6,158 matches
-
luat-o prin spatele blocului, prin grădina întunecoasă de acolo. Ceva îmi bubuia înăuntru și făcea ca trenul. Dacă ar fi Migu sau Pipiță să-i întreb unde-s alea două. Nu era nimeni. Eu doar - și mă târam pe burtă peste pământ și frunze de la un copac la altul. Ca un indian. Oricine m-ar fi văzut s-ar fi crucit: un copil singur, târându-se pe burtă de la un copac la altul.) Am găsit râme și furnici. Am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-s alea două. Nu era nimeni. Eu doar - și mă târam pe burtă peste pământ și frunze de la un copac la altul. Ca un indian. Oricine m-ar fi văzut s-ar fi crucit: un copil singur, târându-se pe burtă de la un copac la altul.) Am găsit râme și furnici. Am găsit o bomboană cubaneză roșie. Încă una. Un fraier le pierduse. Înaintam târâș cu două bomboane cubaneze roșii în gură. Uite-i. Mă așteaptă. Nici pomeneală de Luminița și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și din biberon, morfolea suzetele între gingii până le făcea bucățele, scâncea, plângea de-a binelea, făcea caca și pipi pe el, adică-n scutece, nu în pempărși, trecuse deja de operația de stenoză de pilor (dacă v-ar arăta burta lui, deși mă îndoiesc c-o să fie de acord, i-ați zări cicatricea datând de la vârsta de trei săptămâni), gângurea baritonal și molcom încât bunicul nostru o consola pe mama lasă, tu, p-ăsta-l facem popă, râdea cu incuri și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vorba de un comentariu sportiv). Nu sunt în măsură să mă pronunț asupra felului în care trata dl Mutu, profesor de matematică (cel care, mai târziu, trebuie să-i fi insuflat băiatului patima pentru poezie și filosofie), mișcările copilului din burta dnei Mutu (cea care-a uluit Londra cu preparatele ei culinare, apoi cenușiul oraș Torino), dar știu precis cum tratam eu mișcările copilului din burta maică-mii, fiindcă, cu rușine vă spun, dormeam cu ea încă, profitând de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
târziu, trebuie să-i fi insuflat băiatului patima pentru poezie și filosofie), mișcările copilului din burta dnei Mutu (cea care-a uluit Londra cu preparatele ei culinare, apoi cenușiul oraș Torino), dar știu precis cum tratam eu mișcările copilului din burta maică-mii, fiindcă, cu rușine vă spun, dormeam cu ea încă, profitând de faptul că tata tot lucra pe șantiere și dădea din an în paște pe-acasă. Ei bine, nu chiar la fiecare izbitură, dar la cele mai multe dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din an în paște pe-acasă. Ei bine, nu chiar la fiecare izbitură, dar la cele mai multe dintre ele, ziceam e Dudu, e Dudu Georgescu, pentru că eram convins că lovește cu capul. După aceea, mai exact după ce el a ieșit din burta uriașă în care se foise atâta vreme și a sosit pe aleea Băiuț, mititel, înfășețel, în scutec de bumbăcel și învelit într-o plapumă groasă de lână, doar eram în ianuarie, eu am încetat să dorm cu mama și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
O digresiune, o divagație, o deviere de la subiect. Chestia aia pe care ne-am obișnuit s-o numim paranteză. În fine, iată niște puncte (7): frații mici au realitatea lor distinctă și inviolabilă; dincolo de meritul indiscutabil de a fi privit burta mamei crescând (cu tine înăuntru), de a te fi plimbat cu căruciorul, de a te fi ascultat gângurind ca un popă ș.a.m.d. (înșiruirea poate să continue pe mai multe pagini), frații mari nu au dreptul să insinueze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de unde se poate vedea că înclinam mai mult spre cea de-a doua. Așa că am supus-o la niște teste ca să ne dăm seama, atunci ori niciodată, cine are dreptate: am fugit în zigzag, apoi invers, ne-am târât pe burtă, am mers în patru labe, ne-am pitit și i-am zis uș: nimic, orice am fi făcut, ne urma peste tot. Avea și viteză. Era un câine rotund. Pipiță însă avea și el dreptate: era totuși o lună, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
păr, înțelegeți?, va fi nedumerit să se vadă azi cu barbă și chelie. Oricât ar încerca să se liniștească și să se împace cu gândul că două decenii și jumătate (socotite de când Matei a ieșit de patru kilograme trei sute din burta mamei) provoacă o mulțime de schimbări, tot nu-și va reprima uluirea și nu se va mulțumi să recunoască în noua fizionomie (a mea, dar într-un fel și a lui) doar urechile clăpăuge și ochelarii de pe nas. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
recunoască în noua fizionomie (a mea, dar într-un fel și a lui) doar urechile clăpăuge și ochelarii de pe nas. Pe urmă, în seara în care mama prăjea cartofi și nu bănuia că o barză își va face cuib în burta ei și-l va cloci pe Matei, Filipul mic a scris pe-un șervețel, în bucătărie, că vrea să ajungă argitect și gebul. Or, ce s-a ales? Argitect în nici un caz, asta e clar, în familia noastră doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vâlvătaia amorului împreună cu motanul ăla de tomberon (care, pentru ea, a umplut de sânge alți motani de tomberon), după zile și nopți petrecute prin boxe și-n tufe s-a întors la etajul patru flămândă, rebegită, jumulită, smotocită și cu burta gata să se umfle. Vara am plecat la munte, eu, ea și mama, în mașina unui unchi cu suflet de contabil, era cald, foarte cald, mie ca de obicei mi-era greață, ne-am oprit la mânăstirea Țigănești să întrerupem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi zis că fusese un ofițer bățos, cu ochelari, care-i interzicea fiului să se țină de fotbal (deși juca fantastic și-l cucerise pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier micuț) și care-l obliga să stea cu burta pe carte (unde, mă rog, nu dribla și nu trăgea prea grozav). Într-a cincea, când el era maior și sever, noi îi ziceam Agop, iar lui Troc, pe care-l chema Silviu, îi mai spuneam Oagăru. Troc locuia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de neputință), șutează tot mai furios, până la urmă mă păcălește și-mi dă gol, urlăm, țipăm (acum el de bucurie, eu de deznădejde), ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă rapid, mai întâi pe burtă, apoi pe fund, aplauze, ceva?, mare lucru, îl îngână fra’su, oricum el a ajuns primu’. Eu sunt al doilea, al doilea e cel mai bun!, stop, am zis!, nu sunt prost ca toți proștii care se dau pe balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
strângea fise de trei lei într-o sticlă de lapte. Dar mai strângea el și alți bani, de care noi nu știam mare lucru, pentru că nu s-a prea bucurat când o barză ciudățică s-a oprit la mama în burtă și s-a pus pe clocit. Atunci am aflat că tata își dorea nespus o mașină. Cred că nu un Fiat 800. Presupun că o Skoda sau o Lada. Mai important e însă că, după ce barza și-a dus treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aia cu profil de femeie însărcinată, cu prora ei ca un pântec, să fi aruncat ancora și să-i fi îngăduit să debarce fratelui meu cel mic (după nouă luni petrecute la bord), o barză ciudățică își făcuse cuib în burtă la mama și clocise oul uriaș din care (tot după nouă luni) a ieșit fratele meu mijlociu. Așadar mult timp, foarte mult timp, aproape unsprezece ani scurși de când apărusem în orașul București complet chel și cu buricul gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
față, departe, el venind în urma mea agale, într-o ordine răsturnată față de cea din munți. Mama susținea, ca o ultimă consecință a celor trei fenomene naturale petrecute atunci, că aș fi pedalat neîntrerupt în somn, lovind-o cu genunchii în burtă până-n zori, când a fost nevoită să se mute în patul gol din camera mea. Gustul păcii e dulce. Ca halvița. Și vine o zi, în tumultul războiului cu oamenii mari, când orice copil îl descoperă, întâmplător, după zeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
voia să fie prinsă de marinari și lovită iar cu șutul sau mai rău. Trebuia să se grăbească, În primul rînd datorită chestiei uriașe care creștea În pîntecul ei. Mă rog, termenul de chestie nu e tocmai adecvat, deși În burta ei creșteau Într-adevăr niște chestioare (mai precis, treisprezece), mai exact, era vorba despre un proces, genul de Întîmplare pe care lumea, cu uriașul ei simț al umorului, o numește un Eveniment Fericit. Nu era nici o Îndoială, avea să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
trupul meu. Da, recunosc, le-am Înmagazinat Înainte de a fi pregătit. Îmi amintesc perfect, aproape visceral, cum stăteam, foarte mic, strîns ghemotoc Într-un colț Întunecos, pe un strat de hîrtie făcută ferfeniță (viitoarele mele mese), cum mă apucam de burta umflată grotesc și cum gemeam de durere. Și vai, ce durere ! - crampe lungi, tot mai intense, ce forau și mi se Încolăceau În stomac, În timp ce-și croiau drum către mațele mele, ce tremurau spasmodic. Încă mă mai uimește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Își construiau culcușuri confortabile. Din cînd În cînd, mă mai Întîlneam cu cîte unul dintre frații mei. Și ei se schimbaseră mult de cînd porniseră În lume singuri. Ascuțiți la față și cu un aer hăituit, cu trupuri lungi și burți atîrnînde, erau niște ființe efectiv respingătoare - erau atît de diferiți de cum Îi știam că aproape nu i-am recunoscut. De obicei, și eu și ei ne făceam că nu ne recunoaștem. Erau mereu pe fugă, stresați să ajungă Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu-i veveriță”, o altă voce a spus „E turbat”, și o a treia a zis „Rabie”, și au Început să vorbească toți odată. A venit un bărbat cu un baston și a Încercat să mă Împungă cu el În burtă. Nici nu știu bine cînd am sărit În picioare și am luat-o la fugă, iar bărbatul a Încercat să-mi dea una cu bastonul. Am auzit cum acesta s-a izbit de ciment, după care s-a Înălțat iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
iar ceea ce mi se păruse josnic și rușinos - bunăoară cosmopolitismul, lepădarea de propria-ți patrie - Îmi pare acum ceva nobil și măreț“. Prins În flagrant delict de trădare și crimă, reprezentantul acestui soi de idealism sfîrșise cu un glonte În burtă. Rowe era de altfel convins că pentru doctorul Forester nici nu fusese nevoie de șantaj. Dușmanii apelaseră doar la virtuțile lui, la orgoliul lui de intelectual, la umanitarismul lui abstract. Or, nimeni nu poate iubi „umanitatea“; pot fi iubiți doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Năstase. Toți securiștii sunt legați între ei cu oamenii de la putere. Ei știu că dacă va crăpa cercul, pleacă toți. [...] Din păcate, nici o instituție nu-și face bine treaba. V-am dat exemplul SRI ului. Baronul local se bate pe burtă și cu polițaiul și cu toți mahării de la nivel local. Bacăul, de exemplu, a încăput în mâna unui singur om. Sechelariu a cumpărat tot orașul - e posibil așa ceva? Adrian Năstase, ca să poată face curățenie, trebuie să fie el, în primul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tavan atârnă limbochitara și străvebasul. După mirosul aerului, muzica va începe în curând, hai să intrăm! Haideți! Începe! Dansatorii și-au luat pozițiile pentru cadril! Uitați-vă la ei, ce cupluri minunate s-au găsit! Zâna mironosiță cu fierarul din burta pământului; ielele cu impiegații; rapandula cu scamatorul; tigrul scafandru cu Evdochia; pictorul italian renascentist cu doamna cu drujba; elenii cu Elenele; autorul cu chițibușa; doctorul de ape cu tânăra înfofolită în foițe de țiplă; Moș Crăciun cu terorista irlandeză; grămatica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Un alt pumn a urmat, în viteză, oprindu-se în arcada să stângă. Cum părea amuzat de stilul meu, m-am încumetat să îl atac cu un șir de lovituri în cap, încununate de nebănuite succese și un genunchi în burtă. Uriașul deveni mai mic, încercă să mă lovească, dar prea pripit. Două stângi în urechea dreaptă îl derutară și mai mult, drept care, profitând de ocazie, i-am tras un șut în cap. Nu mă credeam, fizic, în stare de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]