2,091 matches
-
de la marginea orașului, pe strada ce semana mai degrabă cu o uliță de sat, cu trotuare fără borduri făcute în dreptul fiecărei curți de gospodar din pietre de râu, nu le era permis să iasă în stradă. Stătea ore în șir cățărată pe gard și privea la copii ce jucau țurca, șotron ori alte jocuri copilărești. Le încropise Timotei un scrânciob din două bucăți de lemn și o scândură pusă pe o bară între doi pari. Amintirile o purtau în lumea îndepărtată
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
să se grăbească... “ne grăbim să creștem vise,/ speranțe fără de număr - șterse lacrimi,”... astfel, poetul George Călin creează febril, arzând ca o flacără, alarmat de glasul interior al ființei: “ cad învins pe muchia Timpului,/ghemuindu-mă-n tine - alpinist îmbătrânit,/cățărându-mă pe pereții abruți ai sufletului,/ îți deschid cărări în inima mea/amurgind tăcut în tine...”( amurgind tăcut în tine...) După o năvalnică explozie de trăiri, dezlănțuiri prinse în “simfonia iubirii” - poetul simte nevoia unui moment de “respiro” prelung, ca
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
a brumă care se rostogolește-n lanuri de otavă unde noaptea paște-n liniște luna. Mi-e toamnă, Doamne, mi-e toamnă! Urletul lupilor tomnatici a speriat până și soarele. Timid, acesta se retrage-n hăul lui și greoi se cațără-n dimineți cristaline pe ramuri de copaci. Urlă lupii toamnei! Pun stăpânire pe zare! Cântul ciocârliei s-a ascuns după aracul viei, iar ecoul cântului de cuc tremură-n scorburi. Pe trup gol de cuvinte brumării și tăcute dansează rochia
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
Toate Articolele Autorului Poetul fără muză-i ca un cântec, Vibrând, pe note false, în zadar, Sau ca o rochie fără tipar, Căzută, neglijentă, peste pântec. Poetul nu-i nimic fără iubire, E-un ager cavaler din noul veac - Își cațără, vremelnic, pe arac, Speranța de erou în devenire. E însoțit năvalnic de o vrajă: Pătrunde sufletele prin halou. În gingășia sa de bibelou, Atrage inimi frânte-n dulcea-i mreajă Și le dezmiardă veșnic, în cuvinte, Salvându-le de hăul
POETUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381198_a_382527]
-
29 aprilie 2017. Poetul fără muză-i ca un cântec, Vibrând, pe note false, în zadar, Sau ca o rochie fără tipar, Căzută, neglijentă, peste pântec. Poetul nu-i nimic fără iubire, E-un ager cavaler din noul veac - Își cațără, vremelnic, pe arac, Speranța de erou în devenire. E însoțit năvalnic de o vrajă: Pătrunde sufletele prin halou. În gingășia sa de bibelou, Atrage inimi frânte-n dulcea-i mreajă Și le dezmiardă veșnic, în cuvinte, Salvându-le de hăul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Citește mai mult Poetul fără muză-i ca un cântec,Vibrând, pe note false, în zadar,Sau ca o rochie fără tipar,Căzută, neglijentă, peste pântec.Poetul nu-i nimic fără iubire,E-un ager cavaler din noul veac -Își cațără, vremelnic, pe arac,Speranța de erou în devenire.E însoțit năvalnic de o vrajă:Pătrunde sufletele prin halou.În gingășia sa de bibelou,Atrage inimi frânte-n dulcea-i mreajăși le dezmiardă veșnic, în cuvinte,Salvându-le de hăul unui
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
detest !" (Edgar Allan Poe) Ninge mărunt, ninge subțire, ninge mizer peste țara în care multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care până și materia visează. Ninge urât, ninge politic, ninge haotic peste sentimente aflate sub tălpi murdare și uitate în dosare din lacrimi
ŢARA ÎN CARE MULTĂ LUME DOARME (SAU CUM NU SE POT TREZI DINTR-UN COŞMAR ROMÂNII DE BUNĂ CREDINŢĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381418_a_382747]
-
detest !" (Edgar Allan Poe) Ninge mărunt, ninge subțire, ninge mizer peste țara în care multă lume doarme. Morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și își culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri lunecoase și umede. Ninge tacit, ninge cu fulgi din lacrimi, ninge sărat peste țara în care ... Citește mai mult MOTTO:"Somnul - acele infime crâmpeie de moarte. Cât le detest !"(Edgar Allan Poe)Ninge mărunt,ninge subțire,ninge mizerpeste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
de funebră fanfară. Să uităm democratice drepturi câștigate de români într-o iarnă, Pierdute acum în negre abisuri ce mozaicuri de minciună ei toarnă. Să rupem prin forța iubirii vagi dureri ascunse în noi, Să fredonăm un imn al fericirii, cățărați pe-o pubelă de gunoi. Primește-mă te rog în așternutul tău fierbinte ... Citește mai mult MOTTO :„Atenție : soarta te apropie, frumosule Paris, de inima Elenei, dar și de ... călcâiul lui Ahile.” Primește-mă la tine în vremuri de austeritateși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
de funebră fanfară.Să uităm democratice drepturi câștigate de români într-o iarnă,Pierdute acum în negre abisuri ce mozaicuri de minciună ei toarnă.Să rupem prin forța iubirii vagi dureri ascunse în noi,Să fredonăm un imn al fericirii, cățărați pe-o pubelă de gunoi.Primește-mă te rog în așternutul tău fierbinte... VIII. POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2094 din 24 septembrie 2016. MOTTO
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
seama când plânge.” plouă mărunt ... plouă subțire ... plouă mizer peste țara în care o lume-ntreagă doarme. morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormiților și le culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere, devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase. plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă sărat peste țara în care materia și tehnocrația visează. plouă în alb și negru peste destinele deșarte, învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine. picăturile de ploaie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
-și dădea seama când plânge.” plouă mărunt ... plouă subțire ... plouă mizerpeste țara în care o lume-ntreagă doarme.morpheus titanul se prelinge ușor peste durerile adormițilorși le culbută deșertăciunile în coșmaruri efemere,devenind el însuși visul adumbrit al celor somnambuli cățărați pe acoperișuri umede și lunecoase.plouă tacit ... plouă cu picături din lacrimi ... plouă săratpeste țara în care materia și tehnocrația visează.plouă în alb și negru peste destinele deșarte,învelite aiurea cu plăpumile uitărilor de sine.picăturile de ploaie se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
nu era altceva decât un trădător și un uzurpator de care află mai târziu că îi otrăvise și fiul său natural și al virtuoasei Vipsania, singura femeie pe care el o iubise, pentru ca suprimând pe orice moștenitor să se poată cățăra mai repede pe piedestalul puterii imperiale în locul lui. Drusus al său căzuse pradă lăcomiei lui Seiano, însă Tiberius îl renegase pe fiul său, om de nimic, plin de vicii și apucături ciudate. În fapt, Seiano îi rezolvase o problemă care
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > FEMEIA Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 427 din 02 martie 2012 Toate Articolele Autorului La început a fost Femeia, apoi au apărut poezia, pictura și sculptura... Femeia alerga liberă, prin poieni de pădure, se cățăra pe stânci și, se avânta în zbor spre Paradis. Frumusețea ei- minune clădită-n taina Curcubeului fiind creată de însuși Dumnezeu.... Graiul ei, blând ca al îngerilor, plutea peste întinderea albastră. pășea ușor precum gândul ce trece neauzit, de la un
FEMEIA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374558_a_375887]
-
să ni-l facem cameră de oaspeți, astfel încât, de la înălțimea lui, să putem vedea întregul câmp cosit până la râu și șosea, pe de o parte și până la poalele pădurii ce se întindea măreață câtre înălțimi, pe cealalaltă parte. Ne-am cățărat cu greu, după mai multe încercări, folosindu-ne de acel par de mijloc ce dădea stabilitate întregii așezări, peste care am aruncat o funie pe post de lasou. Odată cocoțați în vârf, ne-am dat seama că numai cerul se
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
cârtiță bătrână, singurele viețuitoare care nu o părăsiseră pe împărăteasă. Cârtița devenise călăuza lui prin galerii iar bursucul îl apăra de pericolele din adâncuri. Învăță să se ascundă de alte viețuitoare, să își folosească mâinile și picioarele pentru a se cățăra pe pereții peșterilor și a-și săpa singur galerii astfel că, în curând, nu fu vietate mai ageră și mai sprintenă decât el în toată împărăția. Împărăteasa nu-i ascunsese adevărul despre nașterea lui, așa că, chiar dacă uneori se apropia de
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
a ros niciodată încălțăminte sau șosete, de altfel nici nu înțeleg cum pot fi unii câini atât de masochiști. Nu s-a urcat niciodată pe masă, chiar dacă uitam pe acolo diverse bunătăți. În schimb e tare dornică de alint. Se cațără lângă tine, stă un pic după care își împinge capul sub palma ta, ca să fie clar că asta așteaptă, s-o mângâi și s-o scarpini pe tot corpul. Dacă îți ridici mâna în semn că n-ai chef, nu
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
Strofe > Delicatete > AMIROSIND A FLORI DE CÂMP Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Eram Cenușăreasa ta, firavă cu-obraji de nea și zâmbetul plăpând care voia mereu să pară bravă. Mă cățăram pe stâncile de gând cu brațele cuvintelor când seara soli de-noptări timide trimetea. Pe umărul de vers puneam vioara iar cântecul din mine se-ntețea mai cald și mai intens ca niciodată când te știam aproape... Ce scântei scotea
AMIROSIND A FLORI DE CÂMP de AURA POPA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371629_a_372958]
-
nopții iar dincolo de ziduri te vor aștepta oamenii noștri într-un anume loc. În tunel sunt amenajate podețe improvizate peste șuvoaiele de apă dar va trebui să te bagi și în apă la un moment dat. Apoi trebuie să te cațeri uneori pe stâncă, uneori pe pământ clisos, udat de apă. Vei avea însă frânghii puse dinainte de cei care cunosc drumul subteran. Cel mai periculos loc este însă o vâltoare care trebuie străbătută la loc mai larg. Atenție însă. Apa curge
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
directă, uneori ajung doar două trei cuvinte pentru ca poetul să etaleze o mare gamă de sentimente. Totul e deja spus în titlul poeziei: “așteptarea, o execuție lentă”. Metaforele se derulează în imagini “în dimineața asta o să las lumea /să se cațere pe mine ca iedera pe ziduri” (poate doar astăzi), sau “ne naștem în fiecare zi /cu teamă ca atunci /când așezăm flori parfumate /sub icoane care plâng...” (sensuri). Poeziile lui Teodor Dume, uneori cu accente filosofice, alteori rugăciuni adresate divinității
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
care tocmai și-a coborât pijamalele-n călcâie, ni se desfășoară și ni se dezvăluie nudă și cheală cu mâinile la spate. Iarba de lână crudă clipește prin ochiul de rouă cu mâna la ochi, să vadă cum soarele se cațără-n dudul lățos. Pe dâra de zare, pe tăișul ei, zdreanța de nor își rade barba și lăcrimează enigmatic la cântul de mierlă albă, iar cumpăna fântânii din Jghiburoasa s-a modernizat, ”și-a tras” lanț de inox, sătenii acoperind
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
Du-te , măi omule, în treaba dumitale, că eu numai o fată am, cum s-o dau de-acasă? Îi zise bătrâna, luând de glumă vorbele drumețului. El nu răspunse, nici nu-și dezlipi privirea de la Elisa, care se tot cățăra cât era de mare, la șaptesprezece ani, ca un copil, pe stiva de lemne din fața curții, lângă gard. Străinul era un om cam de cincizeci de ani, îndesat, cu ochii ageri, purta un costum cam ponosit, o pălărie neagră , decolorată
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
gând, ca Dumnezeu într-o femeie. Băltoace albe, fete-nsărcinate, necunoscutul mire nu apare, și totul este rugă-n așteptare, tăcere, noapte și singurătate. E plin de-un nimeni care prinde carne în ape și în aburii pe sticlă, se cațără pe cer o stea de țiplă vestind că-nghețul are să se sfarme, și ghețurilor li se rupe apa, sub nări de câini va aburi născutul, pe un morman de frunze vestejite, Irozii vin cu sabia și țeapa, și nimeni nu
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
dezamăgirilor cotidiene vreau astăzi să fiu femeia care atinge subtil și delicat scoarța unui anotimp uitat în calendarul tristeții femeia care urcă și coboară treptele scării imposibilelor iubiri pe care numai ea le poate înțelege pe care doar ea se cațără temerară știind că dincolo de nimic este nimeni totuși ea urcă cu rucsacul speranțelor plin de vise fără să fie anchilozată în trecutul durerilor dorind să ia totul de la capăt ca și cum viața ei abia acum începe astăzi vreau să fiu femeia
VREAU ASTĂZI SĂ FIU FEMEIA CARE... de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375632_a_376961]
-
sunt distribuite de o parte și de alta a drumului pietruit, denumit Strada Principală, care face legătura cu Carvăn, altă localitate cu oameni ce își duc viața într-un loc binecuvântat și ferit de nevoi. Unele dintre aceste gospodării sunt cățărate pe dealurile ce împrejmuiesc vatra satului, dealuri împădurite, cu vulpi care dau tot timpul anului târcoale caselor, sfâșiind când au prilejul păsările din ogradă. Mai sunt și lupii, alți prădători cu care oamenii locului se confruntă, ce se abat iarna
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]