5,734 matches
-
Împrejmuirea țarcului. Sângele șiroia, roșu, pe frunte și apoi pe botul negru, unde culoarea devenea Întunecată și Înspăimântătoare, aducătoare de moarte. Copiii știau bine acea culoare a morții. Ieșiseră cu toții din clasă, În ciuda țipetelor profesorilor, când camionul unuia care Încărca butelii pe sub mână călcase pe cap un motociclist. Totul se Întâmplase chiar În fața școlii. Când ajunseseră ei, sângele Începuse să se Înnegrească. Mulți dintre ei nu dormiseră nopți Întregi căci, de cum Închideau ochii, li se ivea sub pleoape chipul strivit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
consiliul, cu buni și răi la un loc, pe șeful de post, pe cel mai vechi dintre felceri - că doctori statornici nu se găsesc În zilele noastre -, pe un reprezentant al oamenilor de afaceri (cel pe care lumea Îl numește Butelie, după obiectul care i-a adus o avere uriașă Încă din vremea defunctului regim), pe preotul paroh și, În calitate de consultant special, pe profesorul Marin Foiște, om de aleasă cultură și Înaltă ținută intelectuală. Înainte de abordarea propriu-zisă a singurului punct de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de lemn sculptat și tot soiul de mărunțișuri bisericești. Oamenii cumpărau de la ei de milă, amintindu-și de strălucitoarele lor spectacole de altădată și de chiloții cu sclipici ai circăresei, pe care Îi cumpărase, ca suvenir, cel numit de oameni Butelie, demn, și el, de milă, căci, deși bogat, nu-i plătise Îndeajuns pe doctori ca să-l scape de orbirea la care-l dusese boala zahărului În sânge năpustită brusc asupra lui, atunci când aflase că fiul său fusese Înjunghiat de pătimașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
transformă din bestie într-un animal tandru. Cerul e bun astăzi, lacul Băneasa limpede. Nu stăm în stația lui 205 mai mult de cinci ore. Bunicile însărcinate cu transportul blindat al nepoțeilor la grădiniță sau școală și-au adus - prevăzătoare - butelii de voiaj cu arzător. În tigăi argintii, curate, sparg ouă, fac pâine-pané, prăjesc felii groase de salam Victoria. Atrasă de mirosul apetisant, haita Zuzei vine în salturi mari. Bunicile țipă, nepoțeii plâng. Pentru că e iunie și nu putem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Nu vreau nicio fată. - Cum nu vrei fată? Da’ ce vrei? - O vreau pe mătușă-mea. - Ptiu, ptiu! În sfârșit, din personalul puțind a târfă nespălată s-a ivit făptura rotofeie a mătușă-mii. Trage după ea un cărucior de butelii cu doi saci în el. Cum dracu’ l-o fi băgat în compartiment? Imediat ce mă vede, îmi arde una peste ceafă: iar umbli în pantaloni scurți? Ditai goblizanu! Aflu că în saci are pâine, cartofi și fasole. Când pleacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință cu pachetul învelit în hârtie maronie mașinile care nu vor să ne dea prioritate. Mergem grăbiți pe trotuarul îngust, umbrit de salcâmi pitici. Când ajungem lângă centrul de pâine și de butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam la 5 dimineața și așteptam mașina cu pâine. Ce friguri mai trăgeam! Se răsucește să-mi arate pe unde băga înăuntru lăzile cu franzele însă piciorușele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în salata de roșii. Protestele ei se auzeau până în uliță, căci viața fără Trandafiri și colesterol ce farmec mai poate să aibă? După o săptămână își făcuse bagajul - am condus-o la gară. Am făcut apel tot la căruțul de butelii ca să pot transporta cei doi saci - unul cu pâine, altul cu fasole -, pe care îi luase cu ea, în caz că ar fi fost victima unui blocaj feroviar în munți. Odată urcată în tren, am abandonat căruțul lângă cartoanele sub care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deocheate? Era felul lui de a spune NU la toată linsoarea și mersul în patru labe din jur. Decât să umble să-și facă PCR-ul necesar - pile-cunoștințe-relații -, prefera să încarce sticlele de apă minerală golite într-un cărucior de butelii, să meargă la alimentară, să bată vânzătoarele la cap să i le cumpere. Când veneam în vacanță, mă trimitea pe mine. Pe piatra cubică sticlele din cărucior zdrăngăneau groaznic. Aveam impresia că tot târgul se uita la mine ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
impresia că tot târgul se uita la mine ca la un boschetar, ca la un fecior de lele. Dacă vreodată am să scriu un tratat despre instrumente de tortură, pe coperta întâi voi avea grijă să apară un căruț de butelii. C XXVII Cum ar fi putut să-l înțeleagă Cosmin pe Leo? Oare nu o visase el pe Adelina sub o cu totul altă înfățișare? Așa, ce făcuse? Schimbase o brunetă cu tenul alb, pe o șatenă mulatră, deghizată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă mă așteaptă cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se auzi soneria de la intrare. Astea trebuie să fie fetele, sări bunica. Să vezi ce perdaf le trag eu că nu te-au ajutat cu valiza. Ușa se deschise - pe holul blocului stăteau două mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era într-o pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fatala eroare doar când am ajuns la Craiova. Lasă, plec mâine din nou. I-am zis și Adelinei de escapada mea. S-a speriat îngrozitor: mă visase urât, de acuma încolo avea să stea cu ochii pe mine ca pe butelie. Câteva zile am fost liniștit, apoi iar s-au tulburat apele. Am transmis la serviciu că sunt bolnav și m-am închis în casă, să reflectez. Nici la telefon n-am răspuns. Mă simțeam vinovat față de ambele femei din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de atlaz, cu vârfuri întoarse ienicerește și având picioarele elefantiazice înfășurate în fâșii așijderi de atlaz, de aceeași nuanță. Părul, vopsit tot mov, îl poartă strâns într-un coc monden, probabil pentru a contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O bufniță negriciosă, grasă, de hambar, un ciuf, fumând în draci, cu scrumiera
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o lase baltă deocamdată, oricât de furios ar fi fost. Când era cazul, Parker știa să fie logic. Luă nervos laserul și porni să sudeze o altă secțiune a conductei rupte. ― Just! făcu Brett, nu cuiva anume, trăgând după el butelia energetică a laserului. Dallas, Kane și Lambert urmau cursul descendent al unui coridor. Aveau în picioare cizme, purtau cămăși mulante și mănuși în plus față de pantalonii de lucru. În mâini țineau pistolete cu laser, versiuni miniaturizate ale laserului utilizat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a lui Lambert, iar aceasta făcu același lucru pentru căpitan. Executară acest balet în trei eu cea mai mare concentrare, aidoma unor maimuțe care se purecă între ele. Regulatoarele automate erau branșate. Tustrei respirau oxigenul stătut dar sănătos conținut în buteliile respective. Cu mâna înmănușată. Dallas activă radioul din casca sa. ― Emit. Mă auziți? ― Recepționat, anunță Kane mărind regimul propriului emițător-receptor. Mă auziți? Dallas dădu afirmativ din cap și se-ntoarse spre o Lambert posomorâtă. ― Recepționat, zise ea îmbufnată, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o tăcere obstinată. La fel și Ripley, dar mintea-i mergea cu hărnicie. Nu-și putea explica de ce întorcea pe toate părțile această idee bizara care o obseda, o chinuia... Parker verifică nivelul primului cilindru de metan; asigurându-se că butelia de gaz supracomprimat era plină. Făcu același lucru și cu cea de-a doua. Mulțumit, ridică cu greu cele două containere și plecă prin același pasaj prin care venise. Pe puntea B, izolarea era totală, iar drumul părea lung până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la dispoziție decât cel de-al doilea cilindru pe care-l ridică, hotărâtă să se folosească de el pentru a-l lovi pe celălalt. Dacă unul din cele două recipiente se fisura sau se producea vreo scânteie, conținutul celor două butelii exploda. Era totuși singura soluție și trebuia să încerce fiindcă, oricum, depresurizarea completă îi va omorî în mod sigur. Deja lipsa de aer îi îngreuna mișcările. Scăderea presiunii făcea, ca rănile lui Parker să sângereze abundent. Ea izbi o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
grăbi să-i acorde lui Parker primul ajutor. Inginerul leșinase de mai multe minute și își venea în fire cu greutate. Ripley avea ochii deschiși dar restul capului rămânea flasc și ca dezarticulat; aspira nesățioasă aerul. Lambert puse una dintre buteliile de oxigen lângă prietena ei. Îi puse masca transparentă pe gură și nas și deschise valva. Ripley inhală profund. Plămânii i se umplură cu o minunată aromă. Închise ochii, lăsând valurile răcoroase, nespus de plăcute, să-i redea viața. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
s-a declanșat singură... Ar fi explicația cea mai logică nu-i așa? O funcționare proastă, accidentală, și coincidență ― din întâmplare ― Înțelegi ce vreau să spun... Ofițerul științific miji ochii, o privi intens. Înainte de a vorbi, Ripley avu grijă ca butelia de metan să fie cât mai departe. Dar Ash nu schiță nici un gest agresiv. Iar nu-i putuse ghici gândurile, să pătrundă dincolo de masca rece. Dacă era vinovat, trebuia să încerce să se debaraseze de ea, când era lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
omorât pe Dallas și Brett. Dacă i-a omorât! ― Mulțumesc. Întotdeauna e bine de știut pe cine te bazezi. Ea-i întoarse spatele colegei sale și plecă numaidecât. Lambert o urmări, dădu din umeri și se ocupă de cilindri. Ridică butelia de metan la fel de precaut ca și pe cea umplută cu oxigen. Amândouă erau esențiale în lupta lor pentru supraviețuire... ― Ash? Ești înăuntru? Parker! Cum nu primi nici un răspuns, Ripley intră cu prudență în anexa ordinatorului central. Pentru o perioadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cap de acord. ― Îmi place mai mult decât capsulele. Să nu mai vorbesc de plăcerea de a vedea dezintegrându-se materialul Companiei. (Se îndreptă spre ieșire.) Ar trebui să începem imediat să transvazăm aerul în containere. Inginerul superviză transferul în butelii a aerului comprimat care se găsea în rezervorul principal a lui Nostromo. ― E tot? întrebă Ripley când Parker se ridică, obosit, cu dureri de șale.. ― Tot ce vom putea transborda! (Arătă cu degetul rândurile de rezervoare.) Nu pare enorm, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
corespunzătoare și le făceau mituind cu bani sau produse conduceri de școli și cadre didactice, care și pe timpul acela nu aveau salarii mari. După această întâmplare, la vreo două luni, cum depusesem cerere la primărie să mi se repartizeze o butelie de aragaz pentru a avea la ce să pregătim mâncarea, am primit înștiințare că mi s-a repartizat butelia de aragaz. Cum am spus mai înainte, el și-a dat seama că s-a făcut de râs. Uitase felul în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu aveau salarii mari. După această întâmplare, la vreo două luni, cum depusesem cerere la primărie să mi se repartizeze o butelie de aragaz pentru a avea la ce să pregătim mâncarea, am primit înștiințare că mi s-a repartizat butelia de aragaz. Cum am spus mai înainte, el și-a dat seama că s-a făcut de râs. Uitase felul în care l-am înfruntat și l-am pus la punct. Desigur, satul a aflat de întâmplarea petrecută la vie
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
roze, făinoase, numite "cerceluși". Pe Zizi o ținea în poșeta ei care imita pielea de crocodil. După multe ocoluri pe străduțe necunoscute, trecând pe lângă școli galbene și turtite, cu cercevele verzi la ferestre și cu acoperișuri maro, pe lângă centre de butelii unde era mereu coadă și centre de sifoane dominate de-o uriașă roată albastră în mișcare, intram, în fine, pe strada unde stătea tanti Aura. Era o stradă lungă și dreaptă, cu garduri de lemn și fațade scunde de-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
durea. Și totuși îmi simțeam nervii ca o plasă de argint-viu, tremuram, aveam răsuflarea fierbinte, amețeam de câte ori trebuia să mă ridic de pe scaun și priveam în gol, fără voință, fără timp. Feciorul îmi aducea pe măsuță sticla de whisky și butelia cu soda, și beam rar, cu bărbia rezemată pe piept, în pijama, întins moale pe chaise-longue-ul portativ, până ce simțeam o căldură blândă dezmorțindu-mi trupul și, atunci, săream în sus, îmi strângeam tâmplele, mă îmbrăcam și plecam să mă plimb
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]