2,949 matches
-
că mama mea vitregă mă iubește enorm, în timp ce eu sunt soi rău. Mama mea vitregă e asemenea soarelui ce sărută timp îndelungat iarba, până ce aceasta se usucă și devine fân. Tatăl meu ce vede sărutul memei crede că eu sunt buruiană. Vai de copiii ce rămân în grija mamei sau al tatălui vitreg! Acei oameni își urmăresc interesul arătând dragoste fățarnică față de cuiul din pantof ce-i incomodează. Odată înlăturat cuiul, își pot trăi viața fericiți, fără teamă că vor împărți
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
și opera lui Marin Preda, sunt entuziaști, vin și din județe îndepărtate de Teleorman pentru a participa la concurs, văd școala lui Preda..., satul, sub anumite aspecte, încremenit în timp. Dar unde este Preda? Casa părintească a rămas, părăsită, nelocuită, buruienile umplu curtea, o mică plăcuță pe zidul de la drum al casei amintește că acolo a copilărit cel mai mare romancier al Sudului de țară. În rest, nimic. Localnicii mai șușotesc , dacă-i întrebi câte ceva despre ai lui Preda și casa
MARIN PREDA ȘI NERĂBDAREA TIMPULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374482_a_375811]
-
de Noaptea Sfântului Andrei, când cei vii încearcă să se apere de strigoi prin ungerea ușilor și a ferestrelor cu usturoi. De obicei, credincioșii merg în ziua precedent la cimitir, la mormintele rudelor și execută activități administrative: smulg și aruncă buruienile, mătură și spală, se primenește crucea, se pun flori, candele și lumânări. Simbolurile Luminației Printre simbolurile Zilei Morților se pot enumera lumânările, candele și florile. Dar, simbolul suprem al sărbătorii rămâne însă lumânarea. Cimitirele comunităților se transformă pentru câteva ore
MORŢII CU MORŢII, VII CU VII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374590_a_375919]
-
Bunul. Lingura de lemn, care nu ardea băgată-n foc, avea darul să-l hrănească pe flămând, chiar dacă se termina mâncarea-n blid; cana smălțuită scotea de neunde apă proaspătă pentru însetatul ajuns la ultimul liman. În fine, săcăteul adăpostea buruieni de leac, vindecătoare de orice boală, ieșind la iveală după nevoile mâinii căutătoare. -Cu astea a înduplecat Culai părinții fetei, zicând că așa comori vor ajuta, de-a lungul vremurilor, neamul pe cale să se ivească. -Și unde sunt darurile? -La
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
spun eu matale, mi-e drag și dor de casa părintească, dar acum am rostul meu, sunt doctor chirurg la spitalul mare din oraș. Mai e nevoie și acolo de oameni care să vă îngrijească și să vă vindece, că buruienile tușei Fira nu vindecă chiar tot, glumi Ionuț. -Doctor, ce mai, ești deștept, băiete, e bine că a ajuns doctor și unul de-al nostru, că cu boala nu te pui, adăugă Mitru al Ilenei, care tăcuse până atunci. Ochii
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
nervozitatea și emoțiile, plimbându-se pe holul mic în care așteptau, frământându-și mâinile și gândurile. Lena, văzându-le starea și observând că agentul cu care vorbise întârzie, se repezi nervoasă către cei trei: - Ce mama naibii, vă frământați ca buruienile-n ciorbă? Ce aveți? M-ați amețit. Stați locului, că acuși intrăm! Ce-or zice oamenii ăștia, că v-am adus forțat aici? Eu vreau să vă fac un bine și voi ce-mi faceți? Credeți că n-aveam treabă
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
hidoși de națiune, Ce planuri diabolice-ați țesut! Legalizând orice infracțiune În jafuri și hoții v-ați întrecut! Ce mai furați, căci țară e vândută, Poporul l-ați dat slugă la străini, Si ne-ați lăsat o cauză pierdută, Lichele, buruieni și mărăcini... De ne-om uni... să nu ne stați în cale! Să vă ferească Dumnezeu cel sfânt! Ne vom porni, ca Dunărea, la vale, Și vom spală de voi acest pământ! Referință Bibliografica: De ne-om uni...să nu
DE NE-OM UNI...SĂ NU NE STAȚI ÎN CALE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373490_a_374819]
-
singuri. - Hai să o întrebăm dar nu-i spunem de ce ne interesează, că ea nu ne va mai lăsa să căutăm drumul secret al strigoilor! -Bine! Ne întoarcem noi acasă adunând în treacăt din vie câte un braț bun de buruieni să dăm la porci și să câștigăm astfel și bunăvoința mamei. Ea ne adora când făceam lucruri din acestea, din inițiativă proprie, fără să ne împingă ea de la spate. Am intrat noi în bătătura casei cu brațele pline de buruieni
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
buruieni să dăm la porci și să câștigăm astfel și bunăvoința mamei. Ea ne adora când făceam lucruri din acestea, din inițiativă proprie, fără să ne împingă ea de la spate. Am intrat noi în bătătura casei cu brațele pline de buruieni și le-am dat porcilor, astfel mama nici nu ne-a mai întrebat, pe unde ne-am pierdut vremea și ne privea mirându-se cât de cuminți deveniserăm, așa din senin. Ea culesese fasolea și întinsese tecile să se usuce
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
cizelării textelor și grădinăritului: „Suburbiile dau cu ferestrele în câmp/ colorează vocea soarelui/ metafora din ochii unei pisici/ escaladează mereu/ derutant zborul la joasă înălțile/ al păsărilor din areal/ între două gânduri adăp/ rădăcinile alunilor tineri/ plivesc apoi în text/ buruienile dulci/ și laptele câinelui”. (Poem destins) Din punct de vedere gnoseologic, poetul se situează în cotidian dar privește esențele, interiorul existenței: „Alerg printre cuvinte deloc lejer / împrejurul unei realități / înfiorător de tenace / dacă mă atenționează fervent / că mă aflu la
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
suferinței sale alinate de Muica Lina. Timpul trece după tipicul satului. Vara s-a dus... Muica se grijește de capră și de milog. Oftează într-una. Nici nopțile nu se ostoiește. Ziua merge prin curte. Mai rupe vreun braț de buruieni. Mai suduie căprița năroadă săltată pe prispă la flori. N-are stare. Nici să înghită lapte nu-i vine...Turtoi încropește tot la două zile. Îl coace sub țestul încins cu crengi aduse de milog... Și orice-ar face, își
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
fracțiuni de secundă. S-a declanșat un arc electric, urmat de o pocnitura și eu am căzut cu fața în țărână , bățul a căzut în spate la pământ cu toată lungimea lui de opt metri și cu nailonu agățat printre buruienile dintre pietre, găleata vărsată în praful de pe șoseaua pietruită și eu nemișcat lungit în spatele mașinii cu fața în jos. Eram țeapăn beton. Nu puteam mișca de la brâu în jos nimic ca și când mi se făcuse o anestezie locală totală. A apărut
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
-ți dădea nici cea mai mică nădejde. Dar firul nu ținea cont de părerea omului, se înălța, se întrema, începea să devină viguros. De bucurie, omul era mai tot timpul prin preajma pomului. Îl uda când era secetă, îl plivea de buruieni, îi afâna pământul de la rădăcini. Îi făcu și un gărduleț, să nu-l calce vitele sau oamenii care treceau pe drum. Făcea toate acestea cu o mare bucurie în suflet. Pentru el devenise o preocupare aproape sacră, căci acest mic
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
în cap,dar își zise că trebuie să fie calm. --Bine, rezolv eu problema asta cu lotul din baltă, dar acum, hai să mi le arăți pe cele din câmp! Așa era cum îi spusese maică-sa. Terenuri nelucrate, cu buruieni, mărăcini, mult pelin și porțiuni bătătorite de căruțe și tractoare. Chiar atunci trecea unul cu tractorul. Mărășteanu a sărit în fața tractorului cu mâinile ridicate, amenințând cu pumnul și urlând: --Înapoi! Înapoi, nemernicule! Nu vezi că ai călcat pe o proprietate
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
în doliu, cu lințoliul lor ceresc! Carele de foc aleargă, pârjolesc în cale-un vis (L-am ascuns sub poala lunii, chiar în clipa când l-am scris). Se-ncrețește astrul nopții, ca un rictus diavolesc Peste mine cad blesteme, buruieni, în mine, cresc. Din extazul dimineții m-ai împins în agonii Când vecernia coboară-n înserările târzii; Mâine, poate, astrul zilei va fi tot la locul lui Numai eu voi fi cu mine, cum am fost...a nimănui... 12.12
VERS LA LUMINA LUMÂNĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375082_a_376411]
-
mereu... Noi doi plătim cu vers peșin, ce chin! Este abis de nedescris și-i plin De remușcări, care ne-nghit flamand, De așteptări, care mutesc spunând. Să nu te-aud și să îmi fii alpin, Să mă culegi din buruieni de-arin Și roua ta pe roua mea, - buchet, S-ar fi tot scurs și s-ar fi scurs, cochet. Tu cât mai sus, eu cât mai jos, - anost Tu când erai, eu nu cred c-aș fi fost Decât
SILENZIO STAMPA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374049_a_375378]
-
aur, are tot ce își dorește! - El te-a ales pe tine sau tu l-ai ales pe el? Te-a ales cu sufletul? - Să taci pe vecie, țipase atunci Vâlva Băii și îi smulsese limba cum ai smulge o buruiană dintr-o grădină cu flori. Ca să vezi cât îl iubesc, te las în viață, dar să nu-mi mai ieși în cale! Săndruțu e al meu și al meu va fi cât am să voiesc eu! Măriuța ascultă cu sufletul
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
rece fierbinte, nu mai știu: pentru-asemenea patimi o fi fost ceva leac înainte? Îmi pudrează pereții obrajii și îmi cern pe pomeți cărămidă, câțiva tei în fireturi sunt pajii, stau la poartă uitând s-o deschidă, eu mă văd cu buruienile coapte, păpădie, holeră și spin, și le strig: ne vedem și la noapte, să veniți, mă mărit cu un crin, peste ochi curg șiroaie de har, rană-n cer va deschide-aurora, nărăvită-s la dulcele-amar, toți se duc, eu fac
LEGENDE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375487_a_376816]
-
rece fierbinte, nu mai știu: pentru-asemenea patimi o fi fost ceva leac înainte? Îmi pudrează pereții obrajii și îmi cern pe pomeți cărămidă, câțiva tei în fireturi sunt pajii, stau la poartă uitând s-o deschidă, eu mă văd cu buruienile coapte, păpădie, holeră și spin, și le strig: ne vedem și la noapte, să veniți, mă mărit cu un crin, peste ochi curg șiroaie de har, rană-n cer va deschide-aurora, nărăvită-s la dulcele-amar, toți se duc, eu fac
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
să-l cobor din pod, așa că îmi voi chema nepoata cea mică. Vorbind de una singură, în așteptarea nepoatei care avea să îi dea jos din pod ceaunul cel mare, Baba-Cloanța porni să adune lemne pentru un foc uriaș și buruieni alături de care să-l fiarbă pe prinț. Nu trecu mult și un vântul aduse până la prințul încremenit un miros dulce de lăcrămioare. Imediat se auzi o voce cristalină: - Am venit bunicuțo, care ți-e vrerea? - Am nevoie să-mi cobori
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Am venit bunicuțo, care ți-e vrerea? - Am nevoie să-mi cobori din pod ceaunul cel mare. - Dar pentru ce îți trebuie? - Iaca, am să fac cea mai grozavă licoare ca să-mi recapăt tinerețea. - Pentru așa ceva nu îți ajung numai buruienile din pădure, bunico! - Normal că nu, chicoti băbătia, am prins un prinț de toată frumusețea și am să-l fierb așa cum trebuie, trei zile și trei nopți pentru a-i lua vigoarea. - Pot să-l văd și eu pe acest
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
ceaun mare sub care ardea deja un foc puternic. Dacă el nu mai era acolo, ce avea să ardă bătrâna? Hotărî să aștepte ascuns în spatele unor copaci, atent la cele care se petreceau lângă casa bătrânei. Baba Cloanța aruncă câteva buruieni descântate în apa fiartă, după care o trase pe Cora de păr afară bombănind. - Așa îmi trebuie dacă mă încred într-o vrăjitoare care vrea să devină prințesă! Îi tăie fetei o șuviță de păr pe care o aruncă în
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
tineri îmbrățișați în apa ce clocotea, Dragonul de Foc coborî în zbor și îi ridică pe amândoi deasupra casei și apoi a pădurii. Bătrâna prinse a țipa până se auzi în miezul pământului. Un vierme gras se opri din ronțăitul buruienilor de pe lângă casa ei: - Ce-he stri-hi-gi în ha-ha-lul ace-he-sta-ha ? - Blestematul de Dragon de Foc, a întârziat când l-am chemat, era cât pe ce să arăt nepoatei mele că bătrânețea m-a înmuiat și că nu mai am apucături de
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
așa cum trebuia ca să nu se cunoască bucuria pe care o încerca la aceste vești. N-a trecut mult până când în pragul ei a apărut, cine știe de unde, o copiliță cu părul negru cârlionțat și ochi verzi precum cele mai zemoase buruieni de leac. - Eu am un vis, îi spuse la ureche copilița, să fiu cea mai faimoasă vrăjitoare și știu că tu ești stră-stră-stră-stră-stră de șase ori străbunica mea, așa că mă vei învăța tot ce știi! - De bună seamă să îți
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
grea strânsoare, Curg pe ei subțiri șiroaie Aburinde, de sudoare. Prințul zmeul saltă-n spate Și-l aruncă jos, în iarbă, Capu-i de un zid se-abate Și își pierde-un smoc din barbă. Clătinat de lovitură, Greu din buruieni se scoală, Dinții-i clănțăne în gură Ca după o lungă boală. Ochii lui sunt morți de frică, Prințul iară îl înșfacă, Peste umeri îl ridică Și-l aruncă parcă-n joacă. Zmeul cade-a doua oară Și încearcă-a
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]