20,978 matches
-
Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona Bondoc, Maria Popistașu, Marius Bodochi, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Maria Buză, Mihai Perșa, Ileana Iordache, Emil Gaju, Emil Mureșan, Doru Ana, Marcelo Cobzariu, Mihai Niculescu, Gavril Pătru, Alexandru Bindea, Marius Florea Vizante, Afrodita Androne, Natalia Călin, Grigore Nagacevschi, Raluca Petra, Liviu Crăciun și alții. Cu participarea grupului coral Da Capo. Dirijor
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
mințile sucite, Berlin izbutește să rămînă el însuși fiind totodată complet deschis unei isolite experiențe de cunoaștere. E surprins să descopere că în vreme ce Virginia Woolf e practic necunoscută în mediile literare ale Leningradului, numele unor scriitori britanici obscuri sînt pe buzele tuturor. E surprins, dar nu revoltat. Un librar împătimit de meserie, dar lipsit de posibilități și mult prea naiv în privința viitorului, îl înduioșează fără a-i stîrni o milă degradantă. Berlin izbutește întru totul să-și păstreze o atitudine firească
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
cu program. Nostalgia serafică nu dobîndește drepturi superioare demonizării. Cele două fețe ale plăsmuirii poetice sînt la fel de legitime precum cei doi ochi ai autorului, contrastanți: "Ochiul drept zvîcnea de o amintire:/ A luminii pe pîntecul tău. Un cîntec/ Îngînat cu buzele doar, imperceptibil./ Ochiul drept, cel stăpîn cîndva, călărețul crîncen,/ Ochiul drept ca o sabie. Cîndva.// Ochiul stîng aștepta. Vitraliu/ Îmbinat cu cheaguri de sînge. Ochiul stîng, cel puios și tandru,/ Învelit în placentă, adormit.// Apoi, brusc, ochiul stîng a plesnit
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
lui Novîi mir, unde fusese publicat Soljenițîn. La un capăt al mesei de pe estradă, un bărbat cu privire fioroasă ce caută parcă biciul pe care are obiceiul să-l mânuiască, cenzorul cu ceafă groasă și rictusul adecvat și agresiv pe buze - tot ce trebuie pentru Surkov. Ne uităm șMonica Lovinescu și Virgil Ieruncaț cât putem mai urât la el, doar i-am transmite ceva din disprețul nostru jignitor. La capătul celălalt al mesei un brav mujic cu ochi albaștri și sinceritatea
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e percepută ca un mediu al durerilor "neegale", ca o lacrimă enormă a deznădejdii trecerii prin timp(uri): "Sarea din păr, de pe piele, de pe sandale,/ Și sare uscată pe gene, pe buze,/ Reziduuri ale unor dureri neegale, ca marea/ Trecînd dezgustător prin meduze;/ Urme de plîns ale unor ființe/ Neavînd în comun decît rar/ Disperarea/ Măsurată-n minute/ Și, sărat și amar,/ Același gust/ Al jumătății trecute/ De secol, de vîrstă, de
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
la Paris din Elveția unde tocmai lansase dadaismul: "Cîteva zile înainte de sosirea lui Tzara, pe cînd ieșeam împreună cu Georges Auric din Hotel des Grands Hommes în strada Montagne Sainte Geneviève, pe neașteptate, Auric, vorbeam despre Zürich, se opri strîngînd din buze și lipindu-și de piept cărțile și hîrtiile pe care le avea asupra lui: "Ce dezamăgire, totuși, dacă Tzara ăsta pe care-l așteptăm nerăbdători ar fi un groaznic elvețian, provincial și zgomotos." De decepția cu pricina ne temeam toți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
toalete din lemn, ca la țară, cu o fereastră sub formă de inimă deasupra căreia scrie: Orar. Manele 15-20. Asta ne-aduce aminte că Mădălin Voicu a botezat manelele (într-o recentă declarație acordată unui cotidian): mamele cu silicon. Pe buza penalului Ne întoarcem la Vatra ca să semnalăm două lucruri. Mai întîi, cîteva texte ale lui Liviu Ioan Stoiciu, cenzurate la Contemporanul și la Cotidianul în secolul trecut. Revista tîrgmureșană le publică împreună cu explicațiile autorului care se miră că, bunăoară Contemporanul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
țeapă etc.), sau cele care indică metonimic un act prin instrumentul utilizat: a da cu mangla, a da cu vastul = "a fura" (prin extindere glumeață și a da cu porcu' = "a sforăi"); alte construcții se recunosc în a da din buze, a-și da cu stîngul în dreptul, a-și da cu firma-n cap, a-și da talente etc. Dintre structurile mai noi am amintit altă dată a o da pe... "a trece la...; a începe să facă...". Foarte la modă
"Dă bine..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16412_a_17737]
-
pisicii, - expresia ei de satisfacție. Țiganca beată, îngenuncheată în noroi, vara, în ploaie... Părul ei lung, negru, ud, lipit de obraji, pe umeri... Sînii ieșiți în afară lăsați din rochia de stambă colorată. Fața neagră, lucioasă, ochii ieșiți din orbite, buzele mișcîndu-i-se. Pare că spune ceva, că se roagă. Nu am decît zece-unsprezece ani și o privesc din casă de la fereastră, ridicat pe prichiciul ferestrei cu sexul gata excitat, nu prea dîndu-mi seama...În paroxismul beției ce pare paroxismul unei rugăciuni
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
nu avea de-a face cu vreo sordidă poftă de câștig, simptom al infecției cu proprietatea. Nicicând nu l-a încercat pe păunașul codrilor pofta de altă proprietate decât a frunzei smulsă cu aceeași mână cu care o ducea la buză, ca să cânte, pe când industrioasa ginte feminină ce-l înconjura trecea în sus și în jos pe poteci, cu ulcioare, către și de la izvor. Cu a cărui apă vie își spălau chipul și pregăteau nutritiva supă de urzici. Afară de femei și
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
curată. Străbat în unele pagini ale sale accente de mîndrie și admirație (netemperată de nici un strop de ironie) cînd descrie fanatismul, pentru mulți dintre noi de-a dreptul rizibil, al tovarășilor lui de detenție care mureau "cu numele PCR pe buze". O carte densă, pasionantă și zguduitoare, chiar dacă autorul ei rămîne, în pofida lucidității sale, un optimist în căutarea de noi Utopii pentru omenire.
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
prietena mea Chloé. E lângă mine și vorbește. Aud, fără să ascult cu adevarat, vocea ei alto, inepuizabila, care, desi iritata de abuzul de tutun, e totuși muzicală. Râsetele se amestecă printre miile de cuvinte colorate care-i vin pe buze". Personajele au și fost introduse, căci despre cele două prietene din tren va fi vorba în micul român, despre , prima fiind și personajul care povestește. Despre ele va fi vorba și despre relația lor afectiva care se complică neașteptat, despre
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
vrea ca ele să spună altceva decît că eu sînt o ființă normală. Jurnalul e aspiratorul propriilor mele reziduuri psihosomatice." * Ne pare rău că n-a mai rămas spațiu pentru a comenta pagina remarcabilă semnată de Paul Gusbeth-Tatomir, intitulată Pe buza prăpastiei. În rîndul care-i rămîne, Cronicarul vă roagă să o citiți. La pândă în bibliotecă Cronicarul n-a ținut socoteala retragerilor în sau la bibliotecă ale lui Ion Cristoiu. Dar cam de fiecare dată când românul rupt în fund
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
din ce în ce mai mic și tot mai lipsit de speranță al celor care visează la o Românie curată. Doar o minte versată de securist a putut să gândească atât de bine lucrurile încât să ne lase, în spiritul și litera legii, cu buzele umflate! Dl. Gheorghe Onișoru, președintele Consiliului (Mircea Dinescu susținea într-o emisiunea televizată că acesta n-ar fi decât un fel de "primus inter pares", un "președinte de ședință", iar nu conducătorul efectiv al instituției!), propus de liberali, s-a
Dosarele cu detergenți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16586_a_17911]
-
și o poetă de viitor!... Ce-nseamnă să-ți vezi de treabă și să vorbești frumos de toată lumea! Navigantul m-a privit zîmbind, și-a pus căștile la urechi și, prin zgomotul aeronavei, l-am auzit mai mult după mișcarea buzelor: "E nevastă-mea!" Zburăm acum chiar deasupra Himalaiei. Cred că sub noi era Tibetul. Și mă cuprinsese o senzație de frică și de sfințenie. Din cînd în cînd, fericitul soț al poetei X îmi făcea semne amicale. Aveam să aflu
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
la doi-trei pași: "ba da. Nu ți se pare normal?".) Dincă e sobru, robot tuciuriu cu o căiță de nea în creștet. Miu Dobrescu dă impresia că spune psalmi, Lina Ciobanu că rumegă, Gheorghe Oprea mimează scandarea numelui sacru cu buze albăstrii; "Academician-doctor-inginer", parcă ar număra găini în ogradă, se uită să vadă cine se oprește din aplaudat înainte de-a "se" fi dat semnalul; Ceaușescu absent, vrînd poate să creadă sincer că vacarmul acesta nu l-ar privi, răsfoiește niște
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
acest sens, apatia și ataraxia fostelor victime trebuie înțeleasă în consonanță cu glasul lor pierdut. Uneori, victima știe că trebuie să tacă, deși îi vine să urle de durere: sonoritatea sa îndurerată ar stimula cruzimea supliciatorului, de aceea își mușcă buzele și limba, dar nu scoate o vorbă. Cu gura rănită (dinții smulși), supliciatul nu poate vorbi de durere; atunci când și limba îi este tăiată, gestul acesta echivalează cu o castrare. Logica torționarului este sălbatică: tăcerea obstinată a victimei va fi
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
mai sunt apți să construiască o propoziție și înșiră doar cuvinte disparate. Membrii unor triburi din Amazonia obișnuiau, inclusiv în secolul XX, să reteze capetele dușmanilor, să le reducă (prin tehnici speciale) la mărimea unui pumn și să le coase buzele; intenția torționarilor este asemănătoare, chiar dacă va fi realizată doar psihic. Multe alte zgomote, în afara urletului, își fac loc în tortură: sunt zgomote adiacente precum horcăitul de moarte ori respirația sufocată în apă. Chiar dacă aceste zgomote sunt mai izolate fonic decât
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
de redactare cu mai multă vigoare, a atins deja țelul pentru care a urmat calea, și merită comorile din vistierie. Pentru că, spune ea, „Regele m-a adus în camera sa” (1.4). Ea a dorit să atingă binele cu vârful buzelor sale și a atins frumusețea atât cât i-a permis puterea rugăciunii sale. (Ea s-a rugat [1.2] să binemerite un sărut prin iluminarea Cuvântului)52. Atunci spuse mireasa, „Adu-mă în casa vinului; așterne dragostea înaintea mea. Întărește
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
creativitatea un pic. Ceea ce face poezia îngrozitor de transparentă și simplă, pe un model simplificat de "un vers, o idee". Nu mai există "artă de dragul artei", poezia a căpătat un rol pur utilitar, nu trebuie studiată, ci "lăsată să picure pe buze, ca mierea". Paralela cu alimentul e evidentă: ți se indică să te hrănești cu poezie cum ți s-ar indica să mănânci fructe de mare, pentru că stimulează activitatea creierului. Mare, mare dezamăgire cu atât mai mult cu cât vine de la
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
birou scriind încontinuu și făcând o fântână arteziană din ciornele pe care le aruncă în jur? I se reproșează lui Jeffs că o arată pe Plath mai mult incapabilă să scrie decât scriind. Un "Dumnezeule!" scurt mi-a scăpat de pe buze. Poate în astfel de cazuri criticul de film ar trebui să fie ceva mai literar și să pună mâna pe unicul roman al Sylviei Plath, Clopotul de sticlă. Care începe tocmai cu depresia ei pricinuită de faptul că nu mai
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
prin care politicienii români de la putere se delimitează de indivizii ajunși pentru diverse poltronerii fie pe paginile întâi ale ziarelor, fie în boxa acuzaților. "L-am întâlnit în viața mea doar de șase ori", l-am auzit explicând din vârful buzelor pe unul din apropiații lui Iliescu, somat să dea amănunte despre relațiile cu un condamnat pentru o sumedenie de mari escrocherii. Nu ne-am văzut decât de vreo trei ori", susține altul, a cărui semnătură a făcut posibilă devalizarea de către
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
bani ca să ducă o viață liberă. Fratele meu Carlton și cu mine facem pe valeții, le luăm paltoanele, aducem băuturile. Am repetat lucrul ăsta la toate petrecerile, încă de cînd eram mici, mizînd pe precocitatea noastră. O femeie corpolentă, cu buze rujate, care predă matematica la clasa a noua, m-a poreclit "Domnul Așa-se-cuvine". Un asistent de director, cu o căciulă rusească, ne întreabă pe Carlton și pe mine dacă o să-i votăm pe Democrați sau pe Socialiști. Sorb cîte o
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
directorului administrativ. Frank, prietenul lui Carlton, cel cu fața de copil bătrîn, dansează cu mama. Văd că tata a ieșit din bucătărie. Se retrage într-un colț. Eu sar în mijlocul vîltorii. O invit la dans pe profesoara de matematică cu buzele de culoarea florilor de fuchsia. Acceptă veselă. E planturoasă și grațioasă ca un vapor de paradă, și o cîrmesc fără efort în toate direcțiile. Mama, care la școală e vestită pentru disciplina ei spartană, dansează cu înfocare, ceea ce e o
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
la noi poartă pe ele o lumină care ne povestește cum erau chipurile oamenilor ce le străbăteau, luminoase chiar și în groază, chiar și în mînie". Această "transmutare" era cu putință datorită unei credințe în Dumnezeu "nu doar din vîrful buzelor", mecanizată, ineficientă, ci substanțială sub semnul unei osmoze, căci nu doar omul are nevoie de Providență, ci și Providența are nevoie de om. E la mijloc un compromis între schema mistico-creștină și umanism, întrucît o grandoare antică se revarsă asupra
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]