3,188 matches
-
am luat legătura cu tine m-a ajutat să-mi petrec timpul într-un mod deosebit de plăcut. Sunt încântat că te-ai întors acasă și te ocupi cu treburi care îți dau satisfacție, în mod sigur și locuitorii orașului sunt bucuroși că ai revenit acasă. Cine știe poate, într-o zi, mă voi întoarce și eu sau poate Virgil. Ambii suntem necăsătoriți. Poate, data viitoare, când ne vom revedea vei fi căsătorit. Nu pot să cred că nu ai ceva în
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383263_a_384592]
-
putea invita pe Mioara și pe Săndel pe la tine. - Daaa! - Lasă Mălina, că nu-i nimic, fetița mea dragă. Mâncăm cu toții mai târziu prăjitura ta preferată, când o termină mamaie, nu? O întrebă Andrei pe fetița sa. - Daaa! Răspunse Mălina bucuroasă și bătând din mânuțe, mai târziu o să vină și Mioara cu Săndel pe la mine! - Daaa! Veniim! Țopăiră și bătură din palme, cei doi copii. - Până atunci, hai să facem un om de zăpadă, veni cu ideea Alina. - Daaa! Săriră copiii
COCOSANA ŞI ANOTIMPUL ALB de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383245_a_384574]
-
Capete-n geam și s-a gândit, Văzând că ele îi zâmbesc: / „Uite ce mult ei mă iubesc! Râd când mă văd! Le pare bine / Că mama lor acasă vine! Băieții mamei, băieți, / Frumușei și cucuieți !” Cu-astfel de gânduri, bucuroasă, / Se tot apropia de casă, Însă deodat’ s-a-nspăimântat / Și sângele i-a înghețat În vine, căci a priceput / Că ceva rău s-a petrecut. Doar capetele din fereastă / O înștiințau că o năpastă Peste-a ei casă a
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
de lungă. Să circule, să bârfească, să facă mici învârteli. Cleveteala îi seduce: mă cred pedepsit, învins, desființat. Se întind, se întrec în a mă umple cu noroi: atunci, ața ajunge la capăt. Hâc! Se trezesc din smucitură. Buimaci. Răcoriți. Bucuroși că nu m-au ucis. Vor bani. Muncind: uneori, se străduiesc. Înșelând. Strecurându-se. Agonizând; vânzându-se. Banii sunt în putința mea, eu aduc turiștii. Prin Ordonanțe, am făcut din Stațiune o adevărată urbe. Una a desfrâului, spun cei răi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Magistratul le-a vorbit de parcă pregătea o revoluție. Sau o încheia. S-a întrecut pe sine; târgoveților, brusc, viața de mai înainte le-a devenit și mai urâtă; îmbrăcați ca în urmă cu cincizeci de ani, s-au privit jenați. Bucuroși. Fericiți. Li s-a deschis o cale. Simbrii onorabile, cont personal, profesori, pensii! Gărzile vor aduce la ordine pe oricine se va abate de la contract, pentru că era vorba de o înțelegere: „Eu vă conduc, voi mă ascultați!”. Vicleniei rafinate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
societatea Înțelepților despre care vorbise spițerul. Probabil că nu erau mulți asemenea Înțelepți la Florența, și totuși nici unul dintre chipurile acelea nu Îi era cunoscut. Trebuie că erau străini, ca Teofilo, se gândi el, trecându-i În revistă. — Cât de bucuroși suntem cu toții să te putem vedea aici, messer Durante, Îl scutură glasul spițerului, care apoi li se adresă celorlalți: Alighieri, poetul. Maestru și prieten al meu. Dante se feri cu un semn. La rigoare, nu ar fi avut dreptul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
copiii merg voioși spre Școala de literatură, printre blocuri au oprit câțiva editori strigând „Texti cumpar! Texti goali!”, la ușă sună politicos un controlor, ca să factureze consumul de cerneală, iar peste toate, de la bucătărie, se aude glasul soției anunțându-te bucuroasă: „Azi o să pregătesc ceva din Buzzatti!”. La treabă, deci! Episodul 130 îNAPOI LA BARZOVIE-VODĂ Poate că misia cea mai grea a Poveștii ce-și duce povestea pe două căi este de a reface în chip firesc atmosfera unui drum când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stâncilor. După câteva minute, doi călăreți și patru dromaderi încărcați cu burdufuri pline de apă se iviră exact în punctul pe care îl arătase băiatul și se îndreptară într-un trap ușor și vioi în direcția celor ce-i așteptau bucuroși și nerăbdători. Pe drum se întâlniră cu Moartea, ce se îndepărta spre nord, la fel de plictisită și fără chef ca întotdeauna. Vulturii se împrăștiară, și umbrei lor îi luă locul cea a lui Gacel Sayah, viteazul inmouchar veșnic prezent în amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
e ceea ce apuci, ceea ce calci, ceea ce muști, ceea ce scuipi, viața e În mîinile și picioarele tale, În dinții și-n burta ta - restul e vînare de vînt! Cum să mai fii poet; dar ai fost vreodată cu adevărat? CÎnd sacrificai bucuroasă un cenaclu literar pentru o duminică În familie cu verișoare și mătuși grase În fața unei porții zdravene de Kolosvary Kapuszta. Ca pe vremuri În cuhnie la Omama, cu vorbele ei În urechi: izdatul și Cula VÎrșețului și nunțile tainice la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o femeie. Mai mult ca sigur că era concubina lui Achenaton. Iar pe lângă asta, preoteasă sau vrăjitoare. Valorează mai mult decât toată stațiunea. — Și dacă ar trăi? — Dacă ar trăi, suflețelul meu, bătrânii ăia din camera alăturată ar fi foarte bucuroși. În schimb, și-ar pierde mult din valoare. Ar valora exact atât cât tine sau cât mine. Și cred că nu ar ști cu nimic mai mult decât noi, cel puțin în privința Celui de Sus. Astea sunt chestii complicate. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
femei a scris că e curioasă să știe de ce domnul Watkins și soția sa nu au avut nici un copil până acum. Duminica următoare, doamna Watkins a intrat în direct la emisiunea de seară a predicatorului și a zis că este bucuroasă că n-a avut copii pe care să fie nevoită să-i crească în această lume păcătoasă laolaltă cu copii de speța celor pe care acele femei îi vor naște. Unii bărbați s-au întors în vale cu femei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
oamenii care aveau nevoie. Avea prețuri mari pentru cei care locuiau pe strada din nord, însă pe oamenii săraci îi păsuia cu plata chiar și câte-un an. Cei din nord nu ziceau nimic de prețurile mari, iar săracii erau bucuroși că luau pe datorie, așa că era bine pentru toți. Nici nu știți câți oameni întâlnești făcând comisioane la o drogherie - sau oriunde altundeva, presupun. Erau tot felul de livrări. Femeile care își pierduseră soții în război comandau șervețele Kleenex și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mine - nu e ca și cum ați avea alte dovezi să ne prezentați, nu-i așa? Mi-ați spus tot ce știți? Am dat din cap. —E doar o presimțire. Credeți-mă, dacă știam ceva concret aș fi fost mai mult decât bucuroasă să vă spun. Probabil și-a dat seama că spun adevărul, pentru că s-a cufundat relaxat în scaun. —Ei bine, în cazul acesta... a început el. — Nu mai e nimic de adăugat, am terminat eu fraza. M-am ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Din experiență știam că asta înseamnă că e gata să facă o sugestie de care nu era sigură cum o să fie primită. —Probabil ai să urăști ideea, a încercat ea, uitându-se în continuare la inel, dar aș fi tare bucuroasă dacă aș putea să vin la tine și să o văd. în calitate de prietenă, evident. S-ar putea să-ți treacă prin minte că, odată ce ți-am fost profesoară, am să te critic... — Nu, nu. Deloc! Am tresărit plină de entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a băgat-o în buzunarul de la spate. Eram convinsă că o va folosi ca foiță pentru iarbă. Mi-a zâmbit și s-a întors spre ușă. —Poate o să mă întorc când se deschide. Poate, am spus intrându-i în joc, bucuroasă să constat că mâna mea își regăsise echilibrul. — Ce voia bărbatul acela? m-a întrebat Shelley, acoperind cu mâna receptorul. — Se uita doar. —Bine, bine. Și-a luat mâna de pe receptor. —Alo? Da. îl aștept pe Brian Fisher de la departamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu un aer sigur de sine. — Deci, de unde o cunoști pe Baby? —Sunt vărul ei. Avea sens. Părea prea sensibil să fie interesat de Baby. Mi-a oferit o țigară. Aveam nevoie să fac ceva cu gura așa că am fost bucuroasă să iau una. Eram încă încurcată de dispariția lui Nat. Ani de experiență m-au învățat să nu caut comportamentului masculin o explicație rațională, dar uneori tentația e prea mare ca să-i rezist. Și lucrezi tot timpul la galerie? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
va întoarce? — Asta nu o pot ști. îmi pare rău. — Dar nu ești secretara? am întrebat politicos. Nu, sunt asistenta unuia dintre partenerii noștri. A urmat o pauză. — De fapt, momentan doamna Archer nu are o secretară. Dar aș fi bucuroasă să vă preiau mesajul. Nici o problemă, am spus ușurată, am să o sun acasă. Mulțumesc foarte mult. Am pus telefonul jos și m-am uitat în gol. La întâlnirea noastră, Laura Archer a ținut să-mi spună că are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bizar i-am crezut povestea. Dar știam la fel de sigur cum știam că stau acolo că, de asemenea, scoate minciuni printre dinți. De afară s-a auzit un scrâșnet; o cheie întorcându-se în broasca ușii principale. Am tresărit. Am fost bucuroasă că și Catherine Hammond a făcut la fel. —Catherine, unde ești? se auzi vocea lui Clifford Hammond din hol. — Sunt aici, i-a răspuns ea, dar... Și-a făcut apariția în dreptul ușii, deja posomorât. Când m-a văzut, stând în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
răstălmăcit cuvintele lor astfel: o baie de sânge! Reli a reușit să vândă aproape tot ce posedam. A trebuit să mai împrumut bani de la diferite persoane, pentru a păstra în cameră patul și două scaune necesare pentru operație. Am fost bucuroasă când un cumpărător a trimis înapoi tabloul lui Nunu, pe care-l priveam des în asfințit când îl așteptam să vină la mine. Reli mi-a făcut injecții cu vitamina K pentru a mă întări în cazul unei mari hemoragii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de intensitate. La intrare ne aștepta Franco, cu un surâs incert, ca într-un vis plin de aburii dimineții. S-a apropiat de noi, ne-a atins mâinile și ne-a asigurat că signor Fumo și soția lui, Carla, erau bucuroși să ne întâlnească. Casa de piatră a lui signor Fumo se afla în afara Castellanei și Franco ne-a luat în mașina lui ca să ajungem acolo. Amurgul începea să cadă și soarele luase acea formă de polenta despre care scriu școlarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
față cu orice preț, se pare. De ce vroia asta instinctul respectiv, Mircea nu înțelesese niciodată. Tot așa cum nu înțelesese niciodată ce anume îi face pe oameni să trăiască, să meargă mereu înainte, înainte și numai înainte... Poate sufletele lor erau bucuroase, așa cum de puține ori fusese al lui. Poate... Dar acum era timpul ca Mircea să plece din fața trenului, la care privea ca hipnotizat. Și să facă naibii ceva cu banii aceia. Ceva - altceva decât simulacrul de literatură pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Iar, moralmente, va fi neconvenabil să fii evreu doar atunci când domnii noștri creștini vor deveni, în sfârșit, creștini adevărați, adică niște oameni care, înrăutățindu-și cu voia lor propria viață, vor ameliora viața altora și se vor simți mulțumiți și bucuroși făcând acestea. Dar, deocamdată, acest lucru nu s-a întâmplat. Două mii de ani nu par să fi fost de ajuns pentru asemenea faptă. De aceea, domnule Stein, vorbiți degeaba, încercând să dobândiți cu un preț de nimic propria dumneavoastră demnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Cristian Toma Ilenei. S-a făcut rece deja și n-aș vrea să răcești. Mai încercase odată să-i ofere sacoul său, chiar când ieșiseră din restaurant, dar fata îl refuzase. Acum însă frigul începea s-o cuprindă și acceptă bucuroasă. Mulțumesc, ești foarte amabil! În seara aceea, Pop și nevastă-sa plecaseră de acasă într-o vizită la niște prieteni de familie. Pentru că ei doi rămăseseră singuri, Toma o invitase pe Ileana să ia cina în oraș. E o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să știu mai multe? Adică, din moment ce mergem acolo, mi-ar prinde bine să fiu pregătit. Ei, băiete, dar știi că ești ambițios! Nimeni nu poate omorî bestia. Nici chiar zeii domniței nu sunt în stare s-o facă. Să fim bucuroși dacă vom reuși iarăși s-o ținem departe de oraș! Dar nici n-a încercat cineva, nu-i așa? No, uită-te la el! rosti Calistrat zâmbind. Nici măcar nu poate viețui cu toiagul și deja vrea să ucidă vâlva! Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strecurau printr-o fantă în perdeaua de la geam. Ileana era aplecată peste el, ștergându-i fruntea transpirată cu o batistă umedă. Încercă să își dea seama unde se află și ce s-a întâmplat. Amintirile îi reveneau încet, Ileana zâmbea bucuroasă, mângâindu-i acum fața. Atingerea ei îi făcea bine și își lipi obrazul de palmele ei catifelate. Calistrat?! rosti el dintr-o dată, sărind din pat. Ce a făcut bătrânul aseară, pe munte? Bună dimineața! Te-ai trezit, în sfârșit. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]