833 matches
-
Se așeză apoi pe scaunul de vizavi de mine. ― Ce...? am murmurat bulversată, imediat ce David se Îndepărtă. ― Eram la masa alăturată, am auzit ce-ai pățit și m-am gândit să te salvez, explică el zâmbind. L-am privit atent. Brunet, Înalt, cu ochi mari și verzi. Dacă n-aș fi fost Într-o stare atât de proastă, cu siguranță l-aș fi remarcat imediat ce aș fi intrat În cafenea. Tipul era foarte chipeș. Și, În mod inexplicabil, chipul lui Îmi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în trecut. Aproape că uitasem de vecina mea, ca și cum n-ar fi trăit alături de mine, la doi pași. Fără să vreau mi-au ajuns la urechi câteva amănunte despre ea. care au făcut cu iuțeală înconjurul mansardei noastre. Pe fata brunetă o chema Mihaela, iar tovarășa ei de cameră era sora, nicidecum maică-sa, cum spusese netoata de Rița, la început. Părea să aibă 40-45 de ani (în realitate mergea pe 30) și, fiind oficiantă la Poșta Centrală, pleca toată ziua
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a abordat o prostituată foarte tânără. Ne-am urcat într-un taxi și am pornit-o spre centru, vest, drumul spre Chelsea. Doar o singură dată m-am uitat la ea în mașina care se scutura din toate încheieturile. Era brunetă, cu buze de culoarea sângelui și păr de spaniolă, prea încâlcit să mai strălucească. M-am consolat la gândul că, ajutat de o sticlă de Je Rêve, un cartuș de Executive Lights și una pusă bine între șale, m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nici cel puțin o podea. Nu va clăti nici măcar o ceașcă de cafea. Emanciparea gagicuțelor. Cine vrei să-ți fie partener? am întrebat-o. Cristopher Meadowbrook, Spunk Davis sau Nub Forkner? Butch a spus că preferă un partener cât mai brunet Chestia mare în legătură cu Butch e că nu-i doar o blondă proastă, așa cum ea însăși a afirmat Și ceea ce eu am aprobat Poate că arată așa. Poate că în anumite situații se comportă și vorbește ca atare. Dar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-o vitrină pentru cocteiluri, cu o față de masă din plastic înflorată, trei scaune înalte și un șir de sifoane și shakere care aminteau de conturul Manhattan-ului. Vron stătea pe o sofa de catifea albă, de mare efect Era b brunetă cu tenul palid, de vârsta mea, cu un corp plăcut. O mai văzusem pe undeva. Încântat de cunoștință, am spus eu. Am auzit atâtea despre dumneata, John, a spus Vron. — Vron e azi o fată cât se poate de fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unei bănci. În bancă stăteau Petruța și una Iosub, și Petruța le făcea copiilor un oracol, adică le citea niște-ntre bări dintr-un caiet: dacă au vreun iubit, din ce clasă e, dacă e înalt sau scund, blond sau brunet, da că-nvață bine etc., și pentru fiecare răspuns trăgea câte-o liniuță în caiet. Apoi tăia liniuțele câte trei și ieșeau niște cifre: 323, 132, 231 etc. După ele îți spunea dacă cel la care te gândiseși te iubește
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
femeie. - [... ] - [... ] Don Carlos mă invitează să șed pe un divan-sofa, care ocupa amândouă laturele ale unui unghi al odaiei și pe care dormeau v-o trei femei îmbrăcate. Am șezut și am vorbit mai multe lucruri. Femeia Don Carlos era brunetă, avea nasul cam în sus, era palidă și din vocea [ei] se vedea o siguranță și o energie rară. Sicherer Blick, sichere Hand. Alfons era un Trottel. El era galben la față, obrajii lui erau două lungi vîlci sau încrețituri
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mama, educatoare. Cu o casă frumoasă la șosea, o gospodărie de admirat, erau oameni foarte respectați. Deși când îi vedeai împreună ți se părea o familie ciudată; ea măruntă, el înalt, dar se înțelegeau de minune. Geta, o femeie minionă, brunetă, cu ochii căprui, un nas mic, cârn, o gură cu buze subțiri, cu părul scurt, făcut permanent, era foarte aprigă uneori, dar își revenea când își dădea seama că a greșit și mai "repara" din greșeală. Îi murise și ei
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
însoțită de soțul ei, profesor de sport. Nici nu se putea altfel însă bărbații nu aveau timp să depene amintiri, sărbătoreau o onomastică. Fiana, cu trăsăturile ei perfecte de creolă, avea trei mari defecte, din punctul lui de vedere! Era brunetă, premiantă și îi plăcea literatura însă adevărat, era foarte modestă și de aceea o prefera... lui, care de obicei vedea numai blonde în fața ochilor. Blonda lor profesoară de limbă română bănuia că se inspira de peste tot când îi vedea lucrările
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
multe ori ar fi dorit să afle ceva despre Victor când trecea pe la colț spre piața Griviței, însă nu l-a mai văzut niciodată, posibil se învârtea prin Ploiești, fiindcă pasiunea lui a fost chimia. Tatăl lui avea mâinile imense, brunet, bine legat, prezenta la Sala sporturilor galele de box cu glas de bas. Când auzea vocea lui gravă, pătrunzătoare, inconfundabilă vibrând ,,eliberați ringul, începe repriza întâi,, îl treceau fiorii. Fiecare om cu personalitatea lui. Elevii fac distincție? Ei ar trebui
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu ochii roșii era mult mai arătos decât ‚’’viitorul soț’’ însă ce folos? Își repeta: - Trebuie să uit<trebuie să uit! A folosit puțină pastă de dinți la clătit gura până s-a calmat. Când a ieșit din baie, fata brunetă, slăbuță dar bine făcută, îl aștepta îngrijorată și l-a sărutat, iar mama ei care supraveghea orice mișcare ca un jandarm, a observat mulțumită că nu făcuse murdărie în baie. A băut în continuare cu ea cuibărită în brațe, sărutându
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Iar acum așteaptă amândoi să plece în Israel... Eugen Gutman, se prezentă tânărul medic, întinzând mâna și ridicându-se o clipă de pe fotoliul pe care-l ocupa. Nu părea să aibă mai mult de 35-40 de ani. Era un bărbat brunet, cu o figură expresivă și cu o privire vie, ușor disimulată în dosul ochelarilor cu lentile rotunde și groase, pe care-i purta. Stelian îi strânse mâna și se interesă, mai mult ca fapt divers, dacă nu-l avusese ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu o batistă, ochelarii cu dioptrii multe, iar Ceaușescu, așezat mai departe, strategic, într-un capăt al mesei, se mulțumea să-i asculte pe ceilalți, cu un aer în aparență condescendent și modest. O chelneriță de partid și de stat, brunetă, înfloritoare și surâzătoare, cu șorțuleț și cu bonețică, își vârî pentru câteva clipe căpșorul cârlionțat pe o ușiță dosnică, pentru a întreba dacă mai era nevoie de ceva la masă, apoi se retrase discret, ca o damă de companie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
porni o discuție în legătură cu justețea politicii de condamnare a regimului din Iugoslavia lui Tito, pe care o dusese partidul în vremea lui Stalin. Discuția, purtată cu reținere și prudență, se sfârși în coadă de pește, în momentul când chelnerița cea brunetă și înfloritoare reveni, ca să aducă o tavă încărcată de tarte cu frișcă. Dându-și seama că era cazul să schimbe subiectul de conversație, Gheorghiu-Dej se uită cu tâlc spre Ceaușescu și-l întrebă ca din întâmplare: Ei, ce facem, Ceaușescule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alătură fetei, cu glas semeț și cu un surâs blajin pe figură, un student înalt, blond și frumos, care până atunci nu-și făcuse remarcată prezența decât prin exclamații și prin hohote zgomotoase de râs, împreună cu prietena lui, o studentă brunetă și subțirică, pe care o ținea galant și protector de umeri. ...Pe care dumneavoastră, într-un mod lipsit de delicatețe, l-ați făcut să plece dintre noi! completă studenta care începuse discuția cu și mai multă îndrăzneală, deși în obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înțelept lucru înfruntându-l pe individ și că tot ce le mai rămânea de făcut era s-o șteargă și ei de-acolo și să spere că cele întâmplate aveau să fie date uitării. Tipul ăsta strânge informații..., șopti studenta brunetă și subțire. Haideți acasă, până nu se-ntoarce... Hai, dragă, aprobă prietenul ei cel înalt și blond și, salutându-l pe portar, care îl privea surâzător, se urni de-acolo împreună cu prietena lui și cu tot grupul. În holul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
umpleau liceul. Ca o altă zi normală de clasa a XII-a. Ultimul an. Ultimele momente de chin, de falsitate și urma facultatea, portița mea de scăpare. Vezi pe unde mergi! Strigă la mine un băiat de vreo doi metri, brunet, cu ochii căprui, cu fața plină de acnee și părul nespălat. Scuze, am icnit și mi-am continuat drumul spre copacul din curtea școlii. Era în zona îngrijitorilor, dar acolo florile vorbărețe tac, păsărelele jucăușe dorm, iar vântul vijelios stă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de a deveni cândva pilot. Suferința a fost mare, căci rareori a reușit să-și mai vadă părinții. A suportat însă totul cu curaj, întrucât și-a urmat visul. După ani de zile, pe ulița satului se ivește un tânăr brunet, cu ochii de-un albastru-verzui precum marea, cu părul creț de parcă niște șerpi s-ar încolăci pe capul lui, îmbrăcat în costum de aviator. Se oprește în dreptul unei case bătrânești. Deschide ușa și scârțâitul acesteia i se pare neschimbat. Înaintează
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
luminile erau aprinse. — Facem chestia cu polițistul de treabă și cel nasol, îmi propuse Lee, căscând, după care sună la ușă. Ne deschise un bărbat sfrijit, de vreo cincizeci și ceva de ani. — Polițai, nu-i așa? spuse el. Era brunet și avea ochii spălăciți, ca ai fetei din fotografia de cazier, dar aici se termina orice asemănare între tată și fiică. Elizabeth Short era o femeie care te făcea praf. El părea făcut praf: un schelet ambulant în pantaloni bufanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spune că fata avea trei alunițe închise la culoare pe buca stângă a... ăăă... posteriorului. — Puteați să-i spuneți cur, domnule maior. Pornim imediat spre dumneavoastră. • • • Caporalul Joseph Dulange era un bărbat de douăzeci și nouă de ani, înalt, musculos, brunet, cu față prelungă și o mustață subțire. Era îmbrăcat în haine militărești largi, de culoare măslinie, și stătea așezat vizavi de noi, la o masă din biroul șefului Poliției Militare din Fort Dix. Părea să fie un individ al naibii de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la inaugurarea unor livezi de portocali și loturi vacante, numai bune pentru construcții. Într-una din poze, era și Ramona pe atunci o fetiță grăsuță, purtând un corset care sigur o strângea al naibii de rău. Emmett ținând în brațe un copil brunet, surâzător. Ramona, cu ochii lipsiți de viață, dirijând mâna în care Martha ținea o pensulă spre un șevalet de jucărie. Mack Sennett și Emmett punându-și unul altuia coarne. Într-o poză de grup făcută la Edendale mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
moment că de nava lor se apropiase un vehicul ciudat, mic și cam damblagit, cum își dădură seama după păcăniturile pe care le scotea prin eșapament. Înainte de-a apuca să lanseze somația obligatorie, din vehicul ieși un individ foarte brunet, având legat în spate un tub de oxigen din care pornea un fel de maț ducând la gura globului transparent de protecție ce-i înconjura capul. Individul traversă plutind spațiul de trei-patru metri până la „Bourul” și ciocăni la ușă. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vreți. Nu pot să dorm, se plânse vocea. De când sunt așa, n-am pus geană pe geană. — Nu vă supărați - zise Getta 2, aprinzând o țigară -, când sunteți vizibil, cum arătați? — N-arăt rău, scumpă doamnă, răspunse vocea. Sunt înalt, brunet, puțin încărunțit la tâmple, am ochi albaștri și-am terminat A.S.E.-ul. Sunt căsătorit și am doi copii. Vinerea viitoare trebuia să ne cumpărăm boiler. — Fumați? întrebă Getta 2. — Numai în locuri special amenajate. Am fost toată viața un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Nu prea seamănă a preoteasă, nu-i așa? a chicotit ea. Al doilea copil a venit repede, acum că Gad deschisese calea. A căzut din pântecul mamei lui ca un fruct copt dintr-un pom, tot un băiat și tot brunet, dar mult mai mic decât primul. Dar mama lui nu l-a văzut. Un șuvoi de sânge i-a urmat și lumina din ochii Zilpei s-a stins. Inna și Rahela au înfășurat-o în lână și ierburi ca să oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se distrugă. M-am dus la Emilia și, după ce ne-am împăcat, am golit o sticlă întreagă de rom până seara. Am mai locuit la ea un timp, după care n-am mai văzut-o. Mă încurcasem cu o infirmieră brunetă, nostimă, care-mi aducea mâncare de la spital. Din păcate, nu făcea asta numai cu mine. Când i-am atras atenția, în loc să mă mintă, a izbucnit batjocoritoare: „Îmi e milă de tine și tot tu faci mutre?” Am văzut negru în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]