570 era brodată pe gloria timpului), jupâneasa Sima Buzeasca (născută Rudeanu), rudă cu Doamna Stanca lui Mihai Viteazul, a pus să se scrie (îi fusese dat Simei să-și aducă soțul acasă în coșciug; îi va supraviețui peste treizeci de ani587, costatându-și izolarea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lung, iar În jurul lui, Începând din creștet, Își prind o țesătură fină, lungă și Îngustă, pe care o numesc destar, adică acoperitoare de cap, având Înfățișarea unui coif. Cei mai bogați adaugă la această acoperitoare a capului bucăți de mătase brodate cu argint și aur, un fel de cârlige, cu trăsăturile ieșite În afară, și o varietate de perle și pietre prețioase 339. Ei poartă podoabe de aur și nestemate, brățări și numeroase ornamente ale gâtului - așa cum se arată În portretele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lirică mai impersonală, dar și sub o evidentă influență parnasiană, poeta înclină spre compoziția estetizantă, imaginând o „romanță violetă” sau alt fel de cântec, de o intensitate delirantă, care reclamă „îmbrățișări imense de mistere”. Apoi fantezia plonjează în Antichitate și brodează câteva mici tablouri animate, de o oarecare pregnanță plastică, în jurul unor personaje istorico-mitologice (Salome, Cleopatra, Semiramis, Satirul, Dionysos). Aici transpare și o anume descătușare, o tendință spre manifestarea liberă a simțurilor, care ar putea crea senzația de plenitudine a vieții
SCURTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
plopi”. Sunt versuri de vibrație scurtă, cu o tonalitate minoră, deși câteva nu lipsite, mai ales sub aspectul prozodic, de o mică notă personală, dată de cadențări dactilice și rime mai puțin obișnuite. Figurația celor cincizeci de poezioare, miniaturi sufletești brodate pe rețeaua unei fantezii metrice variate, e construită în special din elemente de recuzită a naturii (plopii înalți, grâul verde, florile de mac, anotimpurile), dorurile, visul, tristețea fiind legate de anumite stări, care nu devin întotdeauna stări poetice. Uitată azi
UMBRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290337_a_291666]
-
făcut și, pentru căci sânt alcătuirile trupului omenesc, era cu cale să se sfințească cu pogorârea Domnului” (Antim Ivireanul). În jurul acelorași corespondențe între cele patru elemente primordiale ce au configurat universul și substanțele din care s-a constituit corpul omenesc brodează și alcătuitorul unei predoslovii din 1683 (textul este semnat de voievodul Șerban Cantacuzino). În aceste compuneri tipărite sunt distribuite în circulație informații de bun nivel, ce aparțin evident altui registru. Ele se află într-o strânsă relație cu prețul tot
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
recrearea imaginii etc. - individul ajunge o proprietate a locului, iar fericirea adevărată e doar starea „deplinei conștiințe de sine”. Complotul... este alt exercițiu de imaginație, o farsă unde motivul Vladiei e reactualizat sub pretextul senzațional al unei afaceri. Aici autorul brodează pornind de la un fapt real, cu un personaj ilar, care, scăpând de sub „controlul” guvernului (și al ficțiunii), poate produce haos și de aceea trebuie suprimat. E o lume de automate, de marionete cu creierul spălat, unde „cineva”, Păpușarul, Sforarul-Șef
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
mai ales literare cuceresc prin abstracțiunea abil mânuită și totuși evazivă, în concluziile de valorificare estetică. O carte de poezii sau de nuvele, un roman chiar, e pentru d-sa un pretext de a degaja o idee generală, în jurul căreia brodează interesante asociații speculative: un spirit metodic, ce lucrează cu relațiuni cerebrale, cu forme sintetice, în loc de pătrunderi analitice. Din totalitatea impresiilor sugerate de operă d. Vianu extrage una mai pregnantă, de obicei o problemă tehnică, prinzând de pânza ei agrafa sigură
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
căci tema avea o veche tradiție în poezia panegiristică ucraineană din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Interesul arătat în acest context literaturii oraculare în genere, oracolelor sibilinice în particular capătă motivări suficiente. Sibilele pătrund, firesc, în texte ce brodează pe marginea unor miracole, profețiile lor se autonomizează, motivul își face un nou statut și, depășind zona literarului, capătă (recapătă, mai bine zis) dreptul de a figura în programele inconografice. Previziunile versificate ale sibilelor din culegerea a lui Iannikie Haleatovski
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
urmă să editeze broșura Din Țara lui April (1970), conținând versuri pentru copii, și o antologie de autor, Scrisori de primăvară (1972). Originea rurală și formația de normalist îl îndrumau pe tânărul P. spre tradiționalismul clasic, cu năzuința de a broda tabloul idilizat al „cătunului bătrân” într-o comuniune totală cu natura și cerul. Întrucâtva caracteristic în Scrisori de primăvară este tonul luminos, optimist, trimițând la George Coșbuc, urmat pe alocuri și în versificație. Curând, în Amintiri și în Depărtări, se
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
căderi neprevăzute. Din apele tulburi ale obârșiei, O.-A. alege trăsături care să le confere personajelor nu numai originalitate, ci și dramatism (Fata spânzuratului, Fecior de bani gata, Burdumba). Ca poet, a debutat cu un ciclu de Doine, în care brodează motive culte pe o canava populară. Versurile de mai târziu se disting prin aceeași acuratețe a limbii ca și scrierile în proză. Imaginile sunt simple și limpezi, iar coloritul poeziilor luminos, cu tonalități calme, aproape idilice. Atitudinea față de viață e
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
adecvate, a unei muzici armonioase. Autorul dramatic este lipsit însă aproape cu desăvârșire de înzestrare. Piesele sale, pline de înălțătoare sentimente patriotice, sunt compuneri ocazionale, evocând Unirea, omagiind câteva figuri de domnitori (Moartea lui Constantin Brâncoveanu, scrisă împreună cu Antonin Roques), brodând mici peripeții în jurul unor personaje celebre în epocă (Baba Hârca, cuconul Bârzoi). S-au publicat doar Viitorul Româniii (1859) și 11 iuniu sau Treisprezece ani în urmă. Un ciorbagiu și un zavragiu (1861). Localizările - după Victorien Sardou, Philippe Dumanoir și
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
nestăvilite de viață. Există un soi de disperare în „energia” lor, o clară presimțire a tragediei și a morții. Nesupuse, incontrolabile, jucându-și existența pe o singură carte, femeile din The Lady in the Lake își scriu propriul scenariu mortuar, brodând semnele tragediei pe un lințoliu în care hainele și trupul lor s-au contopit. Crystal Kingsley și Muriel Chess dispar, practic, deodată. Conform mărturiilor, una dintre ele s-a scufundat pe fundul laculul Big Bear, cealaltă s-a evaporat în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sau pentru ea. Cinică în brutalitatea ei lipsită de iluzii, imaginea acoperă pe de-a-ntregul amănuntele și stilul de viață dus până atunci de Marlowe. The Long Goodbye poate fi citit, din această perspectivă, ca o scriere testamentară. Deși titlul brodează pe marginea unui bine cunoscut adagiu francez - partir, c’est mourir un peu -, prezentându-ne un Marlowe gata să se îndrăgostească de Linda Loring, cuvintele se potrivesc întru totul sfârșitului de etapă la care a ajuns detectivul. Lentoarea narațiunii sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]