926 matches
-
racul nu se iau la întrecere, pentru că ei merg în sensuri diferite. * Omul de la cocostârc a învățat să bată toaca. * De frica vânătorilor, cerbul și-a pus coarne și s-a travestit în copac. * De frica vrăbiilor, ciorile umblă în cârduri. * Privighetorile sunt fete care nu au vrut să se mărite. * Pasărea de gripă aviară piere. * Albina nu atacă decât în legitimă apărare. * Țânțarul atacă numai în picaj. * Au și mincinoșii o limită: nu pot face din armăsar țânțar. * Partea cea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cinci pâni a hrănit cinci mii de oameni. Apoi dacă-i vorba pe păcăleală, stai să-ți arăt eu. Vei ști, bădiță, că sătuii au clădit cetățile și flămânzii le-au dărâmat. Să te ferească Dumnezeu să-ți fie în cârd cu flămânzii!... Cu voia sau fără voia ta vom mânca cum știm noi, iar nu ce ne dai tu. Dacă nu vă ajunge, mâncați-vă vânatul ce-ați adus. A, bun! Care vra să zică acuma ne iei și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
inept (nu spun am auzit, pentru că e riscant, având în vedere ce indică audiograma). „Animalele sunt mai bune ca oamenii“ - slogan idiot, dar care are mare legătură cu ce vorbim acum. Te uiți la Animal Planet și vezi turme, cirezi, cârduri de animale. Stoluri. Comunități, altfel spus. Și relațiile alea comunitare trebuie să le înveți tu. Să trăiești precum animalele, dacă e să forțăm nota. Nimeni nu-ți spune cum ar trebui să trăiești omenește. Ți se arată doar partea nasoală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
putință spec tacolul sută În sută de necrezut, la care am fost eu Însumi un actor sau figurant norocos acum douăzeci și cinci de ani, când prin grădina Sf. Gheorghe ne ațineam după o fe melă În dezmăț, ziua nămiaza mare, un cârd Întreg de bărbați, și mai tinerei, și mai bătrâiori, și mai spălați, și mai nederetecați, dar toți vră jiți parcă de foșnetul fustelor ei, de legănatul ei obraznic pe șolduri și de mirosurile iuți pe care le lăsa dâra În urma
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu iartă sunt lucruri tot pe atât de triste și de hidoase pentru o femeie sensibilă ca și necesitatea de a se prostitua. Am cunoscut-o Într-o seară, sunt treizeci de ani de atunci, pe Calea Victoriei, amestecată Într-un cârd vesel de prostituate din acel gen mărunt și obișnuit pe atunci, o plevușcă de prosti tuate foarte tinere, aproape niște copile, depravate Încă de mici, din stupiditate sau rele năravuri de acasă; cu totul improprii oricăror Îndeletniciri, și mai ales
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care nu aveau de oferit decât o bucată de trup omenesc Încă inform, Întârziat și rămas locului În creșterea lui naturală, chircit și pipernicit, ca de pitic bătrânicios, și asta numai din practica, prea [de] timpuriu, a funcției sexuale. Întreg cârdul de fete ciri pea și râdea cu inconștiență la trecători, dintre care prea puțini se Încumetau să meargă cu vreuna din ele spre odăile chioare și Înăbușitoare de pe Strada Regală, cu un trafic amoros de un sfert de oră; clienți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu soția lui și de un socru libidinos cu nurora lui. O găsisem stând În poartă pe această victimă crucificată a amorului conjugal, care asculta acum clopotele sunând În noaptea asta de Paști, când mulțimea veselă a băieților, porniți În cârduri de la biserici, se abătea acum să ciocănească În gea murile femeilor ăstora care nu Îndrăzniseră a călca sfintele praguri și, În marea lor majoritate, Îi luau la goană pe golani cu ocări cutremurate de spaimă și de indignare. După peste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe coapse În curele cu paftale de piele bătute cu rânduri-rânduri de bumbi mari de aramă cât unghia; ploști vrednice să slujească numai la nunți domnești, dacă nu m-am fost Învrednicit până acum să torn din ele, cu lăutarii cârd și cu ștergarul Înflorat cu alesătură din război, atârnat de gâtul cobzei, la nunta băiatului, plănuită sus pe Bucegi, unde și-a pe tre cut copilăria și tinerețea. La 8 septembrie 1887 s-a născut, În București, Constantin, fiul lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În față, impusă de mama ei. Dina era o femeie frumoa să, voinică și sănătoasă. Tipul femeii dace hotărâte, al româncei optimiste. Când era gravidă, lucra până În ziua nașterii. Dacă o apucau durerile facerii, o vedeai că se retrage din cârdul de lucrători și spunea semnificativ: „Mă duc până În grădină.“ Acolo năștea, singură, și apoi se Întorcea cu pruncul În brațe. Costică Beldie o admira pe mama Dina, ca și pe ceilalți unchi din Stroești, despre care povestea oricui avea timp
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la fel de monoton al aglomerației; am observat Într-un colț o adunătură de oameni și am mers acolo să investigăm. În mijlocul unei mulțimi dense și tăcute, se desfășura o procesiune, Înaintea căreia erau cîțiva monahi În veșminte colorate, urmați de un cîrd de oameni sobri, Îmbrăcați În negru și purtînd un sicriu. Ei erau cei care marcau sfîrșitul cortegiului formal și erau urmați de mulțimea Înghesuită de oameni, fără nici un fel de disciplină sau direcție. Procesiunea s-a oprit și unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dintre oameni ne-a dat niște coceni de porumb, iar altul inima unei vaci și niște potroace. O femeie ne-a Împrumutat ceaunul ei și am Început să ne organizăm masa, Însă pe la jumătatea procesului, pirotehniștii au eliberat drumul și cîrdul de camioane a Început să se miște. Femeia și-a luat Înapoi ceaunul, iar noi am mîncat porumbul nefiert și am pus deoparte carnea crudă. Ca Încununare a nenorocirilor noastre, se apropia noaptea, iar o furtună cu ploaie Îngrozitoare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
locomotorii, care făceau cu greu față efortului solicitat. Jur-împrejur zăpada vălurită ne înconjura ca în ținutul eschimoșilor. Patru mogâldețe cu niște tiribombe atârnate de spinare, se deplasau anevoios pe întinderea de zăpadă, în întâmpinarea destinului. Câte o cioară ruptă de cârd, sus, sus de tot, spărgea liniștea universală a momentului cu niște sunete guturale, stridente, specifice limbajului lor. Cra, cra, cra! Ce faceți? Încă n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
momentului cu niște sunete guturale, stridente, specifice limbajului lor. Cra, cra, cra! Ce faceți? Încă n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise. "Neagră ca un as de pică Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin câte puțin, retrăgându-și cohortele de nori spre limanuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ajutoare de nădejde ale mamei erau la datorie: moașa supraveghea somnul lehuzei și al pruncului nou-născut, în timp ce nana Floare se dusese acasă pentru a-i pregăti mamei o supă caldă, să mai prindă puteri. Slujba se terminase și Mircea adusese cârdul de frățiori teafăr și nevătămat la "Villa rustica". În momentul când am intrat noi în cămăruță, mama, întinsă pe salteaua de paie, tocmai ațipise, încercând să recupereze din energia consumată la cea mai problematică naștere din câte avusese până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe sub Ponte Rialto. Două cinematografe, Modern și Trianon, la care noi, elevele, nu aveam voie. Două hoteluri, două restau rante. Elevele de liceu nu aveau voie să se plimbe neînsoțite de părinți. Drept care, în fiecare seară, la aceeași oră, un cârd de colege ca un cârd de ciori, în uniformele noastre negre, posomorâte, cu pălării negre și ciorapi negri, îl trăgeam după noi pe bietul tata, să ne înso țească la o plimbare pe strada mare. De fiecare dată ne intersectam
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Modern și Trianon, la care noi, elevele, nu aveam voie. Două hoteluri, două restau rante. Elevele de liceu nu aveau voie să se plimbe neînsoțite de părinți. Drept care, în fiecare seară, la aceeași oră, un cârd de colege ca un cârd de ciori, în uniformele noastre negre, posomorâte, cu pălării negre și ciorapi negri, îl trăgeam după noi pe bietul tata, să ne înso țească la o plimbare pe strada mare. De fiecare dată ne intersectam, exact în aceleași locuri, cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lui Sartre. Infernul, cică, sînt ceilalți. Așa o fi, dacă zice domnul Sartre. Numai că, pentru mine, infernul stătea în cumințenia și nevinovăția puței mele. Ea pre ferase să fie cuminte, la locul ei, și să nu se bage în cîrd cu oamenii mari, care fac prostii. Tot cuminte a preferat să stea și după ce am ieșit din boală, cînd i-am făcut o vizită Ioanei la București (ai mei nu mi-au refuzat favoarea să mă lase să plec, suferisem
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
În timp ce își bea cafeaua, Nicole își dăduse drumul la imaginația unei fericiri pe care spera să o împartă toată viața cu Alin. Își aduse aminte de o anumită perioadă din viața ei când se simțise ca o gâscă rătăcită de cârdul ei iar acum se întorcea unde îi era locul. Anândoi fuseseră luați de valurile vieții, căutând un sprijin unul în celălalt. De acum încolo se puteau număra printre învingători și nu printre învinși. Vântul adia prin arburști răcorindu-le pieptul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
provocat nici o divergență între voi sau ceva de genul ăsta, nu? Nu, spun după o pauză. Pot să spun cu toată sinceritatea că nu. Îi țin ușa deschisă și ieșim iar în Sloane Square. Trotuarul a fost ocupat de un cârd de copii de școală în bermude de raiat și ne oprim să-i așteptăm să traverseze. Știi, ai luat cea mai înțeleaptă decizie. Suze mă strânge de braț. Mi-a fost foarte teamă că ai să alegi New Yorkul. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cadâne ca „ieșite din haremurile turcești” : Arghira (grecoaică ; „unii susțin că chiar domnitorul Caragea Îi da vizite secrete”), Calmuca (tătăroaică) și Rozolina (nemțoaică) <endnote id="(657, pp. 26-27 și 108-109)"/>. Într-un „roman național” (Manoil, 1855), Dimitrie Bolintineanu imaginează În cârdul de „fiice ale Vinerii” și o frumoasă „israelită” : „Una este Zlatca Evreica, de la munte până la Dunăre, În Țara Românească”. Și „curtezana” evreică Rașelica Nachmansohn - din romanul lui Mateiu Caragiale Craii de Curtea-Veche (1929) - Își seduce victimele (Pașadia, Pirgu etc.) cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
multe fânațe” <endnote id="(841)"/>. În aceste regiuni ale României, evreii au fost crescători de ani male, mai ales de oi, de vaci și de păsări : „Dacă În timpul verii, de pildă - scria Tache Papahagi În 1924 despre satele maramureșene -, vezi cârduri de rațe, dar mai ales de gâște Înălbind livezile la păscut, poți fi de la Început sigur de existența elementului evreiesc În satul respectiv” <endnote id="(13, p. 86)"/>. Gâște creșteau evreii și În curțile marilor orașe, chiar și În cartierul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tovărășelele din UFDR. b.i. „Ruginiții” de la C.D.E. Așa i-am numit pe veșnicii 70 de membri ai acestei structuri care, iată, nici după patru ani nu reușiseră să facă pui, rămânând tot la stadiul de sectă total separată de cârd. Cei doi importanți lideri de partid și de comitet „democratic” Își recunoscuseră impotența politică când scriseseră În raport că „Din 4 adunări desenate În planul de muncă, numai o adunare a putut fi ținută. Participația la această adunare a fost
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mai destoinici. Este știut că în gospodăriile țărănești, mai cu seamă cele blagoslovite cu mulți copii, pe măsură ce aceștia creșteau și înțelegeau de vorbă, primeau din partea părinților unele mici treburi gospodărești, pe măsura puterilor și priceperii lor; ori trebuiau să păzească cârdurile de boboci de gâscă, ori să aibă grijă de câțiva miei ce deveneau mioare apoi oi fătătoare ce înlocuiau oile bătrâne, așa numitele „babane” în grai țărănesc. Săndel fiind un băiat isteț și destul de gospodăros, primise o astfel de misiune
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
avea sarcină să-l verifice și să supravegheze din când în când cum își îndeplinește treaba frățiorul ei mai mic, misiune pe care aceasta o împlinea cu conștiinciozitate, ajutându-se și cu o nuielușă mlădioasă. Cei șapte miei ce formau cârdul împreună cu micuțul lor păstor, au fost eroii unei întâmplări pe care o țin minte chiar și după scurgerea multor ani, toți membrii numeroasei familii a lui Costache Gheorghiu. într-o dimineață, Maricica, sora lui Săndel, care era mai mare cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
unei întâmplări pe care o țin minte chiar și după scurgerea multor ani, toți membrii numeroasei familii a lui Costache Gheorghiu. într-o dimineață, Maricica, sora lui Săndel, care era mai mare cu opt ani decât el, scoase din ocol cârdul de miei, îl chemă și i-l dădu în primire să le ducă la păscut în livada de din jos de casa părintească. Acesta le mână spre locul de pășunat apoi, împreună cu văru-său Victor, au intrat într-o groapă din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]