68,811 matches
-
exista decât în mintea sau în inima lui bătând nebunește Ultima dată a fost văzut somnolând în fotoliul unei săli de concert în timp ce violonistul tânar făcea din arcușul său un instrument de voluptuoasă tortură în fața auditoriului mut (chipuri și chipuri căzute în transă) Ultima oară a fost văzut în timp ce ieșea abulic din barul în care se recitau poeme douămiiste și fete feline stingeau și aprindeau țigări lungi privind - fără să știe - atât: fumul ce le-ncolăcea leneș în vagi rotocoale Stampă
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
întorc pe aceleași stradele îmi număr pașii în gând duc (uneori) în mine o biată lehamite Pe alocuri îmi pâlpâie înainte crâmpeie haotice din vise cu morții familiei Sunt din ce în ce mai atent la mici zgomote stradale la vagi sunete cosmice Alteori cad fulgi uriași - mi se topesc pe limbă - direct din copilărie Concomitent îmi explodează în memorie întâmplări fabuloase dintr-o biografie străină până când un detaliu tăcut un tremur cald de petală mă fac să dispar după colț în cea mai intensă
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
strop ca să-și amintească și morții de noi apoi cântăm cântăm fericiți ca și când nimic și nimeni nu ne-ar mai despărți pe noi cei de aici de ei cei de dincolo ca și cum îi și vedem la rându-le fericiți cum cad puțin pe gânduri cu privirea dusă departe-departe prin locuri de demult - pământești - doar de ei știute doar de ei bătute cu piciorul Și iarăși ridicăm paharul cu licoare și vărsăm un strop pentru ei și-i vedem parcă prin străvezimea
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
colină deasupra ecluzei lângă Chateau Laurier printre nori ies deja stelele din coiful colonelului By iar acesta își mută privirea direct în decolteul unei trupeșe mexicance în timp ce tovarășul ei de excursie mânuiește o cameră video în spatele Curții Supreme n-a căzut picătură de ploaie și pe malul multicolor în același roi de albine anii din urmă și cei pe care-i mai am de trăit zumzăie în jurul unei minuscule corăbii de lemn scăpată ca prin minune din maxilarul tornadei în stratul
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
culeși din grădină mireasma lor pudică și sălbatică în același timp o senzație cunoscută a unei umanități fericită cândva străină acum și totuși aproape 25 mai Astăzi chiar era foarte târziu mi-am adus aminte de conceptele acelea din copilărie cădeau atât de ușoare trebuia să fii foarte devreme pe lângă apele rare ca să le vezi 6 iunie probabil că felul acesta de jurnal pe care îl scriu se datorează în mare parte și magistrului meu de caligrafie Harald Meschendorfer din Kronstadt
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
iuțeală cu amândouă mâinile și i-a trăsnit acestuia, cu măciulia ghintuită, vâjâind, una la mir de s-a zdruncinat din măruntaie întreaga pădure și vale până peste Dunăre în bălți. Oricare altă vietate, primind o asemenea izbitură, ar fi căzut lată jos și dusă ar fi fost pe ceea lume. Dar zmeul, chiar dacă se descumpănise destul de tare în urma păliturii, tot zmeu rămânea și nu putea fi îngenuncheat, cu una, cu două, de către un biet om făcut din carne, oase și
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
doborât la pământ, bursucii au dat năvală pe el și cu ferăstraiele agere ale fălcilor lor pofticioase l-au ronțăit până la ultimul oscior și soz de aur, de nu a mai rămas, în câteva momente, nici o urmă din falnica jivină căzută din cer. Când totul s-a isprăvit, la același semnal al copilului, ulii s-au înălțat și au pierit ca săgețile aprinse în negura călătoare de deasupra pădurii, iar bursucii s-au destrămat asemenea unui abur în hățișurile ferite și
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Emil Brumaru Mai poți la trîntă să te iei c-un puf De păpădie-n aprigul văzduh? Mai știi de melci cleioși trupul să-ți aperi, Cînd stai pe-o rînă-n dosul casei vechi Ca să pîndești cum cad în cărămida Adîncii magazii, perechi-perechi, Razele-amiezii, pîrjolind omida Și-și sfîrîie pe-o plită roua grea Umbrită de tandrețea unui brustur? Mai ai curajul blînd cu o andrea Să-nțepi șopîrle, c-un chibrit să-l usturi La tălpi pe
Sînt întrebat de îngeri: mai ai aripi? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7103_a_8428]
-
ca oricând. Noroc cu redactorul meu care a înșfăcat pentru noi câteva haine groase din cuier, practic ne-a înșfăcat și pe noi și ne-a gonit pe scările blocului în jos, ocazie cu care m-am împiedicat și am căzut rău pe un genunchi între etaje, la jumătatea drumului către stradă. șchiopătam, piciorul îmi sângera și se umfla, cracul pantalonului se sfâșiase, dar eram în sfârșit afară, relativ la adăpost sub bolta cerului amenințătoare și rece. Automat, am căutat din ochi
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
aflat la bunica lui tot în Berceni, dar la o distanță făcută neverosimilă de bâjbâiala prin întuneric, de pierderea completă a reperelor, de ciocnirea cu grupuri de oameni istericizați de nesiguranță și de veștile contradictorii venite din zona centrală - "au căzut multe blocuri la Universitate, în Rosetti și-mprejur", țipau în auzul meu și eu tremuram pentru că acolo le aveam pe Ileana și pe Mona la etajul 3 al blocului din strada Paleologu 5A, la o aruncătură de băț de biserica
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
amănunte. Încetul cu încetul, viața și-a reluat cursul, dar parcă nimic n-a mai fost ca înainte. Nici noi, prea încercați, nu mai eram aceiași. Chiar pe Paleologu, la câteva case de noi, un mare bloc care stătea să cadă a fost golit de locatari și sprijinit cu o pădure de bârne în interior și pe sub toate balcoanele. A vedea zilnic ditamai clădirea susținută în cârje nu era cel mai îmbucurător spectacol. Dar tot atunci s-au petrecut fapte de
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
va zice Vulpea, "ce încîntare ar fi dacă ați avea și vocea pe măsură! Rege al păsărilor v-ați numi!" La care Corbul, voind neapărat să arate cît de frumos poate cînta, va deschide ciocul și va lăsa brînza să cadă, iar Vulpea o va înșfăca. - Și i-o va da înapoi, zise Vulpea cinstită. - Nu fi toantă, Vulpeo! Nu i-o vei da, ci o vei mînca pe dată, ba apoi îi vei mai ține Corbului și o lecție de
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
dormitorul șahinșahului: oamenii, supuși unei ispite de neînlăturat, își lipeau urechile de ușă, ba chiar făceau mici găuri în pereți - de ce? Desigur, ca să asculte și ei poveștile minunate ale Șeherezadei! Patima pentru povești nesfîrșite a șahului devenise contagioasă și, de cum cădea seara, toți încercau să apuce cîte un loc cît mai potrivit ca să tragă cu urechea. Ba treptat, cîte unul mai alfabetizat încerca să-și ia și note, nu de alta, dar avea și el copii, nevastă, rubedenii, iar cu o
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
incendiată în noapte - : cenușa pe lucruri crește și bătălia solitarului continuă: cine pe calea cui vibrează la dâra lucioasă pe care-o-nseamnă trestia însângerată? Trebuie să străbatem diferența. În întreruperea vocilor foșnește golul cu prăbușirile din el; și eul căzând, începe devenirea? 12. Tu aștepți în pragul intrării - fragedă absență! Încă un efort - să înceapă cântarea cea nouă. E prea târziu!, mai răsună din beznă. Oricum, trebuie spus totul. Energic și surprinzător pentru rațiune.
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Emil Brumaru Să se ascundă sub pat, Ciulindu-și nimbul, urechile,- aripele Cînd ne umplem cu dragoste clipele Și-o iau la goană și se îngîndură Dacă le cade în cap cîte-o scîndură Sau chiar salteaua cu tot cu perne În toiul patimii noastre eterne...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7243_a_8568]
-
lovind fereastra dragostea mea e mare mare de tot ca o catedrală ori o piață publică ori un tunet puternic dat de-a dura pe cer dragostea mea mare mă înspăimîntă dragostea mea mică-mi alină spaima. Maleficiu Un vultur cade mort cînd zborul lui a fost copiat în textul tău. Răspuns și întrebare Ce te faci cu răspunsul acesta inextricabil ostenit de-a bîjbîi mereu după sine de-a-și absorbi propriul întuneric aidoma unui orb cînd nu mai există nici
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
munții au ajuns la marginea orașelor. Poate vor intra în case. Deși nu puteau fi sigur de nimic. N-ar fi crezut, de pildă, că îndoiala e o pasăre ce zboară atât de sus și nici că foile viței pot cădea la prima adiere a gerului. Mai rămâneau, desigur, resturile sățioase ale cinei și vinul ce udă paginile cărții cu lacrimi de sânge. Și foșnirea primăvăratică a duminicii. V. ( Coda ) Acum în Răsărit e o lună întunecată și în Vest stau
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
Alexandru Mușina Bunicile de la țară Mai sunt și unii cu bunici la țară: în creierii munților sau prin cine știe ce coclauri din Bărăgan... undeva pe buza planetei: faci un pas și cazi în neant. Stau în căsuțe de lemn sau chirpici, acoperite cu șindrilă sau paie, cum numai pe "Discovery" mai poți vedea. Dorm în bucătărie, cu caprele și găinile. De-aia put mereu a brânză și-a găină opărită. Mici, aduse
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
Emil Brumaru Duminica-i cu mandarine moi pe tavă, În lucruri nu mai este nici o grabă, Cuierul flutură ca pe un steag capotul, Mînerele-n sertare-și bagă botul Și-amușină, despăturind cearceafuri, Peste dulapuri cad încet-încet vechi prafuri... Ființele își lenevesc plăcerea De-a stoarce miezuri ce-și preling lin mierea Pe buzele lor coapte a dezmățuri Scăpate într-o doară din dulci hățuri, Cînd sînii și cu coapsele, de-a valma, Sînt rotunjite de
Duminica-i cu mandarine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7450_a_8775]
-
uităm uimiți la curcubeie, Chiar stăm sub ele, ne topim de dor, Vrem suflete să fim culorilor Ce altfel se desfac și se descleie, Lin prelingîndu-se cu îngerii pe noi, Spre-a ne-mbiba cu frăgezimi și franjuri De-azur căzut c-un soare-n raze moi Peste mari nuferi, producînd deranjuri Brotacilor obsceni și delicați, Îmbrobonați în oakuri de chemare A tot ce are iz și fluturare De limbi de vechi balauri înfocați În truda de-a-i iubi pîn'la
Ne mai uităm uimiți la curcubeie... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7426_a_8751]
-
rochiile-aduse-n zbor de fluturi Iar seara vin, pînă în pragul ușii, Rădaștele, piticii, cărăbușii, Pîndind de haine cum tu lin te scuturi Și iei în brațe perne fin brodate Cu scene de amor medieval În care cavaleri suiți pe cal Cad, în turnir, sub platoșele late, Cu ochii tot la sînii tăi purtați pe tavă De paji preacredincioși, umil plecați, Ca nu cumva și dînșii să-ntrevadă Ceea ce-omoară falnicii bărbați: Floarea cu patru dulci petale moi și-un tare
Ți-s rochiile-aduse-n zbor de fluturi... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7541_a_8866]
-
brațele tale sînt prea subțiri, de aceea nu îndrăznești? Corpul ei e nefiresc de ușor, ar trebui să cîntărească mai mult pentru ca frica ta să cîntărească mai puțin. Corpul ei e nefiresc de ușor, iar țipetele ei, atît de puternice, cad greu în urechile tale pînă noaptea tîrziu. O vom boteza în curînd: va primi un nume greu și ușor totodată. Uite-așa îți vorbesc în mp3 sau Cînd e lunî plinî vin la tine Lună plină. Vin spre tine. Luna
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
cît să-ți încapă între palme. Atît. I-ai șoptit: "Lasă visele urîte deoparte. Uită-le. Peste un an vei fi mare, puternică, peste un an picioarele tale fine vor fi sigure de ele, adevărate picioare de pisică ce nu cade niciodată, peste un an vei ști să-ți folosești ghearele, fiară mică ce ești. Gertrude va fi numele tău. Gertrude, vino cu mine, n-am să te iau acasă, dar am să te duc într-un loc bun și cald
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
Emil Brumaru Prea multe le-am lăsat în grija Ta, Neobișnuit să-ncerc dureri și spaime; Mi-s tot mai aspre mucedele haine, Piciorul mi se-mpiedecă-n tafta. Stau și îndoi lumina înspre seară Și-o-nvăț să cadă-ntr-un cristal adînc, Acolo unde bănui c-o să piară Și lacrimile ce degeaba le mai plîng. Nu-mi dărui nici o bucurie-ntreagă? Și eu la rîndu-mi blînd te-am ocrotit, Plimbîndu-te prin vînt și-n roua vagă Tăiată-n
Prea multe le-am lăsat în grija Ta... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7494_a_8819]
-
de-a nu spune ceva la ființa mea ce se clatină pe picioarele-i iluzorii la nenorocirea de-a regăsi doar ziua de ieri Ordinea lucrurilor e grav viciată așa cum e viciat mersul astrelor atât de grav încât luna îmi cade noaptea-n grădină incendiindu-mi ferestrele Și trebuie să-mi fac o scară de mătase să mă cațăr pieptiș pe pomeții obrajilor ei încercând să ajung la imaginea mea sau a oricărui altuia pentru a-i da sau a-i
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]