1,128 matches
-
o simplă remușcare, înseamnă că el este încă pasiv, pentru că remușcarea este doar ceva automatic, nefiind orientată spre viitor, ci oferind o stare de „veșnic prezent”, fără speranță și fără șansa de a fi vindecat. Când însă simte cu adevărat căință, atunci el se orientează cu speranță spre viitor și devine activ. Căința adevărată se manifestă printr-o stare de durere interioară și de detestare a păcatului coroborată cu propunerea de a nu mai păcătui. Sf. Augustin spunea că „nu ajunge
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
doar ceva automatic, nefiind orientată spre viitor, ci oferind o stare de „veșnic prezent”, fără speranță și fără șansa de a fi vindecat. Când însă simte cu adevărat căință, atunci el se orientează cu speranță spre viitor și devine activ. Căința adevărată se manifestă printr-o stare de durere interioară și de detestare a păcatului coroborată cu propunerea de a nu mai păcătui. Sf. Augustin spunea că „nu ajunge să îți îmbunătățești comportamentele și să te îndepărtezi de răul comis, dacă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și corespunde darului lui Dumnezeu și, în același timp, are datoria de a refuza această dezlegare celui care alege în mod conștient să nu împlinească condițiile cerute de celebrarea acestui sacrament. Condiția fundamentală a dezlegării este ca penitentul să simtă căință pentru propriile păcate, să aibă dorința de a-și mărturisi aceste păcate și să manifeste o propunere adevărată de a nu mai păcătui. Nu mereu este ușor pentru confesor a avea certitudine absolută asupra dispoziției penitentului, ci uneori, greu sau
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Însă, dacă există alte necesități pastorale, preotul celebrant are permisiunea chiar de a omite anumite părți, sau doar de a le prescurta, dar nu și de a schimba elementele esențiale ale celebrării reconcilierii sacramentale: mărturisirea păcatelor, propunerea pocăinței, invitația la căință, formula dezlegării și formula trimiterii. Este evident că Forma A, cu Ritualul reconcilierii fiecărui penitent în parte, propune un „limbaj de tip colocvial și în mărturisirea păcatelor și în răspunsul preotului”, fapt ce promovează un adevărat proces dialogic, care se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
să îl înștiințeze pe ordinariul locului despre această celebrare, înainte, sau după caz, după ce aceasta a fost celebrată. O a doua condiție se referă la dispoziția penitenților. Ei trebuie să fie dispuși într-adevăr să regrete păcatele săvârșite, să aibă căința cerută și propunerile necesare, printre care și aceea că își vor mărturisi cu prima ocazie, în particular, „la timpul potrivit”, păcatele grave, pe care nu au posibilitatea să le mărturisească în acel moment. Această mărturisire trebuie făcută înainte de a primi
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în prima sa parte, până la omilie, aceeași structură pe care o are și Forma B, cu Ritualul reconcilierii mai multor penitenți cu mărturisirea și dezlegarea individuală, după care celebrarea continuă într-o formă originală. După omilie, penitenții sunt îndemnați la căință și la însușirea propunerii de a se spovedi în mod individual, imediat ce există prima ocazie. După aceasta, se impune o penitență comună, la care fiecare poate să mai adauge și altceva. Urmează invitația adresată penitenților de a-și exprima dorința
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și se menține în favoarea condiției impuse. Este evident că și atunci când pericolul este iminent și moartea imposibil de împiedicat, dorința de mărturisire trebuie totuși exprimată, căci, pentru ca dezlegarea să producă efectul dorit, este suficientă și la un nivel subiectiv existența căinței perfecte, care conține în mod implicit și dorința de a se mărturisi. Prin aceasta, penitenții sunt iertați și reașezați în comuniune cu Dumnezeu. Urmărind derularea celor trei Forme de celebrare a sacramentului reconcilierii, pe care Ritualul Penitenței le propune, se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
să dorească o ispășire și să fie recunoscător pentru acest dar al iertării. Este recomandat, ca în acest itinerariu, confesorul să acționeze față de penitent mișcat de caritate. Atunci când întâlnește penitenți ce nu arată un sentiment real de vinovăție și o căință sinceră și încă mai au inima atașată de păcate, confesorul are datoria de a nu se limita la refuzul imediat al dezlegării, ci de a depune efort pentru a trezi în inima acestora o durere sinceră pentru păcate, eventual chiar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
al dezlegării, ci de a depune efort pentru a trezi în inima acestora o durere sinceră pentru păcate, eventual chiar recitând împreună cu ei o rugăciune spontană, dar corespunzătoare. Acesta este un mod prin care penitentul poate fi ajutat să conștientizeze căința la care este chemat. Trebuie ținut cont că nici o altă metodă, tehnică sau „cură pur psihologică nu va putea să vindece o vinovăție reală”, ci doar iertarea din partea lui Dumnezeu. 5.4 Aspecte juridice ale dialogului Din punct de vedere
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
aceste coordonate și va respecta dispozițiile și normele canonice stabilite. Deși Codul de Drept Canonic nu oferă o definiție clară a sacramentului reconcilierii, totuși el descrie elementele care sunt necesare din punct de vedere juridic, pentru ca acesta să fie valabil: căința, mărturisirea și îndestularea. Prin căință, se înțelege „un refuz clar și decis al păcatului comis împreună cu propunerea de a se îndrepta și de a nu mai păcătui”. Mărturisirea indică momentul în care penitentul exprimă cel puțin păcatele grave împreună cu numărul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
dispozițiile și normele canonice stabilite. Deși Codul de Drept Canonic nu oferă o definiție clară a sacramentului reconcilierii, totuși el descrie elementele care sunt necesare din punct de vedere juridic, pentru ca acesta să fie valabil: căința, mărturisirea și îndestularea. Prin căință, se înțelege „un refuz clar și decis al păcatului comis împreună cu propunerea de a se îndrepta și de a nu mai păcătui”. Mărturisirea indică momentul în care penitentul exprimă cel puțin păcatele grave împreună cu numărul și specia lor în fața unui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
c) a treia „mișcare”, care este provocată de intervenția harului lui Dumnezeu, care luminează inima penitentului și îi înseninează mintea, ajutând-o în continuare să caute voința divină. Prin această triplă mișcare ascetică, penitentul se transformă. El face trecerea de la căință la bucuria iertării, de la viața de păcat la viața de sfințenie, de la durere la alinare, de la golire de sine la plinătatea vieții harului, de la un moment de singurătate la un moment de comuniune cu Dumnezeu. Însoțit de confesor, atent la
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
alături de aceasta, mai sunt necesare și operele, faptele de iertare pe care el le poate împlini față de aproapele; - există o logică: Dumnezeu ne iartă, dacă și noi iertăm celor ce ne greșesc; - în reconcilierea sacramentală, mai importantă decât acuzarea este căința; - poate să povestească și altora ceea ce el cunoaște despre Dumnezeu, având astfel „bucuria de a fi mărturisitor al lui Cristos în mediul specific în care trăiește”; - penitența face parte din viața de zi cu zi a creștinului, iar el, copilul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
important, pentru că celebrarea acestui sacrament presupune mai multe elemente: o conștiință clară (care se formează de-a lungul anilor), un simț al păcatului și un sentiment corect de vinovăție (care se formează în timp), o încredere nestrămutată că, prin mărturisire, căință și îndestulare, Dumnezeu iartă gratuit păcatele (credință care se fundamentează gradual, în timp), o capacitate de relaționare cu preotul confesor și de eventual dialog cu acesta (care se dezvoltă și pe baza experiențelor acumulate tot în timp). „Actorii” implicați în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
lucrarea lui Dumnezeu să pătrundă în el și, prin el, să se răsfrângă asupra penitentului. Starea de har sfințitor face ca preotul să se deschidă cu totul lucrării milostivirii lui Dumnezeu. În această intenție, el poate face un act de căință sau, dacă este nevoie, trebuie să se spovedească, pentru a fi cu inima liberă și pentru a putea fi el însuși martor și predicator al iertării; b) invocarea Duhului Sfânt - „ca să primească de la el lumină și iubire”. Preotul este conștient
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și ani nici o forță redutabilă, aptă să țină piept pustiirii sistematice patronate de primării, vezi bine că orice sâmbure de nădejde eșuează în nerodnicie.“ Nu ziceți că, duminică 17 martie crt., la „The Ark - Bursa mărfurilor creative“, m-a încercat căința pentru blazarea urzicată și tonul ritos de atunci?! Inițial reținusem că voi vorbi, alături de Ruxandra Demetrescu și Nicolae Lascu, despre monografia castelului Peleș, de Ruxandra Beldiman (albumul glosat și aici joia trecută). Dar nu știam că totul are loc în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să le dovedești ceea ce nu vor să creadă, uimindu-i. Dar așa, te omori și ce însemnătate mai poate avea dacă ei cred sau nu, de vreme ce tu nu mai ești de față spre a te desfăta cu mirarea sau cu căința lor, de altminteri atât de scurtă, spre a asista, așa cum își visează fiecare om, la propria-ți înmormântare. Ca să nu mai fii îndoielnic, trebuie să nu mai fii, pur și simplu. Și oare nu-i mai bine așa? Nepăsarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
legea Cerului. "Tatăl nostru, carele ești pentru un timp aici... O, conducătorii noștri, șefii noștri minunat de aspri, o, cârmuitorii noștri cruzi și prea iubiți..." Vedeți, cred că esențialul e să nu mai fii liber și să te poți supune cu căință unuia și mai ticălos decât tine. Când vom fi cu toții vinovați, vom avea adevărata democrație. Fără să mai punem la socoteală, dragă prietene, că trebuie să ne răzbunăm pentru faptul că fiecare moare singur. Moartea e solitară, în timp ce servitutea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și mă slujesc de ceilalți! Numai că faptul de a-mi mărturisi greșelile îmi îngăduie s-o iau din nou de la capăt, cu inima ușoară, și să mă bucur îndoit, mai întâi de firea mea și apoi de o plăcută căință. De când am descoperit această soluție, mă las în voia voluptății, a orgoliului, a plictiselii, a mâniei și chiar a febrei pe care chiar acum o simt cu bucurie cum urcă. În sfârșit, sunt iar stăpân și pentru totdeauna. Am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
a trecut prin ziduri spre occident, și-n consecință furtunile s-au mai potolit, rugăciunile în gând - altcum nici nu era cu putință!- această de minune „taină a unirii cu Dumnezeu” (Dumitru Stăniloaie-Ortodoxie și românism, Sibiu, 1939), prin dragoste, credință, căință, au redeșteptat conștiințele atâtor martiri trecuți prin sfâșietoarele chinuri ce păreau a nu se mai sfârși. Gheorghiță Savel, luptătorul pe fronturile de Est și Vest, studentul în Drept-Iași, românul mereu la datorie, structural blând, comunicativ, săritor în sprijinul aproapelui, cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și simplu le-a scos în curte și a turnat benzină peste ele. Rug. Mie-mi spui, zice Mark. Și mama a înghițit pur și simplu totul. Bile albe pentru martiriu. Credea că omul avansase bine de tot pe drumul căinței. Ei, zice Mark. Poate că nu. Nu. Bine. Poate că nu. Se duc sus, unde fuseseră dormitoarele. S-a mai obișnuit cu chestia asta, cu ravagiile. Mici fragmente de tâmpenii se înșiră pe coridor: o factură veche de telefon, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu vorbesc de bună voie, și care mă apasă. Pocăința Faptul că am devenit conștient, mă conduce la un nou moment. Mă căiesc de răul pe care l-am făcut, precum și de binele pe care am omis să-l fac. Căința este mai mult decât un sentiment. Pătruns fiind de iubirea lui Dumnezeu, vreau să mă îndepărtez de tot ceea ce în viața mea nu este în ordine. Îmi propun, în mod serios, să-mi îndrept din nou viața spre Dumnezeu, și
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
să corespundă gravității și caracterului păcatelor noastre. Acceptând o astfel de pocăință, ne arătăm bunăvoința și recunoștința față de Dumnezeu. Iertarea După ce preotul a cerut celui care s-a spovedit să-și exprime propriul său regret printr-o rugăciune (actul de căință), următorul moment este acordarea iertării. Acesta este momentul eliberator și mântuitor în care, prin mijlocirea preotului, primim de la Dumnezeu iertarea păcatelor noastre. Preotul întinde mâinile asupra capului credinciosului, și spune: «Dumnezeu, Părintele îndurărilor, care a împăcat lumea cu sine prin
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
unei greve a foamei. Se întîmpla să am și eu câteodată mustrări de conștiință, când mă apăsa răceala dintre noi și eram gata să-i cer iertare: "Tată, sânt un netrebnic, dar te iubesc"; însă niciodată n-am ajuns cu căința până acolo; totdeauna a intervenit ceva, fie o izbucnire a lui, fie o prostie de a mea, încît relațiile dintre noi continuau să rămână ostile, iar nevoia de dragoste era amânată pentru vremuri mai bune; care n-au mai venit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
multe paie decât grăunțe, mai mulți chemați decât aleși, și această nenorocire n-a fost vrută de Dumnezeu. Prea multă vreme această lume s-a învoit cu răul, prea multă vreme s-a bizuit pe iertarea cerească. Era de ajuns căința, totul era permis. Și pentru căință, oricine se simte puternic. Când o fi să fie, o s-o simtă, în mod sigur. Până atunci cel mai ușor era să-ți dai drumul, îndurarea divină urmând să facă restul. Ei bine, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]