2,397 matches
-
Preocupările sale istorice au fost concretizate în două scrieri, Scurtă istorie a românilor din Dachia (pe linia Școlii Ardelene) și Descrierea celor mai faimoși împărați, filosofi și bărbați ai Antichităței, care nu s-au păstrat. SCRIERI: Observații de limba rumănească, Buda, 1799; republ. fragm. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 235-245. Repere bibliografice: Șt. Pop, Primii gramatici români bănățeni, FDZ, 1922, 11-14, 28, 50-51, 1923, 1-5; Traian Topliceanu, Paul Iorgovici. Viața și opera lui, ANB
IORGOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287607_a_288936]
-
Viața și faptele mitropolitului Moldovei Veniamin Costache (1768-1846), București, 1904. • Fostul elev al lui Neofit Duca a fost îndemnat de profesorul de la Academia domnească din București să traducă din autorii greci. Traduce în română Elementele logicei și eticei de Heineccius, Buda, 1829, după intermediarul grecesc al lui Grigore Brâncoveanu, pe care le folosește în activitatea sa didactică. Traduce și lucrări bisericești, precum și Enhiridul lui Alexandru Sturdza (1832) și Catehismul mitropolitului Platon, după intermediarul grec al lui Darvari (1839). Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bogată, cu trimiteri exacte la text. În manuscris a rămas o încercare de istorie a literaturii române, cu ample referiri și la istoria limbii. SCRIERI: Monumentul Șincai-Klainian a bărbaților celor ce pentru lauda nației române toată viața și-o jertfiră, Buda, 1844; Lexicon de conversație storicesc religionariu, I, Buda, 1847. Ediții: Gh. Șincai, Hronica rumânilor și a mai multor neamuri, I, Buda, 1844. Repere bibliografice: I. Lupaș, Cea mai veche revistă literară românească, AIN, 1921-1922; Teodor Botiș, Istoria Școalei Normale (Preparandiei
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
a rămas o încercare de istorie a literaturii române, cu ample referiri și la istoria limbii. SCRIERI: Monumentul Șincai-Klainian a bărbaților celor ce pentru lauda nației române toată viața și-o jertfiră, Buda, 1844; Lexicon de conversație storicesc religionariu, I, Buda, 1847. Ediții: Gh. Șincai, Hronica rumânilor și a mai multor neamuri, I, Buda, 1844. Repere bibliografice: I. Lupaș, Cea mai veche revistă literară românească, AIN, 1921-1922; Teodor Botiș, Istoria Școalei Normale (Preparandiei) și a Institutului Teologic Ortodox Român din Arad
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
la istoria limbii. SCRIERI: Monumentul Șincai-Klainian a bărbaților celor ce pentru lauda nației române toată viața și-o jertfiră, Buda, 1844; Lexicon de conversație storicesc religionariu, I, Buda, 1847. Ediții: Gh. Șincai, Hronica rumânilor și a mai multor neamuri, I, Buda, 1844. Repere bibliografice: I. Lupaș, Cea mai veche revistă literară românească, AIN, 1921-1922; Teodor Botiș, Istoria Școalei Normale (Preparandiei) și a Institutului Teologic Ortodox Român din Arad, Arad, 1922, 391-393; G. I. Verbină [I. Pervain], De la Șincai la Gavra, SL
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
Șcheii Brașovului L. a urmat cursul primar, deprinzând carte românească și grecească. A învățat apoi la gimnaziul săsesc din Brașov (unde a putut dobândi o bună cunoaștere a limbii germane) și, se pare, la Blaj. Prin 1827 este trimis la Buda pentru studii de istorie; el este însă atras de „arta zugrăvitului” și i se dedică. În mediul intelectualilor români din capitala Ungariei, unde spiritul creat de Școala Ardeleană era viu, se formează ca pictor istoric, interesat de trecutul neamului. În
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
la Budapesta, Aromânii en quête de leurs origines au găsit răspunsul! Printre cei care au luat contact cu ideile Școalei Ardelene, cel dintâi a fost Gheorghe (Constantin) Roja, �doftor în spitalul Universității ungurești din Pesta", care publică, în 1808, la Buda (în germană și în greacă) Cercetări asupra Românilor sau așa-numiților Vlahi care locuiesc dincolo de Dunăre, în care, pentru întâia oară, sunt considerați �Traci romanizați" dintr-o �ramură a poporului român" - adică Români - cei care, în sudul balcanic, vorbeau o
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
sudul balcanic, vorbeau o limbă de origine latină. Recunoaștem în aceste idei tezele lui Dimitrie Cantemir (Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor), ale lui Gh. Șincai și (poate chiar prezența) lui Petru Maior, cu care Aromânii cultivați luaseră contact la Viena și la Buda. De altfel, cealaltă lucrare a lui Gheorghe Roja, Măiestria ghiovăsirii românești cu litere latinești care sunt literele Românilor cele vechi (1809) nu este altceva decât �aplicarea" la scrierea în graiurile aromânești a alfabetului latin, precum preconizau cărturarii ardeleni. Iar atunci când
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
la Seghedin (1822-1823) și dreptul la Oradea (1824-1826) și Pesta (1826-1829). O carieră ecleziastică fiindu-i refuzată de episcopul sârb Ștefan Stratimirovici, se dedică activității culturale și publicistice. A colaborat, în 1830, împreună cu Moise Nicoară, la „Calendar românesc”, scos la Buda de Ștefan P. Niagoe, iar în 1829-1830 a fost redactorul publicației lui Zaharia Carcalechi, „Bibliotecă românească”. A lucrat în calitate de corector, pentru lucrările românești, la Tipografia Universității din Buda. B. a fost unul dintre intelectualii români proveniți din Imperiul Habsburgic ce
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
A colaborat, în 1830, împreună cu Moise Nicoară, la „Calendar românesc”, scos la Buda de Ștefan P. Niagoe, iar în 1829-1830 a fost redactorul publicației lui Zaharia Carcalechi, „Bibliotecă românească”. A lucrat în calitate de corector, pentru lucrările românești, la Tipografia Universității din Buda. B. a fost unul dintre intelectualii români proveniți din Imperiul Habsburgic ce aveau să joace un rol important în viața instituțiilor publice din Principate. Chemat de Gh. Asachi, va funcționa la Iași, de la 1 aprilie 1833, ca jurisconsult permanent pe lângă
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
convins, a devenit ministru al Dreptății (1860-1861) în cabinetul lui M. Kogălniceanu. B. continuă, în mare parte, spiritul iluminist al Școlii Ardelene, prin preocupările sale culturale, istorice și pedagogice. Admirator al lui Petru Maior, îi editează, împreună cu Iordachi Mălinescu, la Buda, în 1834, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, la care adaugă traducerea, în limba română, a polemicii lui Maior cu slavistul B. Kopitar. Se dovedește și el un bun polemist în demonstrarea drepturilor istorice ale românilor în lucrarea Respundere desgurzătoare
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
savoare popular-arhaică. SCRIERI: Animadversio in dissertationem Hallensem sub titulo „Erweiss dass die Walachen nicht römischer Abkunft sind”, Pesta, 1827; ed. (Respundere desgurzătoare la cârtirea cea în Halle în anul 1823 sub titula „Erweiss dass die Walachen nicht römischer Abkunft sind”), Buda, 1928; Diregătoriul bunei-creștere spre îndreptarea multor părinți și bun folosul tinerimei române, Buda, 1830; Anticile romanilor acum întâia oară românește scrise, I-II, Buda, 1832-1833; Scrieri, îngr. și introd. Nicolae Bocșan, Timișoara, 1978. Repere bibliografice: Gh. Ungureanu, Jurisconsultul Damaschin T.
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
nicht römischer Abkunft sind”, Pesta, 1827; ed. (Respundere desgurzătoare la cârtirea cea în Halle în anul 1823 sub titula „Erweiss dass die Walachen nicht römischer Abkunft sind”), Buda, 1928; Diregătoriul bunei-creștere spre îndreptarea multor părinți și bun folosul tinerimei române, Buda, 1830; Anticile romanilor acum întâia oară românește scrise, I-II, Buda, 1832-1833; Scrieri, îngr. și introd. Nicolae Bocșan, Timișoara, 1978. Repere bibliografice: Gh. Ungureanu, Jurisconsultul Damaschin T. Bojincă (1802-1869), Iași, 1930; Traian Topliceanu, Damaschin Bojânca, Oravița, 1933; Lupaș, Cronicari, I
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
cea în Halle în anul 1823 sub titula „Erweiss dass die Walachen nicht römischer Abkunft sind”), Buda, 1928; Diregătoriul bunei-creștere spre îndreptarea multor părinți și bun folosul tinerimei române, Buda, 1830; Anticile romanilor acum întâia oară românește scrise, I-II, Buda, 1832-1833; Scrieri, îngr. și introd. Nicolae Bocșan, Timișoara, 1978. Repere bibliografice: Gh. Ungureanu, Jurisconsultul Damaschin T. Bojincă (1802-1869), Iași, 1930; Traian Topliceanu, Damaschin Bojânca, Oravița, 1933; Lupaș, Cronicari, I, 175-183; Georges Ciulei, Un jurisconsulte oublié: Damaschin Bojincă, București, 1945; Ist.
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
maghiar din Arad sub numele Sztánovics Imre Vazul. La Viena, unde în 1858-1859 studiază la Facultatea de Drept, optează definitiv pentru numele Stănescu, cu intenția de a-și sublinia naționalitatea. Licența a obținut-o însă în 1864 la Universitatea din Buda. A profesat ca avocat la Arad, având printre stagiari pe Ioan Slavici. La Viena se pare că s-a împrietenit cu At. M. Marienescu, la îndemnul căruia va publica în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” un apel- concurs pentru
STANESCU-ARADANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289878_a_291207]
-
diversis aucthoribus, păstrată în trei volume manuscrise, și o versiune prescurtată a lucrării sale, pregătită pentru cenzori: Chronicon daco-romanorum sive valachorum et plurium aliarum nationum. În timpul vieții a reușit să publice doar două fragmente din istoria sa în „Calendarul de la Buda” pe anii 1808 și 1809. La Buda, la Iași și la București, au apărut între 1844 și 1886 câteva ediții, fie fragmentare, fie după o copie deficitară, originalul fiind editat abia în 1967. Prima noastră istorie științifică, Hronica românilor și
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
și o versiune prescurtată a lucrării sale, pregătită pentru cenzori: Chronicon daco-romanorum sive valachorum et plurium aliarum nationum. În timpul vieții a reușit să publice doar două fragmente din istoria sa în „Calendarul de la Buda” pe anii 1808 și 1809. La Buda, la Iași și la București, au apărut între 1844 și 1886 câteva ediții, fie fragmentare, fie după o copie deficitară, originalul fiind editat abia în 1967. Prima noastră istorie științifică, Hronica românilor și a mai multor neamuri cuprinde perioada 86-1739
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
în latină, în care, după laudele aduse inițiatorilor culegerii, autorul își face autobiografia, cu aluzii la unele realități contemporane. Tradusă în românește, a fost publicată în „Gând românesc”. În alt volum, destinat să celebreze aniversarea principelui moștenitor al tronului habsburgic (Buda, 1804), la capitolul Valachica este inserată o poemă pastorală a lui Ș., concepută ca un dialog între niște ciobani români care laudă reformele împăratului, dar nu ocolesc nici neajunsurile vieții sociale. Cu ocazia înscăunării episcopului Samuel Vulcan, în 1806, mai
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
Turcitul (Mehmed - pe numele lui islamic). Radu Mihnea, fiu făcut cu Vișa (sau Voica), o iubită a Domnului, a crescut la curte, alături de copii Doamnei Neaga (fiică a clucerului Vlaicu, pentru pomenirea căruia ea a ridicat o biserică în satul Buda, scriindu-i pe piatra funerară: (trad) „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubirorului Io[an] Mihnea voievod și ale doamnei lui Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru acea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Aiud (Nu-i vina mea...). Emil Giurgiuca se exprimă aici nu numai ca poet, ci și ca prozator (Nevinovatul, Baciul Costin, Între copii) și culegător de folclor. În etapa de început a revistei mai publică versuri Aurel Zegrean, I. Budai ș.a. Petre Grimm, profesor de limba și literatura engleză la Universitatea din Cluj, traduce poemul Dora de Alfred Tennyson, I. Macaveiu semnează articolul Fabula și fabuliștii români; este recenzată Orizont și stil, cartea lui Lucian Blaga. Cât privește comentariile despre
SCANTEIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289533_a_290862]
-
daco-romanae (alcătuită în 1778). În schimb, s-au editat cele două realizări majore pe tărâm lingvistic: Elementa linguae daco-romanae sive valahicae (1780), întâia gramatică tipărită, și anume cu caractere latine, la care a colaborat și Gh. Șincai, și Lexiconul de la Buda (1825, realizat cu participarea mai multor cărturari, între care și Petru Maior), iar târziu, Istoriia și lucrurile și întâmplările românilor, elaborată între 1800 și 1806 în patru volume manuscrise, tipărită abia în 1995, și Scurtă cunoștință a istorii românilor (din
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
SFÂRLEA, Alexandru (22.VI.1947, Cihei, j. Bihor), poet. Este fiul Mariei (n.Buda) și al lui Nicolae Sfârlea, agricultor. Învață în satul natal, apoi urmează liceul la Salonta. Până în 1991 lucrează într-o fabrică, ulterior e corector, iar din 1997 face parte din redacția cotidianului județean „Crișana”, unde debutase cu poezie în 1967
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
fi fost dulce munca cu această mângâiere - că a făcut o carte, și el o pregătise numai pentru acela cari va fi să vie. NICOLAE IORGA SCRIERI: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (în colaborare cu Samuil Micu), Viena, 1780; ed. Buda, 1805; ed. îngr. și introd. Mircea Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980; Epistola....ad spectabilem et clarissimum virum Ioannem de Lipszky, Buda, 1804, reed. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 317-328; Adplausus quo illustrissimo ac reverendissimo domino
Si totuşi. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]
-
cari va fi să vie. NICOLAE IORGA SCRIERI: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (în colaborare cu Samuil Micu), Viena, 1780; ed. Buda, 1805; ed. îngr. și introd. Mircea Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980; Epistola....ad spectabilem et clarissimum virum Ioannem de Lipszky, Buda, 1804, reed. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 317-328; Adplausus quo illustrissimo ac reverendissimo domino Samueli Vulkán, Buda, 1806, reed. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 360-363; Hronica
Si totuşi. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]
-
îngr. și introd. Mircea Zdrenghea, Cluj-Napoca, 1980; Epistola....ad spectabilem et clarissimum virum Ioannem de Lipszky, Buda, 1804, reed. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 317-328; Adplausus quo illustrissimo ac reverendissimo domino Samueli Vulkán, Buda, 1806, reed. în Școala Ardeleană, I, îngr. Florea Fugariu, introd. Romul Munteanu, București, 1970, 360-363; Hronica rumânilor și a mai multor neamuri, I, îngr. Al. Gavra, Buda, 1844; Hronica românilor și a mai multor neamuri, I-III, îngr. A. T.
Si totuşi. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289661_a_290990]