33,891 matches
-
voi cerși femeie și-am să capăt dreptul să-l trudim...spre îndărăt. LA BILANȚ viață era așa minunată. nimeni nu mă-njura, toți treceau și-n citadela mea defăimata am facut o revoltă pe șleau. să nu mai aud cântec de Mare, cum se zbate spre țărmuri, mereu, când vin arcele din depărtare și căpitanul...nu mai sunt eu. poate de melancolie sau bleg de insuccesele-mi prea ciunge mi-am spus mie...mi, ca unui coleg: gata poetule, iti
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României un mare cântăreț și-a amintit de talentul și virtuozitatea lui Marin Teodorescu, apreciat de marele muzician George Enescu, alături de care, în Primul Război Mondial, a ridicat moralul soldaților și ofițerilor români cu cântece ce au devenit șlagăre ale muzicii lăutărești, alinând cu ele durerile răniților de la Oituz, Mărăști, Mărășești, luptători pentru Întregirea Neamului. O ulița de la marginea municipiului Pitești, cu mult noroi și câteva case, poartă numele Zavaidoc, numele celui mai vestit rapsod
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ani - preia greutățile familiei. Atenție! Porecla de Zavaidoc o primește cam pe la 25 de ani, când deja își înjghebase un taraf, cam în perioada când se află în localul „La Mărită Borțoasa”, perioada de ascensiune a artistului, fiindcă vine în cântecele sale cu acele chiuituri ce erau specifice”cazacilor (zavaidocilor) Căpătase deja porecla „Zavaidoc”. Împreună cu fratele Vasile înjghebează un taraf, taraful Zavaidoc, care ia drumul capitalei. Tenorul operei române, Mihăilescu Toscani, a încercat să-l îndrume spre opera. În același timp
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dorit și de Dimitrie Cutavas în trupa să lirico-drama țica. Ștefănescu Goanga îl dorea că un remarcabil tenor. Dar Zavaidoc alege lăutăria, care era aducătoare de bani, mai ales că alergau după el casele de discuri pentru a-i imprimă cântecele. Semnează un contract cu casa de discuri Columbia, scoate disc după disc, fapt ce atrage invidia. Era căutat de patronii marilor restaurante care își triplaseră astfel clientela. Femeile mureau după el. Fie la restaurantul „Viscol”, în Kiseleff, Carpați, La Cotitură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
un băiețel, pe nume Vasile (i-a pus numele fratelui său). S-a suit Zavaidoc într-o sanie plină de sticle de șampa nie, a traversat Piteștiul ciocnind cu toți drumeții. A fost bogat, dar a murit sărac. Au rămas cântecele lui, marea lui bogăție: „De când ne-a aflat mulțime Ne vorbește zi și noapte... Cand de rău și când de bine”, „Dacă ea nu mă iubește”, „Dragostea e că și-o râie”, „Cocoșel cu două crește”, „Foaie verde spic de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mulțime Ne vorbește zi și noapte... Cand de rău și când de bine”, „Dacă ea nu mă iubește”, „Dragostea e că și-o râie”, „Cocoșel cu două crește”, „Foaie verde spic de grâu”, „Mărie și Marioara”, „Pe deal pe la Cornățel”. „Cântecul lui Zavaidoc”. Dar să revin în timpul Primului Război Mondial, cănd Zavaidoc se înrolează voluntar, fiind chemat de Societatea Artiștilor, si cutreiera spitalele de campanie împreună cu George Enescu și Elenă Zămora (viitoarea prim-solistă la Teatrul de Opereta Regina Maria, cea care a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
la Târgoviște. Ziua în unitate, seara cântă în localuri. Aici se îndrăgostește de Țuca, cu care se întâlnește pe ascuns. Tânta reușește să-l despartă de intrusa căreia Zavaidoc îi oferise tangoul „Țuca”. A cântat soldaților în Basarabia, la Tighina, cântecul la modă „Soldățelul lui tăticu”. A cântat la Odessa mareșalului Antonescu. În timpul bombardamentelor din ’44 (4 aprilie când escadrile ale forțelor anglo-americane au bombardat Bucureștiul) casa lui Zavaidoc , o adevărată vila boiereasca de lângă Gară de Nord, este distrusă, caietele în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Folclor urban. Defăimare a adevărului. Fiica sa Constantă spunea într-un interviu acordat în 2006 ziaristului Jean Dumitrașcu: „Tatăl meu avea dușmani din invidie. Văd că și acum are. Au inventat tot felul de minciuni.” Semnificative sunt cuvintele celebrului sau cântec:„Sânge rău de ce mi-aș face/ Și pe cine să te manii/ Este-o veche zicătoare/ Bate vântul, lătra câinii.” A cântat în localuri renumite din: Pitești, Arad, Iași, Târgoviște, Ploiești, Cernăuți, Timișoara, în Bulgaria, Cehoslovacia, Rusia, Franța, Ungaria, Ucraina
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Zavaidoc), în stația lui Zavaidoc și parcă auzi vocea vatmanului care anunța: „Dă-te neamule jos, Să bei un vin spumos/ Să mănânci peste batog/ Și să-ți cânte Zavaidoc. Tramvaiul pleacă, dar rămâne zumzetul tenor al rapsodului celebru interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine mă puse pe mine/ Să viu seară pe la tine/ M-ai ofticat vai de mine/ C-am venit seară la tine./”, sau „Cocoșel cu două crește/ Bărbat cu două neveste./”( Vezi varianta: Cine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Spun multe cei mai înaintați în vârstă care l-au ascultat pe Zavaidoc în restaurantele țuluca, Stoica, Tralea, aplaudând impresionați de vocea, șarmul artistului care interpreta cu sensibilitate șlagăre precum „Foaie verde spic de grâu”, „Aș muri dar nu acuma” (Cântece pe care le-au preluat foarte mulți cântăreți de-a lungul timpului, dar... o spun cu părere de rău, , n-au catadicsit să-i amintească măcar numele înaintașului lor, ci s-au lăudat că-s creațiile lor. Păcat de așa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
după care alergau casele de discuri, dar și damele care au apreciat și iubit pe micuțul cu ochii căprui, par negru și o cicatrice deasupra buzei. A murit bogatul sărac, cel mai cunoscut lăutar al României. Ne-a lăsat, prin cântecele lui, România de altădată, cu felinare și birje, cu fanfare militare în parcuri, flașnete, o Românie cu domni în frac și jobenuri, cu doamne purtând pălăriuțe multicolore și voalete prin care abia se zarea frumusețea ochilor, cu cupeuri și mașini
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în astfel de condiții? „Acum trăiesc în condiții cum nici un câine nu ar trăi. Poate după moarte o fi mai bine!” spunea artista, fiica celui care pe drept cuvânt este primul rapsod al țării, care și-a servit țară prin cântecul sau, prin muzică lui lăutăreasca, reprezentând sufletul poporului român, cănd bucuros, cănd îndurerat, cănd umilit, cănd demn, ilustrat cu multă sensibilitate într-un repertoriu variat și bogat în același timp. Iată, de data asta, o familie de mari români de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cântând: Sârmane leu, sârmane leu. Noi știm cât e de greu... Mamooo!... Mitică!... Nimeni n-o să mă creadă! rostește țiganca topless, ce pretinde că, la culoare, e doar bronzata. Lasă că-ți arăt eu! o asigura Mitică fără să întrerupă cântecul: Dresat de-atâți economiști Și business-mani foști securiști... Ce-mi arăți, bre? se bagă aceea în sufletul lui. Tristețea... Dramă... Dezastrul!... ia Mitică drept martoră frământarea mării. Ești la pământ? consemnează brunetă concluzia profesională; și vrea să plece. Dar Mitică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
alternanta mă strânge-n corsetul ierbos al iubirii, intru veșnică repetiție a ceremoniei tăcerii. Nu mai pot, dar voi merge să mă spovedesc zăpezii! În numele ei voi târnosi bucuria de-a fi! Nu mai pot, dar cu unghii negre de cântec voi trece prin magie porunca-nălțării! Mai frumos că acum nu am fost niciodată! Elogiu luminii! Elogiu arborelui cosmic Yggdrasil, Peridaxionului magic! Sunt gata să-mbrățișez aerul morții, să-l respir până la măduva adâncului negândit. Cămașă neființei nu-i de mine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Cuvântului, în pleava uitării înnoptează poeții! Cât despre Moarte, nimic în rostire și cutuma de foc. „Fedeli D’Amore” mașteaptă să vin! Cu Dante în frunte, cu Lucifer, travestita licornă! Praf și pulbere în ispitele minții, troienite poteci colbuite de Cântec! Numai ancoră Visului stă în luna pierdută, lumea necuvântătoarelor ispitind. Sclipiri de cabala se străvăd de departe, imnul trezirii nu îl aud! Limpezi dimineți samanii cunună, în totem mă ascund, mă ascund! Vezi, la poarta magiei ape primordiale în scoc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în trei, ca să dea 9 (NOUĂ) și să ne dea NOUĂ, o poveste NOUĂ, despre... al nouălea CER! Ce ar mai fi de aflat? Mereu aceeași MĂRIE, cu... altă pălărie! - spune simplu, omul de rând. Așa cum „Important e Trandafirul”, în cântecul francez al lui Gilbert Becault, în tot acest LABIRINT DE TAINE, „Important este SENSUL”, care se dă Energiei: împotriva sau în folosul oamenilor! Numai Dragostea de oameni poate face ca „Secretul Genezei” să nu devină „Ultimul Spectacol!” Cântați, Cântați, Cântați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
decât cele de până acum." El e pur și simplu indignat de ceea ce fac legionarii în țară, de măsurile rasiale luate contra evreilor, de fanatismul orb și de faptul că au distrus valoarea ideilor. Ei, "nu se ocupă decât cu cântece (jalnice sau amenințătoare), de ridicole funeralii naționale, ca cel al lui Ion Moța, de procesiuni și de vânarea de posturi grase", puși pe jafuri: "Legionari de 19, 20, 21 de ani dispun de viața și de avutul oamenilor, cum ar
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
emisiunile pentru femei de la televizor, ca să pot și eu participa la una dintre puținele forme îngăduite de extaz pentru femeia japoneză" (p. 128). Calitățile scrisului Florinei Iliș au fost amplu comentate în ultima vreme. Temeinicia construcției, limpezimea frazei, indiferență la cîntecele de sirenă ale modei literare, finețea observației, tonul calm, superior, și calitatea ideilor aduse în discuție fac diferența și explică succesul pe care prozatoarea Florina Iliș îl are în România și, mai nou în afara țării. Combinația de cerebralitate și sensibilitate
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
Sylva. Consoartă de origine germană a Regelui Carol I al României, Regina scria în limba maternă (Der Bläzer, Zaghaft, Armes Mägdlein, Der Schmetterlingskuss). Mariana Nicolesco a încheiat cu un imens succes Concertul de Lieduri Enesciene, interpretând unul dintre cele Șapte Cântece pe versuri de Clément Marot op.15, scrise în 1907-1908, celebrul - de acum înainte - Languir me fais. Mai toate aceste lieduri au fost compuse înainte de primul război mondial (în afară de op.19: Trei melodii pe versuri de Fernand Greg, care e
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
n-ar fi existat fără Manual de târâre (pierderea tatei), }ara nimănui (ruptura cu omul pentru care am făcut o pasiune), Fosforescența putregaiului (stingerea surorii pe care n-am cunoscut-o), Poemele absenței (moartea mamei), Leandrii Greiciei (apărarea de umilință), Cântecul lumânării (un accident cu traumatism cranian și comoție cerebrală), Rama Da Nu (intrarea unei mașini în propria-mi casă)... Așa mi-am scris cărțile - pe muchie. Scriu sau mă sinucid... Până au trăit ai mei, nu m-am desprins de
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
ne-ntreabă. Noi dorim!// Și discutând cu ele gogorițe/ și bazaconii, după kilul prim,/ Le-aplaudăm când fac din șolduri fițe/ și cu delicatețe le ciupim// Pe chelnerițele de printre șprițe..." Sunt chelnerițe blonde printre șprițe). Rondelurile, sonetele, elegiile, baladele, cântecele și bocetele lansate de pe acest submarin erotic repede ieșit la suprafață mixează registrele și reinterpetează liniile melodice, în acord cu starea sufletească de moment a "Îngerului jongler Emil Brumaru". Am văzut cum de la nota lirică eminesciană din Caligrafiile... se trece
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
crin. Eu am sosit agale,/ Blând pelerin pe-ntortocheatul drum,// Să-i rup tulpina și să-l port în mână/ Prin forfota cetății și-n pustie/ Spre-a-i povesti parfumul fraged până/ Și oamenii și cerul o să-l știe." - Cântec pentru Absurdica), se alătură unuia cu totul pământesc, aproape naiv în declararea impulsurilor și poftelor sexuale. Nu că Don Quijote și Sancho Panza s-ar amesteca într-o tipologie și un lirism omogene, dar iubita cu părul lung până la cer și
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
ilustrat cu o covârșitoare elocvență cât de dătătoare de armonie poate fi "unirea minții cu inima" și cât de palpabilă esența divină, atunci când autorul știe să treacă dincolo de textele specifice "rânduielii ortodoxe a înmormântării sau a parastasului"; de cele ale "cântecelor funebre supraviețuitoare în cultura orală a țăranului român" sau de "cântecul medieval citat de Monteverdi în Sonata sopra Sancta Maria ora pro nobis." Cu toate că în literatura noastră muzicală mai există un Recviem - Parastas al lui Marțian Negrea și un Recviem
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
fi "unirea minții cu inima" și cât de palpabilă esența divină, atunci când autorul știe să treacă dincolo de textele specifice "rânduielii ortodoxe a înmormântării sau a parastasului"; de cele ale "cântecelor funebre supraviețuitoare în cultura orală a țăranului român" sau de "cântecul medieval citat de Monteverdi în Sonata sopra Sancta Maria ora pro nobis." Cu toate că în literatura noastră muzicală mai există un Recviem - Parastas al lui Marțian Negrea și un Recviem semnat de Myriam Marbé, Pomenirea maestrului Ștefan Niculescu "este - conform mărturiei
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
pentru a face ruga mai eficace și mai penetrantă: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne!" Simțul proporției și al echilibrului îl determină pe maestrul Niculescu să destindă (suspende) tensiunea extremă a implorărilor anterioare, prin introducerea - ca parte a 3-a - a Cântecului zorilor, extras din culegerea "Ale mortului", alcătuită de Constantin Brăiloiu în 1936. Clopotelor din secțiunea precedentă le corespunde acum gongul, ca un semnal demiurgic către "făpturile" Domnului, cărora li se îngăduie, efemer, să "negocieze" cu "zorile, surorile", pentru a nu
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]