2,586 matches
-
lor în practici sociale a fost relativ scurtă, de circa trei decenii. Ea coincide cu începuturile „erei burgheze” în România, de la 1828 la 1866 (Zeletin, 1925/1991, p. 48-99). Scurt inventar al schimbărilor declanșate de procesul de modernizare Începuturile revoluției burgheze în România semnifică transformări în structura social-economică, politică și culturală a societății agricole primitive, declanșate de un agent social nou - burghezia apuseană - și apoi desăvârșite împreună cu „nou-născuta” burghezie românească. Expresia condensată a acestor schimbări este dată de construcția mercantilismului în
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
inclusiv). Puterea centrală, ajutată de vastul aparat birocratic și de puterea militară, scria Ștefan Zeletin, îndeplinește rolul de „tutore al burgheziei noastre în procesul de dezvoltare”, concomitent cu rolul de forță disciplinatoare a țărănimii și clasei muncitoare în conformitate cu normele societății burgheze. Această reprezentare a modernității societății românești axată pe locul central al statului ca factor de gestionare și de concentrare a resurselor are o seamă de efecte neanticipate asupra percepției statutului burgheziei care nu au fost intuite de Zeletin, ci de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de efecte neanticipate asupra percepției statutului burgheziei care nu au fost intuite de Zeletin, ci de unii teoreticieni socialiști și liberali, ca, de exemplu, Constantin Dobrogeanu-Gherea (1955-1920), Ș. Voinea (1893-1969), H. Sanielevici (1875-1951). Este vorba despre poziția dependentă a clasei burgheze față de deciziile și resursele controlate de birocrație, o burghezie care nu interesată de câștigarea autonomiei afacerilor sale pe piața liberă, nici de descentralizarea administrativă, ce i-ar diminua accesul la resursele controlate central. După unii analiști, modelul neoliberal etatist se
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
normale și legitime a societății românești din perioada avută în vedere, Ștefan Zeletin aduce argumentul conform căruia la începuturile burgheziei și ale capitalismului sufletul rural rămâne peste tot în urma vremii. Nicăieri în lume, consemna Zeletin (1925/1991, p. 260), instituțiile burgheze nu au izvorât din nevoile sufletești ale popoarelor, ci din nevoile capitalismului. Iar armonizarea instituțiilor moderne cu psihologia poporului este o activitate treptată, dificilă și îndelungată (în care s-a recurs, nu de puține ori, la mijloace de constrângere). Delegitimarea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
op. cit., pp. 94-112. Capitolul XIVtc "Capitolul XIV" Deceniul cataclismelor curricularetc "Deceniul cataclismelor curriculare" 14.1. Liniștea dinaintea furtuniitc "14.1. Liniștea dinaintea furtunii" După agitația mondială a anilor ’60, peste omenire a părut că bate un vânt liniștitor, de atmosferă burgheză, pașnică și mulțumită de sine. O generație se maturiza fatal, renunța la revolte și mitinguri, părăsea stadioanele și își găsea fericirea prestând munci meschine ori joburi bine plătite. O generație nouă, de adolescenți, se maturiza plictisitor, uitându-se la televizor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Din școli au fost expulzate disciplinele care formau gândirea independentă, liceele s-au specializat (în România existau „licee” metalurgice, textile, de telecomunicații etc.), cultura umanistă a fost drastic îngustată, existau instrucțiuni precise pentru „politizarea” tuturor lecțiilor (în sensul denigrării „culturii burgheze” și al evidențierii culturii superioare comuniste), manualele unice erau total subordonate propagandei partidului unic. Din facultăți au fost înlăturați profesori de valoare, directorii de conștiințe au fost total reduși la tăcere sau chiar exterminați în închisori, selecția s-a făcut
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
primul rând „competență doctrinară”, apoi competență într-un domeniu specializat. Aparatul administrativ și economic se recruta după „originea socială” (hagiografia oficială sublinia originea muncitorească a oricărui lider politic) și - în numele „luptei de clasă” - toți fiii de „exploatatori” sau aparținând „clasei burgheze” (aici intrau, la un loc, micii comercianți, intelectualii, liber-profesioniștii; chiar și un fiu de învățător rural era etichetat „mic-burghez”) erau blocați în încercările lor de a pătrunde în facultăți, îndeosebi în cele care formau noii ideologi (filosofie, istorie, litere, drept
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
politic voluntarist - li se opunea noua elită, livrată obligatoriu de clasa muncitoare. Discriminarea mergea până acolo încât se făcea o distincție clară între „cadre” (de partid), ca aparat înarmat cu competență ideologică și acțională, și „intelectuali” (termen peiorativ, semnificând extracția burgheză, apartenența la ideologiile noncomuniste). Cadrele aveau misiunea de a „milita” pentru politica partidului în orice sector de activitate, de a implementa „conștiința socialistă”, comportamentele valorizate fiind cel paternalist și cel autoritar. Cadrele de partid girau „propaganda” de partid, conduceau „învățământul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cerându-se ca multă lume să ia cuvântul. În felul acesta, activiștii își puteau justifica activitatea. Pentru a asigura contaminarea ideologică trainică, nu era vorba numai despre o propagandă continuă, ci au existat, de la început, mari restricții în ce privește cunoașterea „culturii burgheze” din trecutul nostru și a publicațiilor occidentale. Încă din 1946 a început „purificarea bibliotecilor” de autorii ostili comunismului. Treptat, numărul de titluri creștea. În 1948 figurau ca interzise circa 8 000 de titluri. Apoi se adăugau cărțile celor care fugeau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de la Ialta dintre Marile Puteri, unii intelectuali - eu cred că nu puțini - și-au adus aminte de vederile lor de stânga din tinerețe. Reactivarea memoriei lor a putut fi dictată și de nevoia de a contrabalansa aprecierile negative (stigmatul „reminiscențe burgheze”), pentru a rămâne în „câmpul muncii”. În ceea ce îl privește pe I.C., ca și în cazul multor intelectuali formați în perioada precomunistă, acesta pare a fi fost motivul. După ce a fost „comprimat” (forțat să se pensioneze la vârsta de 45
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pândind neobosit dușmanul, imagine preferată de Ceaușescu și, evident, de capii Securității. Multe dosare de rețea, adică ale informatorilor, consemnează recrutarea prin șantaj pentru cele mai variate motive: politice, profesionale, personale sau toate la un loc. Membrii sau simpatizanții partidelor burgheze, descendenții familiilor de altă extracție socială decât cea proletară sau rural-pauperă, clerul recalcitrant, indiferent de confesiune, rudele emigranților legali sau clandestini, minoritarii de orice fel - toți erau în egală măsură șantajabili. Obiectul șantajului putea fi oricare dintre drepturile fundamentale: libertatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Engels, 1897). Femeile urmau să devină „oameni ai muncii” și membre cu drepturi depline ale societății, eliberate de poverile gospodăriei și creșterii copiilor prin crearea cantinelor, creșelor și grădinițelor. Un prim efect al preconizatelor schimbări ar fi fost înlocuirea familiei burgheze, fondat pe interese economice și sociale, prin „conviețuirile libere” (după modelul Lenin-Krupskaia) ori căsătoriile întemeiate exclusiv pe sentimentul dragostei. Între cele două moduri de conviețuire între sexe, diferențele etice nu erau marcate. Pentru înfăptuirea sarcinilor clasei muncitoare, „nu are absolut
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
revenit și asupra teoriilor despre familie. De altfel, duplicitatea egalității sociale promovată de regimul bolșevic se manifestase înaintea duplicității egalității între sexe. Noii locatari ai Kremlinului - foștii „revoluționari de profesie”, deveniți lideri bolșevici, și familiile lor - trăiau după uzanțele casnice burgheze, dezavuate însă în discursul public. Rațiile speciale de hrană, accesul la magazine, spitale, policlinici speciale și un personal casnic alcătuit din dădace, bucătărese, femei de menaj, șoferi și personal de pază fuseseră introduse în viața locatarilor Kremlinului încă din 1918
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
barbare i-a determinat pe mulți colegi să spună și să facă ceea ce li s-a cerut, să-și denigreze familia, acuzând-o de cele mai grele blestemății, să-și renege și să-și acuze prietenii, profesorii, școala, Biserica, societatea burgheză, să renunțe la trecutul lor, la identitatea lor. Când nu mai aveau ce spune, începeau să confabuleze, o întreagă patologie psihică, și, în final, au fost nevoiți să-și tortureze prietenii, colegii. A.N.: Trebuia să inventezi chestii din astea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Martorul privește istoria dinăuntru, punând în cauză veridicitatea narațiunilor confecționate ulterior, uneori chiar și autenticitatea evenimentelor trăite la cald. În fine, intelectualul are o conștiință autoscopică acută, aflată permanent la pândă și căutând diferențele dintre provinciile culturale: Banatul este lumea burgheză, individualistă, iubitoare de confort material, lumea mătușii Valeria din proza lui Sorin Titel, iar Valahia ar fi lumea iacobină a lui Jupân Dumitrache, dar și a mahalalei sordide, pentru care nu numai ficțiunea lui I. L. Caragiale, ci și decorurile teatrale
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
1934, cu subtitlul „Revistă de literatură, critică și artă”. Directori sunt Eugen Constant și Paul Constant. Al treilea frate, poetul Savin Constant, e comemorat în 1933, la cinci ani de la dispariția sa. Eugen Constant este un critic declarat al societății burgheze, subliniind de la început că „trăim sub hipnoza tutelară a fetișismelor”. Se dorește „trezirea tineretului din provincie”, în special prin conferințele Grupării Intelectuale „Thesis”, din care fac parte Al. Dima, I. Popescu-Sibiu, Horia Petra-Petrescu, Pimen Constantinescu ș.a. Printre cei care conferențiază
PROVINCIA LITERARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289051_a_290380]
-
într-o „campanie de luptă” în stilul obișnuit al activismului de partid. Proletarskaia Kultura fusese, în primul deceniu și jumătate al Rusiei Sovietice (1917-1932), o organizație de descendență avangardistă (cu tangențe programatice și stilistice futuriste), care își propunea demolarea ideologiei burgheze, printr-o propagandă radicală de stânga, însă refractară disciplinei de partid, ceea ce aduce reprobarea drastică, de către V.I. Lenin însuși, la Congresul Proletkultului din ianuarie 1920, urmată de ieșirea treptată a mișcării din prim-plan. Adept al empiriomonismului, inspirat de Ernst
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
noii poezii -, în care legatul trecutului e abolit cu desăvârșire. Răspunsul la „nihilismul” retrospectiv și la neangajarea partinică a Proletkultului s-a bazat pe teza leninistă - din celebrul articol Organizația de partid și literatura de partid - a „celor două culturi”, burgheză și proletară, cu corolarele „valorificării critice a moștenirii culturale” și, în planul actualității, al „literaturii de partid”, ambele deopotrivă controlate de „spiritul de partid”. La noi, în primii ani ai literaturii dirijate, s-au manifestat două fenomene raportabile la p.
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
unic”, pregătind trecerea spre realismul socialist. Al doilea fenomen raportabil la p. a fost ofensiva demolatoare asupra valorilor literaturii naționale, prin vasta acțiune de interzicere și epurare a fondurilor de carte și de eliminare din viața literară a „exponenților literaturii burgheze” în viață, între care aproape toate numele mari ale scriitorimii interbelice: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, G. Călinescu, Ion Barbu ș.a. La începutul deceniului al șaselea, o consfătuire organizată în ianuarie 1951 la Uniunea Scriitorilor denunța p. ca „trogloditism”; în primăvara
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
aspect al luptei de clasă. Cum se afirma că în perioada contemporană lupta de clasă pe plan mondial ia forma confruntării între socialism și capitalism, arta occidentală, considerată pseudoartă, reductibilă la modernism, nu ar reflecta decât decadența și descompunerea culturii burgheze, exprimând ideologia capitalismului muribund, ajuns în faza imperialistă. Ca urmare, se cere respingerea neșovăitoare a tuturor „miasmelor” cu care Occidentul capitalist otrăvește sufletul. În România, sintagma r.s. a fost utilizată, se pare, prima dată de săptămânalul social-democrat „Șantier”, în
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
de aspecte deprimante, dominate de boală, sărăcie, instinctualitate, toate înscrise în viața unor ființe condamnate la o agitată existență pur biologică. O pondere însemnată are critica socială și în Statuia (1969), unde autorul intenționează să demonstreze șubrezenia și nocivitatea societății burgheze. În competiția atroce pentru dobândirea bogăției și a puterii, destinele individuale devin tragice, caracterele se deformează până la autodistrugere. M. atinge apogeul viziunii sale sumbre în Corabia pe uscat (1971), o carte tulburătoare, cu toate defectele și artificiile ei, unde el
MONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288234_a_289563]
-
imaginației moderne. Critica literară e doar normativă în iluminism, năzuind spre unitate conceptuală, și tot acum se configurează spiritul istorist din care se va dezvolta istoria literară. Poezia parcurge o perioadă de criză, teatrul polemic metamorfozează comedia și impune drama burgheză, iar în proză domină romanul. Sistematizarea acestui material enorm, expus într-o formă densă, fluentă, numeroasele referințe comparatiste ce au în vedere nu doar culturi de circulație, ca și probitatea științifică a opiniilor, nu o dată diferite de ale cercetătorilor anteriori
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
I. Heliade-Rădulescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Tudor Arghezi, Șerban Cioculescu ș.a. Se încurajează colaborarea unor scriitori ce se manifestă în reviste cu afinități culturale tradițional democratice, ca D. I. Suchianu, Ioana Postelnicu, Al. Piru, Adrian Marino. Gazeta tipărește însă și articole împotriva „ideologiei burgheze retrograde” a junimismului, nu și împotriva poziției estetice a Junimii, poate și pentru a nu încălca principiile criticului și istoricului literar profesionist care este directorul. În același timp cariera didactică a lui Călinescu este compromisă, iar proletcultiștii îl acuză brutal
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
în afirmarea unității etnice și culturale a românilor (Problema lecturilor pe care trebuie să le facem, Înfrățirea prin literatură, Vechiul nostru naționalism cultural, Ce este „Sămănătorul”, Scriitorii români și învățăturile zilelor din urmă). Colaborează și Ion Sân-Giorgiu (Originile dramei engleze burgheze, Credințe și mafii literare), D. Furtună (Scrisori ale lui Ion Creangă). Contribuie cu poezie idilică și mistică G. Topîrceanu, Aron Cotruș, V. Bogrea, I. U. Soricu, Elena Farago, George Voevidca, Virgil Tempeanu, Dem. Gâlman, Gh. V. Butnaru, Mihail Iorgulescu, Ioan
NEAMUL ROMANESC LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288390_a_289719]
-
Ieșit din viața publică, îmbătrânit și îndurerat (îi mor doi fii), N., din 1918 jurisconsult pe lângă Înalta Curte de Casație, traduce lucrări de drept, face studii asupra istoriei instituțiilor juridice românești etc. Și-a încheiat viața „cu ideile cele mai burgheze și cu spaima de revoluție” (G. Călinescu). Publicist abundent, ubicuu în presa socialistă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, N. s-a impus în primul rând prin prestația de la „Contemporanul”. Aici își valorizează pornirea polemică în mai multe campanii, în
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]