1,737 matches
-
a zbughit-o în ogradă, spre norocul lui, că altfel pătimea și el poate mai rău. Dacă nu se știa cu nici o vină, Costică a stat liniștit, ba încă se și mira ce-o fi vrând neamțul care trâmbițează la cârma mașinii? Neamțul, însă, nici una, nici alta, înșfacă de urechi pe copil, și trage, și sucește, până i le sfârtecă de-a binelea, apoi se pune cu palmele și cu picioarele pe dânsul, până l-a făcut una cu pământul. Pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
O să-ți Îndrepte deviația de sept... tot voiai tu să-ți repari nasul... Și o să vadă și ce e cu urechea aia care Îți țiuie, poate că ai timpanul deplasat. SÎnt de acord. Cu totul și cu totul de acord, cîrma mea strîmbă trebuie să arate azimutul corect. Iar dacă treaba asta Înseamnă Încă o săptămînă de spitalizare (cel puțin!!!), cu atît mai bine. Atîta vreme cît nu trebuie să mă Întorc În unitate, Îi dau voie să-mi scoată și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu câtă precizie) și-a dus filozoful, până la urmă, la îndeplinire planul său de a o arunca pe Hattie în brațele lui Tom McCaffrey. Împărtășesc și eu părerea generală că mariajul va fi fericit. Și o văd pe Hattie la cârmă. Tom și Hattie se întreabă uneori dacă ar fi ajuns să se iubească în cazul când n-ar fi fost împinși unul spre celălalt de teribila voință a lui John Robert. Au căzut de acord că, deși el i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o chema Adriana, musculoasă aproape ca un bărbat, dar nu lipsită de o oarecare feminitate. O studiasem într-o zi în timp ce ne aflam într-o barcă pe lacul Snagov și ea se opintea să vâslească, Amedeo fiind ocupat să țină cârma. Purta un costum de baie dintr-o singură piesă și vâslea cu spor, vădit încântată să ne arate nouă, bărbaților care ședeam la pupa, cât era de voinică. Două tendoane viguroase i se încordau la fiecare opinteală în partea interioară
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și celelalte (și) în scopul de a ne proteja pe noi. Dar noi nu ascultăm. Și facem cum ni se pare nouă că ar fi bine (mintea noastră zburdalnică care ne duce unde vrea ea, în loc să fim noi stăpânul la cârmă). Și ieșim prost, cum se spune. Dumnezeu ne iubește ENORM de mult. El ne-a dat un model de urmat, pe Unicul Lui Fiu, pe Iisus Hristos și niște reguli de respectat. Și noi nu o facem. Și de aici
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
la luptă pentru păstrarea ființei neamului ieșit dintr-o societate condusă de staliniști și intrată în alta unde prosperă fii acestora. Iată: „Dar haideți astăzi!/ Nu lăsați pe mâine!/ Să nu uitați și să veniți cu toții!/ Să dăm jos de la cârma țării - hoții!” Structurată pe aceste tematici, conținutul pledoariei poetice nu putea fi despărțit de o natură pedagogică. Terenul predilect al investigațiilor tematice rămâne istoria, istoria cu adevărurile și nedreptățile ei milenare: „De două milenii și mai bine/ Ardealu-i ogorul bunicului
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
și chiar stupide. Pentru dramul de voluptate ce-mi aduceau, înduram chinuri cu carul. Dar nu mă dezbăram de ele, cum fac morfinomanii care se afundă tot mai adânc în viciu. Când nu te poți înfrîna înseamnă că ai pierdut cârma și plutești la întîmplare, în voia valurilor. Nu mai eram stăpână pe mine și aș fi îndurat poate încă mult timp viața asta de sclavă a ta, dacă... dacă nu-mi dădeai lovitura de grație. ... În ziua aceea mă dusesem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
8 septembrie 2011 Elogiu buclei, sau rostul studiilor de etapă Corespondam zglobiu zilele trecute cu Corina Șuteu, directorul Institutului Cultural Român din New York, strălucitoare și contaminantă energie managerială. O admir părintește de pe când era studentă, prin anii ’80, apoi la cârma asociației „Ecumest“, cea care a fecundat nebănuit de multe repere intelectuale pe harta noastră artistică. De câțiva ani, Corina se luptă să-mi deturneze spre filmul românesc măcar un procent din patima cu care am devorat de când mă știu teatrul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vorbea de vești, și nu de știri sau informații? Legătura ProTV-ului cu american dream a fost e xemplificată o dată mai mult, cu ghidușă nostalgie. Mediafaxul s-a născut dintr-o furie a lui Adrian Sârbu, aflat în 1990 la cârma informațiilor în guvernul Roman, cum că nu știu care ziar relatase distorsionat o chestie. Sârbu - reacție tipică! - și-a luat câțiva oameni, a găsit o cameră, câteva mese și un fax și a născut Agenția. Punct. Iar demonstrația de forță din acest
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe termen lung. 22 martie 2012 Încruntări benefice dinspre arhitectură Acum câteva luni, când Igloo își aniversa zece ani de existență, Bruno Andreșoiu, editorul redutabilei reviste de arhitectură și directorul Igloomedia, mărturisea în editorialul numărului respectiv intenția unei „trageri de cârmă pentru a schimba direcția de navigare“ în sensul unui „ecu menism“, adică al unui „dialog lărgit despre arhi tectură“. „Este vital, spunea el, ca oamenii să reînceapă să citească revistele de arhitectură, căci subiectul îi privește în cel mai înalt
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
jocului fonic dintre departe și aproape (categoriile subtil împletite de Edgar Papu), dintre încet, tămâiet și nemângâiet, dintre „covorul moale“ și „mătasa sună sub picior“, cu „noaptea, fla mingo cel roșu apa neagră-ncet pătrunde“ și „să scap din mână cârma și lopețile să mi scape“, trecând prin abisalitățile care-l fermecau pe Noica („a pus în tine Domnul nemargini de gândire“, dar mai ales „ca un vis încremenit“), pe Nichita („nu credeam să învăț a muri vreodată“), pe Cioran (Rugăciunea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
împărtășit martirajul detenției comuniste, Petre Țuțea, care afirmă: ”Elitele morale sunt superioare celor intelectuale”, numai că Mareșalul Ion Antonescu era și un desăvârșit om al culturii ca și al artei militare. I-au rămas ghid precizările acestui erou venit la cârma țării mutilate la începutul lui Septembrie 1940: “Drumul nostru este cinstea Puterea noastră este munca Arma noastră este jertfa Casa noastră este credința Aurul nostru este Patria Țelul nostru este Victoria” Gheorghiță Savel îi știe biografia. O respectă. Îi compară
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
care, primul-ministru, răspunse, oțărât: dacă ție-ți dă satisfacție, n-ai decât, bucură-te, cât vrei, de asemenea satisfacție! Dar, bani, de la guvernul meu, pentru cheltuielile pușcăriei tale, tot n-ai să vezi, atâta vreme căt eu voi fi la cârmă. Ai auzit? Și, ai înțeles ceva? Parcă, dar, nu prea mult, din concluziile domniilor voastre. Să trăiți! Drum bun. Și, către cei cu care venise în întâmpinarea șefului guvernului: ei, măi fraților, nu era mai bine dacă n-aș fi invitat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ca rădăcină, generații trecute. Bunicul său, prin ’46, a pus mâna, ilegal, dar cu sprijin politic, pe stâna unui moșier de la Dunăre. Cu ea, și prin dezvoltarea ei, a traversat perioada dintre începutul istoriei Neculaiului, și până-n ’89, când, la cârma unui GOSTAT, se afla tatăl său. Aproape brusc, întreaga avuție a colosului agrar, a curs, precum apele marelui fluviu, la vale, printre degetele mâinilor sale,în proprietatea sa. Marea avere a fost împărțită, apoi, sub formă de moștenire, copiilor tatălui
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
întâi a dormit bine de tot o zi și jumătate. După aia s-a dus la vecinul său. Ai venit să-mi comunici soluția pe care ai găsit-o? Da. De aia am venit. Or fi, ei, hoții ăștia, de la cârmă, hoți, dar, nici eu nu-s prost de tot. Ce soluție ai găsit? Mă handicapez. Cum? îmi arunc zoală în ochi. Ți-i strici. Nu de tot. Apoi, strig, și plâng, că am căzut, făcând săpun,în oala cu materie
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Calistru Cășuneanu, ca un și cu un enorm privilegiu. Prin natura funcției,în comerțul acelui județ, era deținătorul unor imense valori materiale și financiare,în mâna lui aflându-se, ca într-un fel de casetă secretă, sume fabuloase. De îndată ce la cârmă s-au instalat alții, Cășuneanu a distrus hârtiile doveditoare și a trecut în posesia sa toate sumele aflate în propriile mâini. Fără să spună cuiva, fără ca cineva să aibă habar de matrapazlâc, s-a făcut, brusc, un om extrem de bogat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mare, un salt mortal și pleosc!, făceau o săritură periculoasă de pe dig. Se iveau apoi din valuri, acum Înotau nu glumă, treceau dincolo de dig, se Îndepărtau, dispăreau spre Îngrijorarea fetelor. Altădată făceau schi nautic. Piruete după piruete și Bobby la cîrma șalupei, ascultînd instrucțiunile, apropie-te mai mult!, apropie-te mai mult! strigau la el din urmă și Rosemary era moartă de frică, fiindcă șalupa se apropia primejdios de mult de plajă și ar fi putut s-o răstoarne un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nimeni nu are nici rău de altitudine, nici vreo altă problemă, căci doctorul Vis veghează. El împacă realitatea cu închipuirea și dă armonie dulce și calmă. Pilot e Ion Dimofte, pentru că el e, parcă, menit să fie tot timpul la cârmă, eternul timonier, chiar dacă lucrul acesta a condus, de două ori deja, la finaluri nu dintre cele mai vesele. Dar înlănțuirea faptelor, a gândurilor și imaginilor manifestă, câteodată, o absurdă consecvență. Absurdă? În împărăția lui Morfeu, și, mai ales, dincolo de ea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
propriului corp. Scheletul și mușchii, membrele și trunchiul se estompau până la dispariția totală. Și totuși, lipsită de trup, a persistat în minciună, crezându-l pe acel Kapo1 de la răscrucea temporo-parieto-occipitală, pe acel lacheu al sistemului mereu gata să treacă la cârmă. Mai merg un timp, singurul lucru pe care-l pot face. După alți treizeci de kilometri, ea spune: Mai sus e un loc pe care am vrut întotdeauna să-l văd. —Cât de departe e? Ea își țuguie buzele în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu trebuie nici să închid ochii, nici să privesc în spatele meu, ca să știu cum arătau atunci. Pe podea erau rînduite bărcile, semețindu-se din pîntece într-un șir de scînduri zornăitoare, cu echipamentul strîns înăuntru, cu spătarul scaunului cîrmaciului slăbit, cîrma așezată pe pupă și ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
coniac după ce m-a selectat pentru o misiune al cărei scop nici măcar nu-l cunoșteam. Premoniția mea era corectă, chiar dacă nu știam ce acuratețe se va dovedi a fi avut. Cu acea încuviințare din cap, cu acea mică răsucire a cîrmei, Schneiderhahn a schimbat direcția vieții mele. Părinții mei nu m-au întrebat niciodată despre experiențele mele pe apă. Nici eu nu le-am povestit nimic, niciodată. Era ca și cum, nevorbind despre vizitele mele de sîmbătă la club, ei ar fi încercat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în alt univers. David avea sarcina de a privi din cînd în cînd în jur și a ne menține pe curs. Pe lungimea panoului pe care se odihnea piciorul lui drept era prevăzută o pedală legată printr-un cablu la cîrmă. În mod evident, avea dificultăți în a îndeplini această nouă sarcină. "Stai", spuse deodată, dar nici unul dintre noi nu a îndrăznit să se oprească brusc răsucind lama vertical în apă, și atunci am lovit o bară de priponire cu destulă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cărora casele de țară, albe și gri, visau de sute de ani acestea, de fapt, nu aveau nimic de a face cu cei doi băieți transpirați, mișcîndu-se pe apă, uneori mormăind și blestemînd (eu), alteori privind în jur și ajustînd cîrma, reținîndu-se și depunînd un efort suplimentar pentru asta (David). Dar ei erau totuși indispensabili. Părea că tot acel peisaj și acele urme de civilizație erau acolo special pentru noi, ca un fundal pentru elementele muncii noastre, așa cum noi, reciproc, transpiram
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
disperării am recuperat, și cînd ceva mai tîrziu David a spus " Da, ține-o tot așa", ceva din sentimentul de dimineață a revenit. La intrarea în buclă, de fapt mai mult o curbă, am văzut la dreapta mea mai întîi cîrma, apoi pînza și apoi atacul uneia din celelalte echipe, un băiat cu o față roșie, strălucitoare, care a privit într-o parte cu o privire mînioasă. Poate că seria nu fusese o greșeală. Imediat după aceea am depășit cea de
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cel care determină ritmul, nu o vedeam ca pe o dovadă a calităților mele. Simțeam că reușisem să cîștig acel loc pentru că eram mai puțin capabil decît David să mă adaptez altcuiva, pentru că nu aveam destul sînge rece ca să manevrez cîrma, pentru că, în mod constant, acceleram și încetineam pe parcursul unei curse, astfel încît, din cînd în cînd, apărea o ruptură de ritm, ceea ce era legat inextricabil de caracterul meu, de forma mea încăpățînată de perseverență, care avea mai puțin de a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]