875 matches
-
ședință cu părinții. Știa doar numele dirigintei și clasa în care era Carmina. Voia să cunoască și el situația la învățătură a fetei, să vadă dacă-și mai aveau rost speranțele. Diriginta, o femeie mărunțică, domnișoară bătrână, cu o vorbă cântată, aleasă, o prezentă pe Carmina destul de derutant. Este o fire foarte retrasă, pune mult accent pe amănunte, în toate problemele ea pornește de la amănunt către esență, cum să vă spun, da, are această posibilitate de a reface un tot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
galben nu era nicidecum un biet coșuleț din plastic ci un însemn, se apropiase de ea și o privise sfidător și doar cineva foarte atent i-ar fi observat cuta dintre sprâncene, o cercetase de sus, surâzător și o întrebase cântat: Ce, ai mai venit pe la mine, maman? Am mai venit, fată, îi răspunsese și din poșeta plic scoase o batistă brodată și-și șterse fruntea de sudoare. Ce cald e! Fana o ascultă străină, parcă nu realiza înțelesul cuvintelor. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
primordiale... Iar nu fusese atentă, iar se lăsase târâtă de imaginație. Carmina se concentră și o ascultă pe gazdă vorbind, lucruri mărunte, de fapt, pe care Fana le făcea să devină interesante, prin minuțiozitatea descrierii, avea o voce puțin răgușită, cântată, foarte plăcută auzului, știa că Fana se simte în elementul ei când vorbea, buzele de un roșu aprins, natural, se rotunjeau frumos atunci când rostea vocale, avea mare grijă în alegerea cuvintelor, mișcarea sprâncenelor, a ochilor, a mâinii cu degete lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amiezii, de culoarea ruginii și a aurului. Fetița apărută parcă din senin lângă mașină le-a făcut cu mâna și șuvițele blonde s-au clătinat pe frunte. Să mai veniți oricând aveți voi chef, le strigase Fana, cu vocea ei cântată, plină de chemare și, înainte chiar de a ieși cu mașina din curte, Carmina se gândi, încurcată, la Sidonia, ce-o aștepta cu sufletul la gură să-i spulbere temerile. Cu ceafa sprijinită de suportul scaunului, cu ochii grei, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putea manifesta... Ovidiu mormăia din când în când câte o vorbă în completare, era mulțumit ca un motan la gura sobei, torcea. Personajul principal era Fana, gesticula cu spatele drept, cu sprâncenele ridicate pe fruntea îngustă, instaurase magia vorbelor sale cântate, șuierate, meșteșugit alese. Ea care era stăpână pe fiecare clipă a zilei și căuta semne favorabile în toate nimicurile vieții, și nu știa ce înseamnă condică de prezență sau raporturi de serviciu, o mulțime de reguli ce trebuiau respectate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mica victorie feminină de a se ști mai atractivă decât cealaltă. Suntem niște hiene, orice s-ar spune, gândi Carmina. Nu același lucru se întâmpla când erau împreună într-o mică mulțime de oameni. Fana câștiga atunci cu sporovăiala ei cântată, spumoasă, de îndată ce deschidea gura se făcea în jurul ei cerc, știa să-și dozeze umorul, să scoată caraghioslâcul din cele mai banale evenimente ale zilei, câștiga prin locvacitatea ei debordantă, atât de plăcută la suprafață și atât de puțin profundă! Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta. Carmina avea impresia că nu prin vorbărie îl cucerise Fana pe Dimitrie, de când sosise el acasă, frazele ei lungi, cântate, inepuizabile, încetaseră, cu el avea un dialog limitat, aproape timid, între ei exista o atracție, un "ce" inexplicabil, dar victima nu era Dimitrie, victima era Fana, se lăsa subjugată de prezența bărbatului și lipsită de încredere în ea se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pur și simplu preventiv, planificat, poate citise prin romane și acum voia să verifice... Parcă își propusese să execute un test nu să trăiască alături de un bărbat, să formeze împreună cu el un cuplu. Fana vorbea mai departe cu vocea ei cântată, atât de plăcută auzului, din când în când gesticula punându-și în evidență unghiile îngrijite, lăcuite cu mov. Carmina nu se mai concentra, obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din vraja acelui monolog ispititor al Fanei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iritarea, gândul sâcâitor că-și pierde lângă ea timpul, un timp care trece o singură dată și ar putea fi umplut și altfel, nu numai cu vorbe. Zăcea acum în fotoliu învinsă, vocea Fanei îi încânta auzul, puțin răgușită, puțin cântată, cu note înalte, parcă mirate de întorsăturile de frază. Poate nici nu se schimbaseră deloc, erau aceleași, nu trecuseră anii, se aflau în minutul rostirii acelor cuvinte decisive pentru amândouă: trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din Filiala Iași a U.S.R. și să se mute la Filiala din București. Mă îndemna și pe mine să fac la fel. Alții, cu ifose de filosofi, eseiști, îl acuză pe marele poet de impostură atunci când vine vorba de poemele cântate. N-o fi avut el o voce extraordinară, lucru normal la un fumător de 2-3 pachete de țigări pe zi, dar că era lipsit de cunoștințe muzicale, asta nu-i adevărat. Câți știu că, de la 5-6 ani, Cezar Ivănescu lua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Și îndată mi-a venit în minte romanul scris la Bălcești. Ce subiect avea? Da, un bătrân țăran, în conflict cu niște fii ciudați... Karamazov, Feodor Pavlovici, Mitia, Grușenka... Achim Moromete... - Scriu la un roman... - Interesant! zise cu o voce cântată, văzând că m-am oprit. Și unde se petrece acțiunea? - Într-un sat... - În ce epocă? - În zilele noastre. - Foarte interesant, repetă el. Dar permite-mi să te întreb: de ce scrii? Tăcere. De ce scriam? Fiindcă eram scriitor, de ce altceva? De ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din 1943 a lui Schumann, partea a treia a fost interschimbată cu cea dintâi, astfel ca mântuirea să vină de la picătura de sânge a eroului... Se spune despre oratoriu că este o piesă ca și uitată, în orice caz rar cântată în ultimele decenii. Pentru mult timp, discul far a fost o înregistrare EMI din 1975, cu Edda Moser, Brigitte Fassbaender și Nicolai Gedda și orchestra din Düsseldorf. Astăzi este aproape de negăsit și n-am putut-o asculta. I-a luat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
a zis ea, dar n-a mai continuat. Își încrucișase brațele pe piept, ținând cu palmele marginile șalului. Străbătu încet camera, apropiindu-se de el, să-l vadă mai de aproape, și șoptea iarăși „O, Doamne!“, abia auzit printre vorbele cântate ale lui Armstrong. „Ce-i cu tine?“, l-a întrebat. El a ridicat din umeri. Nici n-ar fi știut să-i spună. Căldura aceea mare nu pierise încă din el și nodul se mai afla în gât. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării." 20. Maria, proorocița, sora lui Aaron, a luat în mînă o timpană, și toate femeile au venit după ea, cu timpane și jucînd. 21. Maria răspundea copiilor lui Israel: "Cîntați Domnului, căci și-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal și pe călăreț." 22. Moise a pornit pe Israel de la marea Roșie. Au apucat înspre pustia Șur, și, după trei zile de mers în pustie, n-au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
pricina laudelor mele, și El m-a mîntuit." 3. Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mîntuirii, 4. și veți zice în ziua aceea: "Lăudați pe Domnul, chemați Numele Lui, vestiți lucrările Lui printre popoare, pomeniți mărimea Numelui Lui! 5. Cîntați Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pămîntul!" 6. Strigă de bucurie și veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfîntul lui Israel." $13 1. Proorocie împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fusese interogat de un membru al echipei marelui juriu. Danny îl sună pe Mal Considine la Procuratură, unde nu-i răspunse nimeni, apoi sună acasă la Ellis Loew. Telefonul țârâi de trei ori. — Mda? Cine-i acolo? se auzi vocea cântată a lui Buzz Meeks. — Detectivul Upshaw. Mal e pe-acolo? — Nu-i aici, detective. Sunt eu, Meeks. Ai nevoie de ceva? Individul avea un ton liniștit. Danny întrebă: — Știi cumva dacă a interogat cineva un avocat pe nume Charles Hartshorn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
va trebui să vorbesc despre așa ceva! — Cine-i bucățica aia dulce pentru care tu și Chaz Minear vă băteați în timpul războiului? Cine e bucățica aia zemoasă? Loftis izbucni în hohote de plâns, căzu în genunchi și declară cu o voce cântată: — Refuz să răspund, pentru că răspunsurile mele s-ar putea să mă incrimineze, dar n-am făcut rău nimănui și nici prietenii mei n-au făcut, așa că vă implor să nu ne faceți nici un rău! Mal își încleștă pumnul cu inelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Crăciun, pe sfinți, pe Dumnezeu. Dar chiar multe tipuri de colinde care tratează alte subiecte încep cu formule specifice de tipul „Dormiți, domni buni, dormiți,/ Sculați, nu dormiți”. Similar se întâmplă lucrurile în colindele slavilor. Unul dintre motivele caracteristice colindelor cântate „la fereastră” sau „la poartă” ale ucrainenilor („Sculați gospodari/ Și treziți slugile toate”) și ale bulgarilor („Scoală, scoală, gospodine”) este cel al deșteptării gazdelor din somn (48, pp. 28-33). în unele zone ale României s-au păstrat obiceiuri care, pro-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
te jelui ; bucură-te bucură că rădăcina ta murind în pământ a prins în cer și lutul tău s-a încurat de unde-a venit în vis liniștit. Bucurați-vă, bucurați și voi ceilalți oamenilor-pomilor femei și bărbați, beți și mâncați, cântați și jucați că (Ion) nu a răpus e numai dus, e numai întors în lume ce-o fos’... (78, pp. 155-156). Felul în care apare în diferite variante ale Mioriței relația pom-om, în momentul de trecere a acestuia din
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care citește la strană și dacă de dimineață m-am descurcat cât de cât, cu ajutorul Părintelui Ioan, după-amiază, la vecernie, am rămas doar eu și m-am Încurcat rău de tot Încercând să descâlcesc firul logic al textelor ce trebuiau cântate sau citite. Iar dacă În ce privește Canonul Maicii Domnului am salvat oarecum situația, citindu-l după ce am parcurs rugăciunile de seară, față de Sfântul Andrei nu știu cum mă voi recompensa, pentru că l-am vitregit de o bună parte din texte, ca un neisprăvit
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
pe deputați după placul său. Acele timpuri noroase au trecut, soarele libertății lucește peste România, o încălzește ș-o reînviază.“ Ce departe suntem astăzi, la 1927, și de acele vremuri, și de acei oameni, și de aceste simțiri. Libertate electorală, cântată și visată de vizionarul Rosetti, dormi somnul drepților alături de cenușa lui. Generația noastră nu a cunoscut-o și nu o va cunoaște. Trecerea lui C.A. Rosetti pe la Ministerul de Interne produce agitație. Rosetti vine cu un număr de idei
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
întreba de ce. Într-un fel, noi suntem cu toții artiști și dacă nu devenim cu toții ceea ce suntem este pentru că undeva ratăm drumul corect ... Ești un om liber? Cât de liber poate fi un scriitor/ artist în acest veac marcat de apocalipse cântate, descântate, atrase, respinse...? Arta e, în aceste contexte, o rană sau o tentativă de exorcizare a răului? Care veac nu și-a avut apocalipsa lui sau holocaustul său? Fii puțin atent: ele nu au fost scrise/descrise de contemporanii noștri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fiu Van Gogh. Ca arhitect, mi-ar fi plăcut să fiu Vitruvius. În timp ce un om citește poezie, nu poate face nici un rău Ești un om liber? Cât de liber poate fi un scriitor/ artist în acest veac marcat de apocalipse cântate, descântate, atrase, respinse...? Arta e, în aceste contexte, o rană sau o tentativă de exorcizare a răului? De un lucru sunt sigur, dragă Adrian. În timp ce un om citește poezie, nu poate face nici un rău. Măcar în unitatea de timp dedicată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am pictat, am sculptat, am compus, am pirogravat și am văzut, fără frustrare, că n-am talent la ele. Totuși mai încerc... Ești un om liber? Cât de liber poate fi un scriitor/ artist în acest veac marcat de apocalipse cântate, descântate, atrase, respinse...? Arta e, în aceste contexte, o rană sau o tentativă de exorcizare a răului? Cum pot fi liber și independent ca artist când văd câte se întâmplă în jurul meu? Când văd câte perversități se întâmplă zilnic în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cristalizat marile civilizații ale lumii, India, Tibet, Egipt, Mesopotamia. Am fost primul cântăreț care a scos în larg, începând de prin anii 70, cu 10 ani înaintea tuturor, colinzile arhaice din Maramureș, ele au fost preluate imediat de toată lumea și cântate acum de o țară întreagă, de Crăciun copiii din cartierul Crângași, București, mă colindă la ușa apartamentului meu cu colinzi, în versiuni textuale și muzicale pe care le-am cântat pentru prima dată în România, acum 40 de ani. M-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]