767 matches
-
șagî - a vorbit Sevastița, frecându-se la ochi. ― Ei! Abia acum ai să calci calea fără nici o trudă. Uite, aici ți-am pus ceva de-ale gurii și în plosca asta niște vin. Când urâtul ți s-a urca în cârcă, să guști din el și să vezi ce spor ai să ai la mers. ― Apoi, dacă oi vini pre’ des pi la matali, conașule, m-oi boieri de-a binelea. Din vinul aista am sî-i duc și Zânii un strop
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
-o cu grabă. Era scrisul Zânei, care glăsuia : “Mi-i tare dor. Poftă bună. Zâna”. Am mâncat cu poftă. Apoi am ieșit pe cerdac. Gândul că Zâna a fost cea care mi-a adus de mâncare mi-a aruncat în cârcă întrebarea: “De ce n-a mai întârziat măcar un minut?” “Prietene, mulțumește-te cu puțin. Trebuie să te gândești că bătrânul e stăpân deplin asupra Zânei. Orice greșeală a ei ar aduce cine știe ce ponoase pentru biata fată” - m-a făcut atent
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
meu de atunci, o precauțiune a memoriei strîngătoare: „băieții ăștia slabi care seamănă cu mine, bărbatul meu și vînzătorul de lămîi și muzicantul și șoferul, scheletele astea frumoase cu flori la Încheieturi prăbușite sub povara lebedelor care le cîntă În cîrcă“ Și În clipa aceea pînă și Burschi, băiatul rotofei, jongleur și prestigitator de Înaltă clasă, s-a așezat În patru labe și a Început a declama cu glasul gîtuit de emoție: „Noi În genunchi În fața morților familiei noi morții planificați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și era. Am desfăcut pânza albă și am găsit un plic cu fotografii: o mapă din aceea de carton lucios, în care primești negativele și pozele de la atelierul foto. Fotografia colorată de pe partea din față înfățișa o fată sărind în cârca unui băiat, amândoi râzând, îmbrăcați în haine de vară în nuanțe deschise. Sub ea, cu litere mari și îngroșate, scria Kodak, iar în dreapta, într-un chenar plin de punctișoare galbene și portocalii, 36 de poziții. Am deschis clapeta și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
stabilise cartierul general după un dulap cu medicamente, de unde Începu să Împartă ordine scurte și precise. Ca urmare, lutierii florentini avansară pe flancul stâng, la umbra imensului ghiveci al asparagusului, dar Jimmy Hoffa, ieșit ca din pământ, le sări În cârcă. Van Gogh și Monet , cu niște pensule lungi În mâini, se Învârteau În jurul lui Jack Dempsey, Încercând să-l picteze În manieră ondulat-impresionistă. Speriat, boxerul eschiva de mama focului, până când găsi o breșă În garda lui Van Gogh și-i
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai puțin. Ce altceva poți să-i atribui unui nemișcat din naștere decât o putere enormă de stăpânire și o voință nemăsurată? Din acest punct de vedere, neputând fi descris, cunoscut sau Înfățișat, fiind imposibil să i se pună În cârcă acțiuni sau rezultate concrete ale acestora, el manifesta o stranie asemănare cu nimeni altul decât Dumnezeu. O schismă s-a produs apoi Între discipolii care considerau că Gustav trebuia să se miște din când În când, măcar pentru a se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
m-a dat afară. Fără explicații. Poate că deja le făcuserăm pe toate. Deși, după câte știu eu, ar mai fi fost câte ceva de făcut. Dar, cum spuneam: sedus de Celebrul animal, am Încercat să mă vindec. Mă cocoțasem În cârca lui Leac, el avea femei la Îndemână, eu, la drept vorbind, nu cunoșteam nici una abordabilă. Mai e oare nevoie să spun că, În bună parte, tocmai fascinația față de virilitatea lui Leac m-a Îndemnat să intru În Celebrul animal? Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
De a trăi demn. De a învia. N-am să întreb acum, nici măcar retoric, unde e Dumnezeu și de ce îngăduie toate aceste mârșăvii ale celor „mari și tari", împotriva celor mici și neajutorați. Nu am dreptul eu, să pun în cârca lui Dumnezeu, mârșăvia oamenilor. Dumnezeu cică le-a făcut pe toate bine, așa scrie în Geneză, omul a pervertit lucrurile, pervertindu-se mai întâi pe sine. Ehei, Hitler a fost un dulce copil, ucigând milioane de oameni, pe simplul considerent
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și nu a avut niciodată prieteni. Poate cel mult, tovarăși de fărădelegi. S-a bazat doar pe propriile puteri. Nu i-a făcut masaj lombar lu' Sfânta Vineri, nu i-a dat zahăr Crăiasei Furnicilor, nu l-a cărat în cârcă pe Statu-PalmăBarbă- Cot, ca să și-i facă prieteni și să vină ăia pe ultima sută de metri, când e gata să închine steagul, și să-l scoată de urechi din rahat. Are și el pe undeva o turmă de hadicapați
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mea, mă privește fix. Nu se clintește de pe suportul de lemn pe care e bătut în cuie ca un G de tipar. Plec cu un sac de covoare, pături, cămăși de noapte, rochii, pantaloni și bonete. Când urc sacul în cârcă, un roi de molii mă încadrează într-o sferă, apoi într-un cub, apoi într-un trunchi de con cu diametrul bazei de 1,2 m. Pe palier, la etajul unu, mă șfichiuiește cu privirea madam Istrate. Zestrea fiică-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
plecăm spre noua adresă cu primul transport. Sabina e în perioada ciclului și suferă sub o pălărie de paie. E de admirat. După restaurante și hoteluri de lux, înfruntă viața alături de mine. Schimbăm trei tramvaie cu cele șase genți în cârcă și ajungem în zona aridă de la marginea capitalei. Marius, proprietarul, sosește într-un Trabant vișiniu. Apartamentul l-a moștenit de la un unchi. Văzându-ne cu bagajele la ușă, ridică prețul cu 10 milioane. N-avem încotro - acceptăm. Apartamentul cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum adie vântișor de Siberia. Măi Făcutule, eu am umblat oleacă printre amărâții de colhoznici și am înțeles nenorocirea lor. Vrei ca și noi să ne băgăm gâtul în jug de bună voie? Ba chiar să ni-i ridicăm în cârcă cu bună știință? Fă-o, Făcutule, și ai să vezi cum vei merge deșelat după cotitură câte zile îi avea de trăit... „Adică cum după cotitură?” - s-a întrebat Făcutu. Răspunsul nu s-a lăsat așteptat nici o clipă. 116 Apoi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ca din oală... Ce ai de spus despre toate astea? Toaibă tăcea, dar simțea că nu-i de glumă. Nu se gândea să răspund, dar în mintea lui se cuibărise întrebarea: „De unde știu aiștia toate câte mi le pun în cârcă? Dacă nu am nici o vină că am luptat pe front, apoi celelalte sunt adevărate și dacă le recunosc mă leg singur de mâini și de picioare. Trebuie să tac! Numai să nu mă pună să dau declarație scrisă. Că una
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tot ceea ce am văzut. Am fost și am rămas convins că literatura care rămâne este una de natură documentară, un fel de radiografie a societății prin care călătorim. Cine să o facă, dacă nu noi cei ca re ducem în cârcă tot balastul ideologic al diferitelor curente pol itice? Așa s-au născut „Vitrina cu fantasme” (că ce poate fi altceva utopia comunistă de a aduce fericirea generală pe pământ, decât o fantasmă?), Pe fluviu la deal (de avânt socialist și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
clădi o supărare simplă, cu parter sau cu mai multe etaje de supărare. Un primar, (nu spun cine și de unde anumeă, și-a depășit propriul record de sărituri în sus de pe fotoliu când a auzit că i se pune în cârcă numărul în continuă creștere a gropilor de pe străzi. Nu că alta ar fi fost realitatea, dar motivul esențial al supărării l-a format slaba percepere de către public și presă a mișcării de idei în jurul gropii și chiar mai afund. În
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
curată. Si nu ne-am făcut niciodată de rușine, Dumitre. Atâta mai trebuia, Pâcule, și nu te spălai cu toată apa Dragulei. In cele din urmă, au ieșit în șleau. Unduind în lungul drumului, carele păreau că poartă soarele în cârcă...De după dâmb, s-a ivit acoperișul Crâșmei din drum, așezat la fel de șui ca și cușma unui zănatic pornit hai-hui... Lui Pâcu i-a apărut o nouă lumină în ochi. Si-a mângâiat gâtlejul lung ca al unui curcan și a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sufletul peste măsură. ― Te-am văzut nedumerit și amuzat când am pomenit de cele două babe. Gurile rele spun că două femei au stat la pușcărie În aceeași celulă o viață. Când au ieșit, Însă, abia ducându-și anii În cârcă, pe una din ele o mânca limba. ”Zănovii, hai sî stăm pi marginea șanțului - uiti colea - sî mai schimbăm șî noi o vorbî”... Spuneai că nu știi unde stă Petrică. Ai auzit de Ulița Sărăria Veche? ― ??? ― Dar de Târgu Cucului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ce poveste avea să scornească individul pentru a apărea curat ca lacrima, în fața anchetatorilor. Din punctul său de vedere, a imagina un scenariu credibil - dacă ești un scriitor authentic - nu putea fi la fel de greu precum ai încerca să muți cu cârca Turnul Eiffel în curtea muzeului Luvru. Dar știa din experiența acumulată până atunci că, indiferent de imaginația criminalilor, o crimă perfectă nu exista. Mai devreme sau mai târziu, de regulă exact atunci când criminalul punea capul pe pernă și dormea fără
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aseară a auzit așa, o vorbă, că neamțul cucoanei n-are să scape de-aici fără să mănânce o bătaie soră cu moartea, pentru că și el ar fi bătut rău de tot niște copii în Amara, alaltăieri. L-a luat în cârcă și l-a dus în odăiță, unde zace și acuma ca un bolovan, măcar că l-a spălat de sânge și l-a legat la cap... Ileana să-i spuie deci cucoanei, când se va trezi, ce s-a întîmplat, ca să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Becher, Bertolt Brecht, Elenă Văcărescu și Ana de Noailles, Émile Verhaeren. Talent și acuratețe relevă și traducerea unor scrieri în proza aparținând lui Walther Victor, Thomas Mann, Franz Storch, Johann Peter Eckermann, Oscar Walter Cisek, Hermann Hesse, Aimée Sommerfelt, Francis Cârco, Friedrich Gerstäcker, Herbert Eullenberg, ca și tălmăcirea piesei Britannicus de Jean Racine. Traduceri: Charles Baudelaire, Leș Fleurs du mal, București, 1939; Herbert Eullenberg, Heinrich Heine, București, 1957; G. Feustel, Șoareci, lacrimi și un colț viu, București, 1957; N. Lenau, Versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
București, 1964; Johann Peter Eckermann, Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieții sale, București, 1965; Hermann Hesse, Nuvele, I-II, București, 1967; Aimée Sommerfelt, Drumul la Agra, București, 1968; Heinrich Heine, Opere alese, I, București, 1970 (în colaborare); Francis Cârco, Farmecul Parisului, București, 1970; Elenă Văcărescu, Ana de Noailles,Versuri, pref. Zoe Dumitrescu- Bușulenga, București 1971 (în colaborare cu Demostene Botez); Émile Verhaeren, Poeme, București, 1973; Friedrich Gerstäcker, Pirații de pe Mississippi, București, 1975. Repere bibliografice: Vladimir Streinu, Autori monodiști, RFR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
femeie sunt latini, o mulțime de cuvinte care arată însușiri fizice sau sufletești sunt slave: blajin, destoinic, drag, dârz, strașnic, sfânt, vrednic, zdravăn, dar și cârn, gângav, gârbov, lacom, nătâng, năuc, netrebnic, prost, tâmp, știrb, vinovat, apoi obraz, gât, gârb, cârcă, crac, gleznă, trup, nevastă, mașteră (mamă vitregă), ca ocupații, grădinar, precupeț, vraci, zidar, zlătar. În agricultură, terminologia esențială este latină, dar avem (întâlnim) și cuvinte slave: ovăz, lobodă, țelină, hamei, hrean, mac, rapița, sfecla, pelinul, troscotul, rogozul, măslinele. Unelte agricole
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urzea: Agonia te învață multe: zilele în care am fost torturat m-au făcut să-l văd pe Dumnezeu de aproape, m-au făcut să-i simt răsuflarea. Eram gata să-l întreb direct ce anume mi se pune în cîrcă, cu ce am greșit în fața justiției oamenilor sau în a celei veșnice. Desigur, dacă tribunalul a scăpat din vedere asta și dacă, acolo sus, au ajuns doar învinuirile fără lămuriri și îndreptări, risc să-mi pierd dreptul la o viață
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
stăteau ei cu modernitatea, dar uite că, acum, o dată cu impunerea lui post-, pe cine mai interesează ce e modernitatea? Într-o a doua fază, conservatoare, termenul a Început să creeze confuzii, din momentul În care i-au fost puse În cîrcă discursurile nihiliste ale French Theory, printre alții de către Allan Bloom. Din contră, francezul știe bine ce e modernitatea, posteste cel care-i dă dureri de cap. Una dintre explicațiile acestei diferențe de viziune este, scrie eseistul francez, momentul emergenței postmodernismului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ajutor, încearcă să aplici următoarea strategie. Cu prima ocazie cu care dă vina pe tine absolut neîntemeiat, apelează la metoda „acceptă și reacționează”. Această tactică are două părți. Prima parte constă în acceptarea vinovăției pe care ți-o pune în cîrcă șeful, fără să adopți o atitudine defensivă sau agresivă. în cadrul celei de-a doua părți, roagă-l să-ți precizeze ce anume ar trebui să faci cînd va interveni o altă situație similară, ca să nu-ți repeți „greșeala”. încercînd să
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]