2,868 matches
-
Iarăși ritmul mecanic al aplauzelor la care participă, jenându-se, ca de o copilărie. De ce? Neobișnuința: el nu are niciodată timp de pierdut cu așa ceva. El nu și-a putut permite să piardă timpul niciodată. El nu a mers de bunăvoie decât la concertele Anei Maria. * Christa s-a oprit și ea din aplaudat. Tot trage de lănțișorul de la gât: Încearcă să descifreze ecranul ceasului, mijindu-și ochii, neputincioasă. Nu vrea să-și pună, În acest moment, ochelarii. — ...Nu plecăm Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acum protejat de nimeni și de nimic. Nu-l mai apărau decât propria inteligență, perspicacitatea și, desigur, banii. La prima greșeală, însă, putea plăti doar cu capul. Pe de altă parte, impresia pictorului era că prințul i se oferise de bunăvoie. Și i-ar fi fost atât de ușor să-l omoare! Dar se schimbase ceva... Dante Negro nu mai vedea în el doar omul înnobilat cu titlul de prinț al Moldovei, seniorul negoțului din trei imperii și nu numai, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
D-amu, că tot aț’ vinit, fiți bineveniț’! Și să știți: n-am fost premare, numa oleacă de delegat, că Mana noastră-i cătună, nu-i comună, de să aibă premare; ’al doilea, să știți: n-am fost delegat de bunăvoia mea, de nevoie-am fost, m-o’ pus Românii cu de-a sila - că de nu, la ocnă mă trimete, ca bolșăvic!; ’n-al triilea: s’ țăran sărac, n-am altă avere decât căsuța ș-on peticel de jie - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
șlih și trăgeau, Pantelimon, băiețelul avea cinci ani, trebuia să stăpânească plugul, să-l ție drept... Acela Adam! Aceea „sudoare a frunții”... Așa a arat, a boronit Severin - dar cum să-i ceri unui suflet să tragă În ham, de bunăvoia lui? - Nu poate, nu-și permite..., Încerc, tata nu mă ia În seamă: - De bunăvoie numai omul liber, un răzeș ca Severin putea lucra ca un... - Ca un rob, Îl ajut. - Așa e: Numai liberul lucrează ca un rob! - Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
drept... Acela Adam! Aceea „sudoare a frunții”... Așa a arat, a boronit Severin - dar cum să-i ceri unui suflet să tragă În ham, de bunăvoia lui? - Nu poate, nu-și permite..., Încerc, tata nu mă ia În seamă: - De bunăvoie numai omul liber, un răzeș ca Severin putea lucra ca un... - Ca un rob, Îl ajut. - Așa e: Numai liberul lucrează ca un rob! - Oricum, Ion acela pusese și de harbuji... Dacă nu se făcea grâul, nici porumbul, nici nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
luni. Dar am ține legătura prin radio o dată pe săptămână. Acum îl privi în ochi. — Nu pot obliga pe nimeni să te însoțească. Dacă nu te întorci și povestea se află, mi-ar tăia capul. — Știu cine o să vină de bunăvoie cu mine, fără să spună nimic. Cei ce rămân nu trebuie să știe nimic. Căpitanul ieși încet din apă, își puse niște pantaloni scurți și largi, se încălță cu tipicele nail, lăsând aerul cald să-i usuce apa de pe corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
el însuși să-l omor, își spuse. Când n-o să mai poată, o să mă roage, și va trebui s-o fac...“ Nu-i rămânea decât să spere că atunci nu va fi prea târziu. Dacă oaspetele său îi cerea de bunăvoie să fie ucis, era dreptul lui s-o facă, iar din acel moment scăpa de orice răspundere și era, de asemenea, liber să încerce să se salveze. „Cinci zile, calculă. După cinci zile voi fi încă în stare să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și, în cele din urmă, ca și cum s-ar fi temut s-o facă, întrebă răgușit: — Cine e? — Nevasta targuí-ului... Dar nu e ce credeți dumneavoastră, domnule locotenent - încercă să se justifice. Nu e ce credeți dumneavoastră... Ea a acceptat de bunăvoie... A acceptat! repetă, întinzând mâinile într-un gest rugător. Locotenentul Razman se apropie de Laila, care încerca să-și acopere goliciunea cu un colț de pătură. — E adevărat că ai acceptat? vru să știe. Nu te-a forțat? Tuarega îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era condiția permanentă a membrilor comunității. Nici o abatere, nici o plăcere; și, față de lumea din afară, mai multă violență, mai multe asasinate ca niciodată, măcar pentru a demonstra că moartea căpeteniei nu slăbise cu nimic hotărârea credincioșilor. Aceștia acceptau oare de bunăvoie această aspirine? Din ce În ce mai puțin. Se făceau auzite unele murmure. Nu atâta din partea celor bătrâni, care ajunseseră la Alamut din timpul vieții lui Hasan; aceia trăiau Încă sub amintirea persecuțiilor suferite În ținuturile lor de baștină, se temeau ca slăbiciunea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
verifică starea sănătății, ne iau temperatura și alte nimicuri de felul acesta. În nici un caz nu ni se aplică tratamente ca într-un spital obișnuit. Nu există gratii la ferestre și porțile nu sunt închise niciodată aici. Pacienții intră de bunăvoie și pleacă de aici tot așa. Ca să fim admiși, trebuie să solicităm recuperare. Cei care au nevoie de terapie specială, se internează într-un spital specializat. Până aici e clar? — Să zicem. Dar în ce constă recuperarea? Poate un exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că îl folosește involuntar. Lui i se potrivește mai degrabă o fetiță în genul anilor ’70, care studiază artele frumoase, poartă fuste mini sofisticate și ascultă rock, muzica preferată a lui Finn. Ăsta e genul lui. Vanessa poartă perle de bunăvoie. Ce ar putea avea ei în comun? Sticla e aproape gata. I-o întind, imaginându-mi că are nevoie de ea mai mult decât mine. Îmi pare tare rău, Finn, îi zic. Nu-i nimic. Mă descurc. Urmează o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
putea să nu fi umblat hoții? întrebă Grigore simplu. ― Apoi că de n-ar spune domnul Cosma, eu nici n-aș fi cunoscut c-au umblat! zise primarul cu o sinceritate care îi îmbujoră fața. ― Nici un hoț nu mărturisește de bunăvoie când n-a fost prins asupra faptului, spuse Boiangiu dârz. După plecarea lui Grigore, primarul mai rămase la sfat nițel cu Boiangiu. Pe Grigore îl respectau, dar de Miron Iuga le era frică. Va fi deci cuminte să meargă Pravilă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ușa casei, așeză ceaunurile lângă prag zicînd: "Na, mâncați și voi, lua-v-ar dracii!" Cel mare se repezi la ceaunul gol, își dete seama c-a greșit, se strâmbă la cățelul care nimerise mai bine și, negăsind ascultare de bunăvoie, îl înșfăcă de ceafă și-l tăvăli puțin, ca să-l învețe minte, iar pe urmă se apucă de mâncare, fără să se sinchisească de chelălăiturile tovarășului mai mic și nici de baba care îl probozea: "Nu vă învoiți, ai, fire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la oameni, că nu-i drept ca tocmai oamenii să n-aibă pământ, care îl muncesc. Tânărul Herdelea clătină din cap: ― De, bine ar fi să fie cum zici, dar eu, îți spun verde, nu cred. Nimeni nu împarte de bunăvoie cu alții ce are. Dumneata ai împărți, spune drept? ― Așa-i, nici vorbă, murmură Petre abătut. Dar atunci noi trebuie să pierim, că nu mai putem duce povara. Merseră câteva clipe tăcuți, apoi flăcăul urmă, parcă I-ar fi chinuit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Așa-i, nici vorbă, murmură Petre abătut. Dar atunci noi trebuie să pierim, că nu mai putem duce povara. Merseră câteva clipe tăcuți, apoi flăcăul urmă, parcă I-ar fi chinuit un singur gînd: ― Dacă dumnealor nu se îndură de bunăvoie, cine poate să-i silească?... Noi n-avem nici o putere... Titu observă decepția tovarășului său de drum, îi părea rău că i-a sfărâmat o speranță și nu știa cum s-o dreagă. Din fericire, ajunseră în Lespezi și astfel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne-a mers și când nu m-ai ascultat, numai necazuri am avut. Oamenii să-și caute de nevoile lor fiecare, că doar nu I-ai sfătuit tu pe Chirilă să slujească pe Platamonu, ci s-a dus dânsul de bunăvoie. Singur s-a încurcat, singur să se descurce... Chirilă Păun pică tocmai când Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția și se luară cu vorba despre alte treburi. După ce îl ascultară toți cu mare atenție, Florica, mereu înfricoșată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-o zilele trecute soțul ei ieșind din apartamentul unui admirator mai vechi al ei și acum se află tocmai în discuțiile despărțirii, Vasile fiind hotărât să n-o ierte și s-o izgonească din casă, dacă nu pleacă ea de bunăvoie. În două zile Titu își găsi o odaie mai bună, cu același preț, în strada Imprimeriei, aproape de redacție și mai în centru. Soții Gavrilaș, care aveau neînțelegeri cu niște chiriași, și erau hotărâți de vreo lună să se mute, tărăgănând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe matale cum și în cel fel să împartă pământurile la oameni... ― Apoi tocmai pe boierul Miron I-ai nimerit să împartă pământuri, Marine băiete? râse primarul. Nu-l știi tu pe dumnealui cât i-e de dragă moșia? ― De bunăvoie cine-și împarte averea? mormăi Ignat Cercel. Dar dacă-i porunca de la vodă?... Mie nu mi-a luat porcul pentru bir? Ș-am tăcut, că n-am avut ce face, și copilașii rabdă de foame! Văzând că n-o scoate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
flămînzit!... Dar și când i-oi pune mîna-n ceafă, ehehe, să te ții, moșule, cum ți-o fi de bine! Alții erau înfricoșați că din pricina bătrânului vor pierde câștigurile răzmeriței, că dânsul n-are să-și dea moșia din mână de bunăvoie și cu sila cine să i-o apuce? ― Da ce, acu merge pe voia lui? se încruntară câțiva. Ce, tot el are să ne poruncească? D-aia a venit revoluția, să suflăm noi în ciorba lui, ori dânsul într-a noastră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în jos, să ne dai moșia c-altfel e moarte și prăpăd... Atunci ce s-a gîndit: ia să fie el mai al dracului ca tâlharii. Și s-a tocmit și s-a înțeles cu ei că le dă de bunăvoie moșia cu tot ce se afla pe ea, s-o împartă între dânșii cum le poftește inima, obligîndu-se să despăgubească el pe proprietar, dacă ar avea vreo pretenție. Ca să fie mai siguri au făcut și contract la primărie, cu sigiliu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din belșug spre a-și hrăni cele câteva păsări pe care le avea. Imediat a început operațiunea de strângere și eutanasiere a tuturor găinilor din sat. Gospodarii nu s-au împotrivit și au crezut că e bine să predea de bunăvoie producătoarele de ouă și carne și pe bieții cocoși care trezeau spre dimineață satul cu cucurigul lor și peste zi cu concertul dat prin curți. Numai tușa Vasilica s-a împotrivit cât a putut în fața celor cu halate și măști
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a murit prin 1850 într-o mânăstire din insula Samos, insulă guvernată pe atunci de beiul Ion Ghica. Cei patru fii ai marinarului au fost palicari destul de vestiți. Cel mai mare a fost Macri Iani, care s-a predat de bunăvoie prințului Ghica, fiind printre cei mai cunoscuți dintre cei șase sute de pirați care jefuiau Arhipelagul, de la Leros la Smirna. Macri Iani a murit de oftică în închisoare. Cuprins de rigor mortis, măsura, se zice, doi metri și optzeci de centimetri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se poate mai cald. ― Dar pentru mine nu mai prețuiește nimic acum, se miră ea. Nu prea înțelegeam și am luat șuvița, împachetînd-o frumos și punîndu-mi-o în buzunarul vestei. Am plecat apoi să-mi iau baia și fluieram cu atâta bunăvoie în timp ce-mi zvârleam apa rece pe trup, încît Lilu, care trecea prin curte, îmi ciocăni în peretele de tablă al cabinei și mă întrebă: ― Ai visat urît? Gluma aceasta, în aparență insipidă, se lega de un foarte serios
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
carnale. Căci dacă mă gândeam adesea la prima noapte pe care o vom petrece împreună și dacă îmi închipuiam însetat patul nostru unde o voi cunoaște pe ea, niciodată nu-mi puteam închipui trupul adolescent al Maitreyiei, dezvelindu-se de bunăvoie și din proprie pornire, noaptea, în fața mea. Acest lucru nu mi-l puteam închipui, deși visam uneori o unire vertiginoasă în împrejurări stranii. Mă lovea, în acest act, tocmai simplitatea și naturalețea lui; fecioara care vine singură în odaia logodnicului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
timp, la droguri intravenoase ca heroina. Drogurile intravenoase sunt cam aceleași care se prizează, numai că sunt fierte și dizolvate în apă, iar apoi, cu ajutorul unei seringi, sunt administrate direct în venă. Drogurile intravenoase creează o stare de calm și bunăvoie care însă trece foarte repede, lăsând loc depresiei și poftei de o noua doză. Aceste droguri administrate direct în venă atacă sângele și majoritatea organelor vitale provocând boli cumplite pe lânga boala psihică de dependență. Altă cauză ce duce la
DIN LUMEA FILMULUI, ÎN VIAŢA NOASTRĂ. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Boţoman Iulia, Iancău Raluca Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2030]