3,117 matches
-
Relatare > S.R.L. AMARU -5 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1606 din 25 mai 2015 Toate Articolele Autorului 5. Să moară capra... Tractoristul a râs cu hohote, și-a făcut încă o dată cruce și a întors tractorul. Seara, la cârciumă, toată lumea a făcut haz de-alde Mărășteanu. Auzi la ei, proprietate privată! --E nebun, bă, Ion ăsta lu’ Mărășteanu. L-au dat afară după unde-a lucrat, că o fi furat. Doar sunt de neam. --L-am văzut pe câmp, pe
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
act, bă? a râs Tache. --Pe rabla asta pe care mi-ai lăsat-o plocon în curte. Mergem la Brăila, la notariat! --Dacă-mi plătești transportul și faci cinste, merg. După ce a-ncheiat actul de donație la notariat, Tache a povestit la cârciumă cum l-a fraierit pe Amărăștean. L-am băut și l-am mâncat până n-am mai putut. Au râs toți cu poftă. --E nebun Mărășteanu ăsta. --Da’...uite că l-a păcălit pe Tache, a zis unul. I-a
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
dar îmi lipsea confortul minim al locului și al lucrurilor mele. Pe teren, viața se desfășura între muncă și binefacerile naturii. Eram cazat în sate sau comune, care nu ofereau altă posibilitate de destindere după o săptămână de muncă decât cârciuma din centru sau activitățile Căminului Cultural. Acolo, se întâlneau: Secretarul sau primarul, milițianul, președintele colectivei, secretarul de partid care vedea și știa totul și vreo câțiva profesori, cu care mai schimbai câte o vorbă de duh la o măsuță mică
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
în Ediția nr. 1203 din 17 aprilie 2014. În raiduri sociologice de interviuri telecomandate mă plimb pe ulițe lungi și netede că oglindă. N-apuc să văd îndestularea căci neistovita, pasărea sărăciei, în cântările ei neoficiale, se stabilește la gură cârciumei din sat. Un copil cu maleta albastră trasă peste urechi cu pantalonii rupți pe-un crac cerșea cu ochii proptiți-ntr-o căutătura o mână de țigări sau măcar doi biștari, de o cafea mică. Îi zic că nu-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
uită la mine căpiat și-mi cere iarăși bani. Citește mai mult În raiduri sociologicede interviuri telecomandatemă plimb pe ulițe lungiși netede că oglinda.N-apuc să văd îndestulareacăci neistovita, pasărea sărăciei,în cântările ei neoficiale,se stabilește la gură cârciumei din sat.Un copil cu maleta albastră trasă peste urechicu pantalonii rupți pe-un craccerșea cu ochii proptiți-ntr-o căutăturăo mâna de țigărisau măcar doi biștari, de o cafea mică.Îi zic că nu-i dauîl întreb de mama
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
umezise cu limba de câteva ori până să‑și aducă aminte să o aprindă. Fuma rar și mai ales când era supărat sau adâncit în gândurile care nu‑i dădeau pace niciodată. Mai fuma după câteva păhărele, când discuțiile din cârciumă, la întoarcerea de la biserică, se încingeau. În acele momente părea că este mulțumit. Nu și‑a mai aprins alta. - Dacă tu zici că nu vrei, să știi că nici eu nu zic altfel. Știi că nu pot să‑i înghit
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
dar îmi lipsea confortul minim al locului și al lucrurilor mele. Pe teren, viața se desfășura între muncă și binefacerile naturii. Eram cazat în sate sau comune, care nu ofereau altă posibilitate de destindere după o săptămână de muncă decât cârciuma din centru sau activitățile Căminului Cultural. Acolo, se întâlneau: Secretarul sau primarul, milițianul, președintele colectivei, secretarul de partid care vedea și știa totul și vreo câțiva profesori, cu care mai schimbai câte o vorbă de duh la o măsuță mică
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
dar îmi lipsea confortul minim al locului și al lucrurilor mele.Pe teren, viața se desfășura între muncă și binefacerile naturii. Eram cazat în sate sau comune, care nu ofereau altă posibilitate de destindere după o săptămână de muncă decât cârciuma din centru sau activitățile Căminului Cultural. Acolo, se întâlneau: Secretarul sau primarul, milițianul, președintele colectivei, secretarul de partid care vedea și știa totul și vreo câțiva profesori, cu care mai schimbai câte o vorbă de duh la o măsuță mică
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
luptă și le crează convingerea că nu pot fi distruși; raportul dintre lumea temniței și cea de afară, prezentat fie ca unul de totală opoziție (Parcă n-am fost în lume niciodată.../ Duminicile ne-au uitat și ele,/ prietenii prin cârciumi se îmbată/ noi tot aici, noi tot după zăbrele., idem, „Noi tot aici”, p. 206), fie de asemănare (și cei din „libertate” suferă, fiind într-o temniță mai mare: Ne cresc orfani copiii pe coclauri,/ nevestele ca fânul se usucă
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
fost și nu mai sunt. Oare tot așa de zbuciumată îi va fi și viața de dincolo? Oare aceeași soartă de truditor o are? Știe doar Dumnezeu! 2. Slugă la „Mussolini” Om înstărit conu' Nae: grajduri cu cai și vaci, cârciumă cum alta nu era în Domnești, pământ destul de mult, o curte mare pavată cu bolovani de râu, multe hangarale și în spatele casei o gră �dină mare. Beci răcoros pentru păstrarea vinurilor și sifoanelor în căl �durile toride ale verii și
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
coana Leana știa să prepare, îi puteai mânca până în vara următoare, păstrându-și calitățile culinare. Castraveciorii cât degetul mare erau de două ori fierți cu cimbru și ardei iute puși în saramură după o rețetă ardelenească. Cine intra o dată în cârciuma conului Nae Mussolini n-o mai ocolea a doua oară. Veneau din satele vecine și chiar de la oraș pentru a face un chefuleț în ambianța rusticului și tradiționalului, udat cu o țuică veche și un vinișor de Orlești. De reținut
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
a doua oară. Veneau din satele vecine și chiar de la oraș pentru a face un chefuleț în ambianța rusticului și tradiționalului, udat cu o țuică veche și un vinișor de Orlești. De reținut este faptul că nici unul nu pleca de la cârciumă nepăcălit de cârciumar sau de ospătarii acestuia precum Boacă. Dar totul era plăcut, până și pardoseala albă spălată periodic cu săpun și leșie, frecată de mâinile servitorilor, mai ales de ale lui Gheorghe Netotu, gitan, despre care mă voi ocupa
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
de militar pe cap, îmbrăcat într-o tunică de ofițer, cu epoleți de pe care atârnau fire galbene, împletite, iar în piept erau agățate fel de fel de medalii. Cât timp tatăl meu i-a umplut sifoanele, vreo patru lăzi, pentru cârciuma lui Mussolini, mă dau pe lângă „general”, îl întreb de vorbă, răspunzându-mi cu o voce prietenoasă, groasă dar și dură, folosind în ciuda vârstei cuvinte copilărești. Îl întreb pe tata cine este, arătându-se surprins că nu știu „e Gheorghe Netotu
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
1203 din 17 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului În raiduri sociologice de interviuri telecomandate mă plimb pe ulițe lungi și netede ca oglinda. N-apuc să văd îndestularea căci neistovită, pasărea sărăciei, în cântările ei neoficiale, se stabilește la gura cârciumei din sat. Un copil cu maleta albastră trasă peste urechi cu pantalonii rupți pe-un crac cerșea cu ochii proptiți-ntr-o căutătură o mână de țigări sau măcar doi biștari, de o cafea mică. Îi zic că nu-i
DETALII NESEMNIFICATIVE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1203 din 17 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360997_a_362326]
-
meargă. Robotul trebuie să rezolve milioane de operații logice la fiecare pas pe care îl face, altfel își pierde echilibrul și cade. Mintea omului a ajuns la un impas. Nu mai gândim, nu mai citim o carte, mergem doar la cârciumă și adunări electorale unde se capătă ceva. Teatre, cinematograf nu mai există. Au fost înlocuit de ANTENA 3 care urlă ANTIBĂSESCU. La atât se reduce cultura poporanilor de rând. Unde este cultura muncii? Dumnezeu ne spune să ne ajutăm singuri
LOGICA UMANĂ CREEAZĂ PĂPICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360993_a_362322]
-
poate oare Dumnezeu să-ți dea avere dacă nu te ajuți și singur cumpărând cel puțin un bilet la loto? Prostia este pedepsită măcar de Dumnezeu dacă omul nu a cuprins-o în Legi. Dar înțelegi pedeapsa Divină admirând din cârciumă lopata pompierului care-ți salvează casa în loc să pui umărul. Unde-i logica? Nu-mi spune că nu știi cu ce se mănâncă. Atât re duce capul! Nu ai făcut nici un an de școală sau ai trecut prin ea ca gâsca
LOGICA UMANĂ CREEAZĂ PĂPICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360993_a_362322]
-
robot. Dar robotul știe să lucreze fără să cârâie și mârâie. Știi și tu să o faci? Mă cam îndoiesc! Notă: M-am adresat, ca scriitor, unui cetățean ipotetic, virtual. Bine înțeles că tu, cititorul, ești o excepție. Nu vizitezi cârciuma când pompierul îți salvează casa, citești dese ori o carte, mergi chiar la teatru și concerte iar vocația ta este munca fără crâcneli. Deie Domnul ca și vecinul tău să fie ca tine. Referință Bibliografică: Logica umană creează păpică / Emil
LOGICA UMANĂ CREEAZĂ PĂPICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360993_a_362322]
-
vesel și să avut sufletul mare ca o lună plină, pe care l-a transmis copilului, care acum compune Operete și cântece populare. A crescut învăluit în povești, cu vorbe bune și cu viersul lăutarilor care cântau de alean la cârciumă. Domnul profesor Ion Chiru îi face un portret admirabil, pe cât de strălucitor pe atât de obiectiv și de profund: „Marin Voican (fiul lui Ilie Voican din Ghioroiu, cătunul Delureni, numit și Dealul Viilor) a fost mereu un împătimit al cântului
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
populară, acesta ajungând să o cunoască bine pe Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ion Luican (și lista ar fi foarte bogată), venerându-i, iubindu-i, neîncetând nici o clipă să-i asculte, pe scenă sau cu alte ocazii, mai cu seamă prin cârciumi, unde celebrii cântăreți făceau ca mustul și pastrama, micii, fripturile și vinul rubiniu de Delureni să alunece mai bine pe gât, creând atmosferă. Fiu de cârciumar, Marin Voican a privit atent, cu ochii și cu sufletul său de copil de la
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
mustul și pastrama, micii, fripturile și vinul rubiniu de Delureni să alunece mai bine pe gât, creând atmosferă. Fiu de cârciumar, Marin Voican a privit atent, cu ochii și cu sufletul său de copil de la țară, la tot ceea ce oferea cârciuma, mai ales veselia, cântecul și jocul popular, toate stimulate de vraja unui vin bun, însoțit de mititeii (pârjoliți la grătarul cu mangal ori cărbuni din lemn de prun) sau de pastrama de noaten ce se topea în gură. Își amintește
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
de viu creionate. Înțelegem și de ce nea Marin l-a ales ca erou al Operetei sale pe vestitul Anton Pann, cel înțelept ca fiul Pepelei. Pentru că-i seamănă, pentru că au un suflet comun, și care vine de acolo din atmosfera cârciumii tatălui său, de la Ghioroiu. Copilului i-au rămas în suflet, ca apoi să se lase pe fundul subconștientului său, glumele și voia bună, luminate de melodia arcușului tras pe coarda a subțire, și atmosfera de la cârciuma din sat. Geneticește compozitorul
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
de acolo din atmosfera cârciumii tatălui său, de la Ghioroiu. Copilului i-au rămas în suflet, ca apoi să se lase pe fundul subconștientului său, glumele și voia bună, luminate de melodia arcușului tras pe coarda a subțire, și atmosfera de la cârciuma din sat. Geneticește compozitorul acesta prestidigitator, care compune ca și cum ar dansa pe sârmă, vine chiar din spiritul lui Anton Pann, iar Anton Pann este o personalitate complexă. În piesa de teatru a lui Blaga vedem un Anton Pann mai trist
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
ne aduc aminte de Caragiale din prima lui piesă de teatru, de care puțini știu, unde vedem un Caragiale virtuoz. Această notă de virtuozitate ne-a atras atenția lecturând Opereta pe care o analizăm. Iată-l pe jupân Deșliu, proprietarul cârciumii, în care se petrece acțiunea, semănând bine cu Jupân Dumitrache - Titircă Inimă Rea din „O noapte furtunoasă”: „Jupân Deșliu, poreclit Dodoloanță datorită rotunjimii pe care a căpătat-o de-a lungul anilor și a traiului bun: «mâncărică, băuturică și nevastă
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
străvechi utilizate încă în unele sate mehedințene din zona de nord până în anii 1950-1960. De asemenea, trebuie menționat faptul că în secolul al XIX-lea unele mori îndeplineau și alte funcții: loc de popas și aprovizionare pentru drumeți sau păstori, cârciumă sau loc de găzduire, etc. Astfel de cazuri sunt menționate în morilor de la Cireșu, Vârciorova și mai ales la Moara Mătușii , de pe râul Hușnița de lângă Strehaia.49În cazul acesteia din urmă, construită de o descendentă a marilor boieri Filișanu, se
DR.MITE MĂNEANU, ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII MORĂRITULUI ÎN VESTUL OLTENIEI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA(II) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364203_a_365532]
-
nu-i nimic, renaște alt cântec, proaspăt, încărcat cu energia altui țipăt. Dar dacă se pierd cântecele lui Gică Petrescu, pierderea este ireparabilă. Odată cu dispariția ultimului lampagiu al mahalalelor a venit în locul său romanticul ce-a ținut felinarele bulevardelor și cârciumelor aprinse până la sfârșitul veacului. Era Gică Petrescu! El a rechemat atâtea iubiri, a trezit nostalgii, fiori, suspine, doruri de chef, uitarea din pahar, venită pe caii distracției! Ce atmosferă boemă țesea din cântece de petrecere romanțe, tangouri, romanțe, muzică jazz
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]