773 matches
-
mai erau la Bozovici tâmplari, dulgheri, zidari, lăcătuși, tinichigii, vopsitori, pantofari, brutari, cofetari, turtari. În afară de aceste exemple, au fost oferite și altele de către Franz Spravil, pentru perioada interbelică: ceasornicari, curelar de harnașamente, fotograf, croitorie țărănească, morar, moară cu energie electrică, cârciumari, căldărar, potcovar, sticlar, farmacist, comercianți, dogari, frizeri, avocați, pietrari pentru monumente funerare, proprietari de cazane pentru țuică. Diversitatea acestor meserii arată faptul că localnicii se orientau după nevoile pieței. În prezent se mai practică puține dintre meseriile tradiționale. Cazane pentru
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
anul 1864. Demult Pochița deținea statut de sat, acum însă din lipsa locuitorilor aceasta nu mai are nici măcar cămin cultural, așadar este doar o zonă a comunei. "Legenda spune ca demult era un om tare bogat in sat, de meserie cârciumar, pe care îl chema Dogaru, de aceea satul s-a numit un timp „cotul lui Dogaru”". Pochița este situată la poalele dealurilor Buciumi și Podu Mare, ocupând spațiul dintre acestea și râul Cașin. Se învecinează înspre apus cu Vlașca, înspre
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
comuna Bordei Verde, apărând pe lângă agricultori un număr semnificativ de persoane care se ocupau cu activități ne-agricole: „intelectualitatea sătească” (funcționari publici, învățători, preoți, medici, funcționari ai băncilor populare etc.), proprietari de exploatații agricole, meseriași și comercianți (croitori, dulgheri, fierari, cârciumari etc.) sau muncitori în industria agricolă (morari, dărăcitori de lână, mecanici agricoli etc.). Cel mai relevant aspect economic este prezența activă a băncilor populare, în număr de 3 cu un capital total de 364.758 lei. În 1931, o nouă
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
nu te duci, Mădălino! Să nu mă lași singur! Și ea mi-a răspuns din inimă: Nu mă duc!” Pe urmă ați venit, eu nu eram acasă, și ați luat-o. N-am plâns niciodată, n-am plâns nici atunci. Cârciumarului însă i-am căutat pricină și l-am umplut de sânge. Auzisem că el fusese mijlocitorul și că primise un bacșiș gras de la boieri. Și așa s-au risipit visurile mele de fericire conjugală burgheză. Nu mai aveam de ce să
Ciuleandra (roman) () [Corola-website/Science/302634_a_303963]
-
cu care au fost îngropate și nenorocirea care se abate asupra celor care nu au drept asupra lor. Povestea porcarilor din pusta arădeană și moravurile lor au ceva din grandoarea istoriilor americane din prerii și cu cete de bizoni, iar cârciumarul Ghiță devine victima propriei dorințe de a câștiga bani mulți, dar visul i se năruie aflându-se în mijlocul dintre ordinea juridică a statului și legea mutuală a hoților. "Budulea Taichii" prezintă misterul psihologic al lui Huțu, un personaj neînsemnat în
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
regim chiaburesc”, era considerată deosebit de propice infiltrării în România de elemente subversive. Deportările în Bărăgan din anii 1951-1956 au afectat un total de 40.320 de persoane considerate periculoase de comuniști, între care erau înregistrați 19.034 de chiaburi și cârciumari. În decretul nr. 115 din 30 martie 1959, pentru lichidarea rămășitelor oricăror forme de exploatare a omului de către om în agricultură, în scopul ridicării continue a nivelului de trai material și cultural al țărănimii muncitoare și al dezvoltării construcției socialiste
Chiabur () [Corola-website/Science/311661_a_312990]
-
preot era prestată de Mihail Cegolea, iar din Anuarul ,Socec” al României Mari de la 1924 aflăm că în sat locuiau 2520 de oameni, primarul era Cojocaru Gheorghe, preot Plămădeală Ioan, strămoșul sculptorului Alexandru Plămădeală. În sat funcționa școala, erau băcani, cârciumari, cizmari, mori cu abori, teascuri de ulei, croitori și banca populară ,Tovărășia” cu un capital de 40000 de lei. În anul 1872 în sat a fost deschisă școala ministerială de 4 ani, primul învățător a fost Vladimir Iațemirschii. În anul
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
femei), aveau o moară de vînt, 4 cîrciume, o școală primară, agent și post de jandarm, primărie. În 1933 Alcedarul era format din 1708 locuitori. Agricultorii înstăriți pe atunci erau Gheorghe Balaban, Botnaru Gheorghe, și Vasile Fotescu, Marandici Gheorghe și cîrciumarii Garber, Ițîc, Rozemblium, Avrum. La fel datele statistice spun că în 1932 în sat era o grupă comsomolistă în ilegalitate. În 1940 Alcedarul este părăsit de trupele românești în rezultat este instaurată puterea sovietică. Viața părea că se întoarce, dar
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Poiana" (în Valea Călugărească ) și "Valea Călugărilor" a patra parte, cât ține ocina până în apa Teleajenului, cu vinăriciul (impozitul pe cârciumi ) și perperii (impozitul pe buțile de vin și putinele cu struguri), partea domnească și un vad de moară în "Cârciumari" pe Cricov. Întocmirea hrisovului se făcuse pe baza cercetării făcute la fața locului de Stoica din Cozleci însoțit de boierii: Oancea din Urlați (același de mai sus), Șoplea și Miclea din Șoplești, Dragomir din Cozleci, Craina din Stăncești, Grozea din
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
reintră în slujba statului ca tălmaci/târzimani. Lui Dimitrie Macedonski i se vând prin mezat/licitație două vii (Scăieni și Țintea, județul Prahova, 3 august 1832). Ca epitrop al Bisericii Staicului, porucicul Dimitrie Macedonski are diverse deferenduri cu diverși meșteșugari, cârciumari, alte categorii sociale, inclusiv cu cumnatul său, Crețescu (12 august 1835), pentru furtișag, neexecutări de lucrări contractate, împrumuturi de bani și altfel de daraveli/pricini. Porucicul Pavel Macedonski se implică și el în procese civile. Cei doi frați sunt, pentru
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
majorat de cinci ani, iar bancnota pe care o avea ieșise din circulație cu un an în urmă. Profesorul ajunge în miezul nopții la apartamentul său din zona Vama Poștei, dar este informat că acum locuia acolo o altă persoană. Cârciumarul de la colțul străzii îi spune că Gavrilescu dispăruse inexplicabil în urmă cu 12 ani, iar soția sa, Elsa, îl așteptase o perioadă și apoi plecase la rudele ei din Germania. Obosit și dezorientat, profesorul se întoarce la casa țigăncilor pentru
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
meserii și agriculturi editat în an. 1929: Cucueții-Vechi- 572 de locuitori. Tribunal în or. Bălti. Judecătoria de ocol Copăceni. Există școală primară. Băcanii: Șerman Moșcu. Cucueții-Noui- 583 de locuitori. Tribunal în or. Bălti. Judecătoria de ocol Copăceni. Există școală primară. Cîrciumari: Daciman B; Fierari: Petuhov profir; Agricultori: Coțefi A Constantin-41 ha; Coțefi A Dumitru-41 ha; Coțefi A Nicolae-41 ha. Ivănești (Ionești) a intrat pînă în anii 1930 în s. Sturzeni că cătun- 126 de locuitori. Tribunal în or. Bălti. Judecătoria de
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
din Vâlcele, Olt. Haiduc în pădurea Strehareț la început, apoi în toată Oltenia și până în București. A fost spaima boierilor și domniei implicându-se în multe atacuri asupra boierilor. A fost și cu Iancu Jianu peste Dunăre. S-a făcut cârciumar la Drăgășani, apoi în București, s-a căsătorit cu o femeie bogată, tot cârciumareasă. A murit otrăvit de aceasta, din gelozie, când l-a prins că în drumurile spre fosta cârciumă din Drăgășani, unde se ducea des să se aprovizioneze
Anghel Panait () [Corola-website/Science/300005_a_301334]
-
se remarcă în pronaos câteva detalii din „Judecata de apoi”, ilustrare a unor secvențe sociale din lumea satului românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Între cei damnați apar îmilatorii satelor, „Biraiele”, alături de alte păcate umane (femeia care face farmece, cârciumarul care înșală). Patrimoniul. Biserica deține câteva icoane pe sticlă aparținând școlii de la Nicula, precum și o icoană pe lemn reprezentând pe cei doi arhangheli. Starea de conservare. Biserica este acoperită cu țiglă, respectiv cu tablă la turlă, ceea ce nu a împiedicat
Biserica de lemn din Ocolișel () [Corola-website/Science/313515_a_314844]
-
de dragoste" (1980). Între roman și scenariu existau totuși unele diferențe: doctorul Ursu, care trebuie să-i certifice nebunia pacientului Puiu Faranga, a fost redenumit în film Dumitru Aioanei, s-a omis secvența în care studentul Ursu îl bate pe cârciumarul ce participase la târgul infam ș.a. Nicolaescu a realizat o nouă adaptare cinematografică a romanului, abordând cu curaj subiectul. Noua ecranizare a fost tot o coproducție româno-germană , ea fiind realizată de Casa de Filme 3 și Cine TV Berlin în
Ciuleandra (film din 1985) () [Corola-website/Science/320403_a_321732]
-
A copilărit în Baldovinești, a terminat șase ani de școală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Că și Maxim Gorki, scriitorul rus și apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, și-a câștigat existența că ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și al unui vânzător ambulant. O vreme a fost și cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
fost fondat în centru, la Tyumen. O dinastie non-Borjigin Taybughida a început să domneasca sub descendenții lui Shiban, fiul lui Jochi. La începutul secolului XVI, refugiații tătari din Turkestan au subjugate triburile associate de la est de Munții Urali. Fermierii, meșteșugarii, cârciumarii, comercianții și mullahii (clerici musulmani) au fost aduși din Turkestan și mici principate s-au format pe Irtysh și Ob. Acestea au fost unite de Hanul Yadegar Mokhammad de Kazan. Conflictele cu rușii au început, ce începeau să colonizeze Uralii
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
și "Valea Călugărilor" a patra parte, cât ține ocina până în apa [[Râul Teleajăn|Teleajenului]], cu vinăriciul (impozitul pe cârciumi - n.n) și perperii (impozitul pe buțile de vin și putinele cu struguri), partea domnească și un vad de moară în "Cârciumari" pe Cricov. Întocmirea hrisovului se făcuse pe baza cercetării făcute la fața locului de Stoica din Cozleci însoțit de [[boier]]ii: Oancea din Urlați (același de mai sus), Șoplea și Miclea din Șoplești, Dragomir din Cozleci, Craina din Stăncești, Grozea
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
1794. Condiția lui Napoleon pentru a salva principatul de Sigmaringen a fost ca fiul ei, Karl, să se căsătorească cu Antoinette Murat, nepoata lui Joachim Murat. Pentru familia Hohenzollern-Sigmaringen a fost o căsătorie greu de acceptat (Antoinette era fiica unui cârciumar), însă mariajul a fost unul fericit. S-au născut patru copii, între care și Karl Anton, tatăl viitorului rege Carol I al României. După douăzeci de ani la Paris, prințesa s-a întors în 1822 la Hohenzollern-Sigmaringen, unde inițial a
Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg () [Corola-website/Science/319676_a_321005]
-
au guler, ci doar străvechiul șnur negru. Unul din ei poartă pe umeri sumăniță scurtă, celalalt un suman ceva mai lung. În tindă nu se mai distinge aproape nimic din ceea ce a fost odinioară reprezentarea „Judecății de apoi”, cu morar, cârciumar, funcționari necinstiți etc. Doar „Moartea” personificată prin „Sf. Cristofor” se mai poate vedea pe peretele de sud. În legătură cu pictura, destul de explicite sunt câteva inscripții pe pereții bisericii. Pe peretele de vest al naosului, lângă tema - „Adam și Eva”, se află
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
I. a jucat un rol important în istoria bizantină din secolul al X-lea. A fost regentă în timpul minoratului fiilor ei. Theophano a fost de origine greacă, născută în Laconia, în orașul Sparta, în anul 941. Ea este fiica unui cârciumar si a primit la botez numele de Anastasia iar după căsătoria cu împăratul Roman al II lea din anul 956 și a luat numele de Theophano după numele unei alte împărătese care a fost doamna lui Leon al VI lea
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
Povestea prăbușirii în sine a lui Ilie Moromete, privită ca un șir de așteptări mute. Moromete pândește cerul, micul Niculae pândește oile, vecinul îl pândește pe Moromete să-i smulgă locul din fundul curții și salcâmul, perceptorul îi pândește chimirul, cârciumarul îi pândește votul, mătușa îi pândește fiii ca să-i ațâțe în împărțeala averii pe care Moromete o tot amână. Romanul lui Marin Preda inspiră o peliculă alb/negru pe care Vivi Drăgan Vasile înscrie un univers claustrat în suferință, ca
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
Țikl" ("Das Wunderzicklein"; „Căprița fermecată”, 1919), "Unter Elioһus Boim" ("Unter Eliahus Baum"; „Sub copacul lui Ilie”, 1919), "Dos Naie Lăbn" („Viața nouă”, nuvele, 1919), "Dos Țigălă bam Vigălă" ("Das Zicklein beim Wiegelein"; „O căprița lângă leagăn”), "Dăr Crăcimăr" ("Der Kretschmer"; „Cârciumarul”), "Măisălăh far Kindăr" ("Mejselech für Kinder"; „Povești pentru copii”). La Chișinău, în anii 1920-1922) s-a ocupat de redactarea ziarului "Dăr Yid" ("Der Jid"; „Evreul”). Din 1923 și până în 1938 (când în România a fost interzisă presa de limbă idiș
Zolmen Rozental () [Corola-website/Science/320101_a_321430]
-
feciorii iau la rând ulițele satului, mereu în aceeași ordine. Prin sat, feciorii se deplasează întotdeauna în aceeași formație - doi câte doi, în rând, în ordinea gradelor. În față, vătaful mare și vătaful mic. Urmează sameșul mare și sameșul mic, cârciumarul și bucătarul, după care restul feciorilor. În urma lor merg muzicanții (de obicei un acordeonist și/sau un saxofonist, și un toboșar), după care urmează ajutoarele cetei: părinți sau prieteni ai feciorilor din ceată, care îi ajută pe aceștia să care
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
forțați să se mute în unul dintre cele trei orașe din Bucovina în care Enzenberg a permis stabilirea evreilor. Cu toate acestea, autoritățile austriece nu au ținut cont întotdeauna de aceste privilegii. În anul 1808 au fost anulate licențele acordate cârciumarilor evrei, iar în 1810, 65 familii de evrei au fost deportate din oraș pentru că nu se ocupau cu agricultura. Evreii au protestat împotriva acestor măsuri, aducând dovezi că privilegiile datau înainte de stabilirea lor acolo (începând din 1789). În a doua
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]