14,936 matches
-
Din nuc mă strigă-un pui de cuc, Un leagăn scârțâie-n lumină, În praf se scaldă-un guguștiuc. Abia ating cu-al meu picior Cărarea verde spre grădină, Printre gherghine și bujori Se vede-un chip drag în lumină... Bunica cu năframă neagră, Cu părul nins și fața blândă, Stă aplecată pe răzorul, Ce n-a lăsat-o-n veci flămândă... Se bucură de-a mea venire, Îi joacă lacrima-n priviri, Și tremurând mi- atinge chipul Cu degetele ei
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
curtea înverzită,Din nuc mă strigă-un pui de cuc,Un leagăn scârțâie-n lumină,În praf se scaldă-un guguștiuc.Abia ating cu-al meu piciorCărarea verde spre grădină,Printre gherghine și bujoriSe vede-un chip drag în lumină...Bunica cu năframă neagră,Cu părul nins și fața blândă,Stă aplecată pe răzorul,Ce n-a lăsat-o-n veci flămândă...Se bucură de-a mea venire, Îi joacă lacrima-n priviri,Și tremurând mi- atinge chipulCu degetele ei subțiri
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
pocăință, prin frică și iubire de Dumnezeu și pentru semeni, prin gând îndreptat spre rugăciune, spusă mai ales cu sufletul, cu limba minții, decât tare ... La Sfântul Maslu nu știu să fi participat până la vârsta de 24 ani...poate doar bunica , în marea ei dorință de a mă apropia de biserică, să mă fi dus vreodată....nu-mi amintesc...așa cum nu-mi amintesc de când știu „Tatăl nostru”.... Poate nu aș fi aflat decât foarte târziu ce înseamnă această minunată slujbă, dacă Bunul
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
pocăință, prin frică și iubire de Dumnezeu și pentru semeni, prin gând îndreptat spre rugăciune, spusă mai ales cu sufletul, cu limba minții, decât tare ...La Sfântul Maslu nu știu să fi participat până la vârsta de 24 ani...poate doar bunica , în marea ei dorință de a mă apropia de biserică, să mă fi dus vreodată....nu-mi amintesc...așa cum nu-mi amintesc de când știu „Tatăl nostru”....Poate nu aș fi aflat decât foarte târziu ce înseamnă această minunată slujbă, dacă Bunul
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
mândre înflorite, Tei să fii, ca să dezmierzi frunți de fete despletite! Fă-te suflete, oglindă, pentru mamele ce-aleargă Suflecate, să-și ridice pruncii cei căzuți în iarbă! Fă-te suflete, poveste, ce adoarme pruncul seara Spusă blând de o bunică care toarce caier vara... Citește mai mult Suflete al meu, de vrei, te-ai putea schimba în multe,Căci iubirea ce o porți poate să transforme-un munteîntr-o mare de iubire pentru semeni, pentru stele,Suflete al meu,de vrei
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
cu flori mândre înflorite,Tei să fii, ca să dezmierzi frunți de fete despletite!Fă-te suflete, oglindă, pentru mamele ce-aleargăSuflecate, să-și ridice pruncii cei căzuți în iarbă!Fă-te suflete, poveste, ce adoarme pruncul searaSpusă blând de o bunică care toarce caier vara...... XXIV. RUGĂCIUNE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2209 din 17 ianuarie 2017. În genunchi la rugăciune, Doamne-acuma eu Te chem, Sufletul adânc îmi plânge îndoit de-atât blestem. Ca o salcie pletoasă mă
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
patul tău, române, Colinda lor cu drag s-o răsplătești! Mai cântă copilașii pe la geamuri? Nu a murit tradiția în sat? Ce bucurie e s-auzi în tindă, Copii care colindă pe-nserat! Cu nuci, colaci și mere ies la prag Bunici, colinda ca să le-o asculte, Pe- obraji se scurg iar lacrime de dor... Ei plâng ușor și nu vorbesc prea multe... Căci au rămas în sat să privegheze, Ca doina și colindul din strămoși, Să nu se risipească-n zări
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
cuprins.... Sus, pe un ram, stă agățat un fulgușor ce-a rătăcit,... XXXIII. POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2170 din 09 decembrie 2016. Într-un sătuc uitat de lume, într-o căsuță cu cerdac, Bunica spune o poveste în timp ce pune ață-n ac. Bunicul ține-n a lui brațe o nepoțică zulufată, Și amândoi ascultă-acuma, povestea cea de mult uitată: Cândva trăia un moș hapsân, ce nu-mpărțea nimic cu alții, Era amarnic de
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
a fost frig? Nu a-nghețat a sa mânuță? Acolo mari minuni se-aflară, trei magi veniți din răsărit Adus-au daruri minunate pentru copilul mult dorit. Citește mai mult Într-un sătuc uitat de lume, într-o căsuță cu cerdac,Bunica spune o poveste în timp ce pune ață-n ac.Bunicul ține-n a lui brațe o nepoțică zulufată,Și amândoi ascultă-acuma, povestea cea de mult uitată:Cândva trăia un moș hapsân, ce nu-mpărțea nimic cu alții,Era amarnic de
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
februarie 2017. Salut! Sunt Florica Pățan, absolventă a Facultății de Filologie, Universitatea din Pitești, 1974. Profesor , grad didactic I, trăiesc în Alba Iulia.Sunt din Pitești, stabilită în Alba Iulia, orașul Unirii, din inima țării.În prezent sunt pensionară și bunică la patru nepoți de la cei doi băieți, unul în Alba Iulia și celălalt stabilit în Londra. Am activat în mai multe Cenacluri literare, printre care „qproza- atelier de creație„ Cenaclul poetic Schenk, Cercul literar de la Cluj; sunt trendsetter LdA. Am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
mai mult Salut!Sunt Florica Pățan, absolventă a Facultății de Filologie, Universitatea din Pitești, 1974. Profesor , grad didactic I, trăiesc în Alba Iulia.Sunt din Pitești, stabilită în Alba Iulia, orașul Unirii, din inima țării.În prezent sunt pensionară și bunică la patru nepoți de la cei doi băieți, unul în Alba Iulia și celălalt stabilit în Londra.Am activat în mai multe Cenacluri literare, printre care „qproza- atelier de creație„ Cenaclul poetic Schenk, Cercul literar de la Cluj; sunt trendsetter LdA. Am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
ce generează vibrații . Oglinda trage acea cortină lăsată peste timp și derulează povești sculptate in relieful sufletului. Gândurile alunecă privind-o intens și mă poartă într-o lume din alte timpuri în care pătrund răscolind povești de familie. Uite-o! bunica mea din partea tatei... Este foarte în vârstă , are cataractă. O cheamă Ana. Mă apropiu și mă vede doar cu „ochii„ degetelor, înțeleg că îi plac. Pașii mei sunt prudenți, acolo în trecutul familiei, într-un flux al memoriei voluntare, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
ce generează vibrații . Oglinda trage acea cortină lăsată peste timp și derulează povești sculptate in relieful sufletului.Gândurile alunecă privind-o intens și mă poartă într-o lume din alte timpuri în care pătrund răscolind povești de familie.Uite-o! bunica mea din partea tatei... Este foarte în vârstă , are cataractă. O cheamă Ana. Mă apropiu și mă vede doar cu „ochii„ degetelor, înțeleg că îi plac.Pașii mei sunt prudenți, acolo în trecutul familiei, într-un flux al memoriei voluntare, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
Păi acuma zice că am fost la Felix și că a plătit acolo ... da’ ce m-a șmecheri-it !... XXVIII. SEMNE, de Florica Patan , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. SEMNE Pentru câteva zile , Moni a plecat la bunici, la țară, undeva în Apuseni, nu mai fusese de multă vreme și acum avea o săptămână liberă, voia să-i vadă, așa cum făcea în fiecare an. Mai întâi la buni și apoi la mare. Într-o zi, vărul ei Alex
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
nebun ca tine, Alex , n-auzi ? tu râzi și eu mor de frică, nu vezi ? lasă că aici se termină prietenia cu tine ! Păi așa ? știi bine că mi-e ... Citește mai mult SEMNEPentru câteva zile , Moni a plecat la bunici, la țară, undeva în Apuseni, nu mai fusese de multă vreme și acum avea o săptămână liberă, voia să-i vadă, așa cum făcea în fiecare an. Mai întâi la buni și apoi la mare. Într-o zi, vărul ei Alex
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
de la capăt. Prezintă-mi pe rând problemele! Așadar, să încep cu primul tău punct din dosar. Acum cincisprezece ani în urmă, după ce divorțasem de a doua soție, m-am întors în țară. Aflasem că Delia locuiește în casa moștenită de la bunica sa, din localitatea unde noi am locuit la începutul căsătoriei. Eu crezusem că Delia s-a recăsătorit cu acea persoană despre care fosta ei prietenă din Africa, îmi spusese. Dar eu, doream să o aduc prin orice mijloc înapoi, alături de
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383743_a_385072]
-
scris și câte 5 sau 6 într-o zi. Poezia a ajuns o delectare atât de mare pentru mine, încât după fiecare „piesă“ parcă mă simțeam mai împlinită sufletește, mai puternică ... Au urmat, apoi, poeziile așa-numite „din viață“, dedicate bunicilor, mamei, copilăriei, prietenelor de suflet și altor trăiri personale sau realități, uneori triste, ale vieții noastre cotidiene. Astfel, în loc să fie un volum doar cu poezii de dragoste, cum intenționam inițial, cartea Lacrimi de suflet reunește 53 de poezii, dintre care
LANSAREA CĂRŢII LACRIMI DE SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383720_a_385049]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > POVESTE CU VEVERIȚE Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1381 din 12 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Poveste cu veverițe Vara, cea mai mare bucurie pentru Liliana era să vină în satul bunicilor, acolo la căsuța cea micuță așezată chiar în vecinătatea pădurii. Ea n-ar fi dat acel loc drag pentru nici un palat din lume, oricât de măreț și lucitor ar fi. Acolo începea raiul pe pământ. Pădurea se înălța spre cer
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
văzută dispărând spre ogorul de cartofi. Sau aripile aspre ale unui uliu care mai fura câte o puicuță crescută chiar din curtea casei. Dar asemenea mici necazuri nu puteau umbri prea mult bucuria traiului tihnit la adăpostul brazilor pădurii: ograda bunicilor prospera de păsări de toate soiurile și de toate culorile. Ogorul dădea rod din toate câte a lăsat bunul Dumnezeu pe lume: cartofi, castraveți, straturi de ceapă, usturoi, sfeclă, mazăre, coacăză și câte și mai câte. Mai aveau grijă bunicii
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
chiar lângă livadă. Și cât de frumoase erau toate cât timp bunicii erau sănătoși, bucuroși să-și revadă nepoata venind la ei în fiecare vacanță. De cum sosea în acest sat în vacanță de vară, Liliana lua în stăpânire împrejurimile casei bunicilor. Se bucura de darurile naturii: iarba verde plină de flori multicolore, soarele care lumina întinderile pajiștilor, agrișele din grădină, tufele de căpșune. Dar, la fel de mult, îi plăcea să urce mai sus de casă, de unde se vedeau alte case de pe munte
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
să se dichisească mai bine, să lase o impresie cât mai bună, de la prima vedere. Așa că, începu pregătirile. Întâi și întâi, trebuia să spele rochița ei de vară, cea albastră, s-o pună la uscat pe o frânghie întinsă de bunica între un pom și gardul dinspre curte. Aduse un lighean în mijlocul curții, turnă niște apă rece în el, înmuie rochița, puse ceva detergent. După ce-o spălă bine, o clăti de doua ori cu apă rece, apoi o puse la
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
pună la uscat pe sfoară, în rând cu rochița. Așteptă vreo două ceasuri să se usuce rochița și pampoanele. Spera să se usuce încă înainte de seară, să aibă timp să treacă pe la copiii din vecini. Dar, între timp, o chemă bunica acasă s-o ajute la adunatul găinilor și la hrănirea lor cu grăunțe, să le dea apă. Mai adusese și vreo două vedre de apă proaspătă de la izvorul care era chiar ceva mai jos de casă, sub o salcie mare
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
Urcă câteva trepte până ajunsese la ramurile cele înalte și legă pampoanele de câte o crenguță, să fie văzute bine. Așteptă nerăbdătoare să vadă ce va face veverița. Nu văzu nicio mișcare, așa că, pierzând răbdarea, întră în casă, o chemă bunica la niște turte cu lapte. N-avea stare în casă, ieși iar în livadă să vadă ce s-a mai întâmplat. Când colo - o nouă surpriză! Pampoanele nu mai erau la locul lor. Ba a văzut unul din ei în
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
încă o veveriță sălta zglobie cu celălalt pampon în gură. Era o veselie generală. Merita sacrificiul celor două pampoane, ca să vezi cât de fericite se jucau. Mare pagubă n-a fost cu pampoanele, în duminica următoare s-a dus cu bunica prin târg și-a luat altele noi, care i-au plăcut. Câteva zile încă mai vedea veverițele defilând mândre cu pampoanele, săltând din creangă în creangă printre pomii din livadă. Veselia această se termină de la o zi. Oare ce s-
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
ajutat și Liliana aducând din casă câte ceva, măcar niște miez de nucă, știa că asta le place cel mai mult. Dar a văzut că și mai mult le plac feliuțe de măr uscat, rămase încă din anul trecut, din care bunica făcea compot. Iată, în felul acesta, trecu vara. Liliana plecă la școală. Mai venea și în celelalte vacanțe la bunici, prima ei grijă era să vadă veverițele. Acum erau doar trei, părinții și cu un pui. Dar ce s-a
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]