1,672 matches
-
sclipiri argintii... Contururile obiectelor din jur sunt și parcă nu sunt vizibile. Totul pare învăluit într-o pulbere argintie ce pecetluiește liniștea... Abia acum îmi dau seama că nu se mai aude cântec păsăresc... Cred că o ulcică cu lapte călduț ne va prinde bine, fiule. Nu am nimic împotrivă, părinte... Abia de m-am răcorit cu apa pârâiașului de lângă chilie că laptele cald mă aștepta deja pe colțul mesei... „Numai că bătrânul este în stare să facă cine știe ce minuni! Toate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dimineață cum puține altele au fost. Soarele abia așteptă să ne dea binețe și apoi să ne însoțească cât îi ziulica de lungă... Am ascultat porunca - dacă poruncă se poate numi spusa bătrânului - și în scurtă vreme gustam din laptele călduț adus de călugăr. Când îi fi gata, pornim către iaz, dragule. Nu uita să iei o mână de alune pentru frumoasele din poiană. I-am urmat întocmai sfatul și în scurtă vreme ne aflam în poiană... Unde mai pui că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
început să vorbesc cu el. Dintr-odată mi-am dat seama că stătusem acolo toată după-amiaza și nu mă bătuse nici o clipă gândul să iau vreun drog. Nici măcar nu-mi trecuse prin cap! M-am simțit cuprinsă de un sentiment călduț de automulțumire care nu m-a părăsit pe toată durata unei succesiuni interminabile de conversații identice pe care le-am purtat cu aproape toți bărbații de acolo. Toți voiau să mă încolțească și să afle totul despre mine. Toți, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că n-a trebuit să mai frec oalele nu s-a comparat cu fericirea pe care am simțit-o atunci când Chris m-a luat în brațe. —Bine ai venit acasă, a croncănit el. Crezusem că te-am pierdut. Un balonaș călduț de fericire mi-a făcut „poc“ în stomac. însemna că mă iertase pentru că dădusem ochii peste cap la auzul sfatului pe care mi-l dăduse în ziua precedentă. Am fost copleșită de întrebări. Cum e lumea de-afară? a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se înroșise la față, iar ochii îi scânteiau de durere și mânie. A tras adânc aer în piept, după care a țipat: —Și să nu-ți închipui că fata te iubește, Dermot Hopkins. Tot ce o interesează e un loc călduț. O să-și bată joc de tine, cretin mizerabil ce ești. Accentul lui Chaquie se schimbase. Tonurile suburbane dispăruseră fără urmă și un accent necizelat de Dublin le luase locul. — Dar cu aventurile tale cum rămâne? Vocea lui Dermot atinsese, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lui Helen că se născuse frumoasă și sigură pe sine. Dar nu mă puteam abține să nu mi se pară o situație nedreaptă. Cu mine cum rămânea? Eu de ce nu primisem nimic? 63tc "63" Când am ajuns afară, în seara călduță, dintr-odată Chris a părut că mă observă din nou. Și-a petrecut brațul în jurul umerilor mei cu un gest firesc, amical, și așa am continuat să hălăduim pe străzi. Nu mă puteam împiedica să fiu fericită. Poate că totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-a luat pe sus, invitându-mă să iau cina în familie, împreună cu soția lui, Carie, și băieții lor adolescenți, Michael și Edward, cei mai tineri dintre cele cinci progenituri ale lor. Statul în jurul mesei din bucătărie - masă care devenea călduță din cauza cuptorului în care Carie, aproape invariabil, ardea friptura sau lasagna - mă făcea să simt că am găsit un cămin adevărat în New York City. — O să-mi revin, i-am spus eu înghițindu-mi lacrimile, continuând să stau cu nasul cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
săurle Tizian. Înnebunesc, auzi! Lasă-mă să mor, nebunule. Sunt mort, ți-am spus, am 99 de ani! Se lăsă să lunece, parcă, sleit, nu se mai auzea nici un sunet, nu se mai vedea nimic... era un leșin doar, soarele călduț, toropitor... dar vocea reveni. — Grăsuțul ăla chior nu știe leacul. Am să mor, toți mă mint. Mor, nu e leac la moarte. Crede-l pe Vecellio, smintitule. Bătrânul Vecellio cunoaște târfa asta. Sunt Tizian, ți-am spus, am 99 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a oftat prelung, din rărunchi. —OK, a spus el zâmbind, cu toate că ochii îi erau triști. Prăjitorul de pâine a scos un sunet ca un clinc și două felii de pâine au sărit în sus. Pe o parte erau palide și călduțe, iar pe cealaltă parte erau negre și arse. Prăjitorul ăla fusese cadoul de nuntă din partea lui Jake, iar Fiona începea să se întrebe dacă nu cumva puștiul nu-i făcuse ceva ca să nu meargă ca lumea. —Ai vorbit cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în picioare ca primele picături să stropească nisipul și pământul, acoperind de cicatrice ca de vărsat chipul deșertului, pentru ca apoi apa să sosească în valuri, îmbătându-i simțurile când auzea dulcele răpăit transformându-se în vuiet, simțea pe piele mângâierea călduță și în gură prospețimea limpede, și respira râvnitul parfum al pământului îmbibat de apă, din care se înălța un abur gros și tulburător. Iată, în sfârșit, miraculoasa și fecunda unire, și în curând, cu soarele din aceeași după-amiază chiar, adormitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tot trupul, pe măsură ce o căldură sufocantă punea stăpânire pe campament, așteptând ca ordonanța să sosească cu o tavă și cu respingătorul și zilnicul cușcuș înotând în grăsime, pe care îl mâncă fără poftă, însoțit de mici sorbituri dintr-o apă călduță, tulbure și puțin sărată, cu care încă nu reușise să se obișnuiască și care tot îi mai producea diaree, în ciuda anilor scurși. Apoi, când soarele căzu vertical, ca firul de plumb, atât de extenuant încât nici muștele nu mai zburau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zi, și la lumina ei scoase hangerul ascuțit și reteză dintr-o singură tăietură, crudă, puternică și adâncă, gâtul cel alb. Spuse rugăciunea rituală și strânse sângele ce țâșnea clocotind într-una din gerbe. Când se umplu, îl bău încet, călduț încă și aproape palpitând, iar în scurt timp se simți refăcut. Așteptă câteva minute, își trase sufletul și pipăi cu grijă stomacul cămilei care, fiind legată, nu se mișcase când îi sosise sfârșitul, limitându-se să încline capul. Când simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iubita regală. I-am desfăcut, cu mâna mea, fiecare nod, fiecare nasture, i-am redesenat, cu propriile-mi degete, cu palmele, cu buzele, fiecare linie a trupului, se dăruia mângâierilor mele, sărutărilor mele stângace, din ochii Închiși Îi curgeau lacrimi călduțe. În zori, nu deschisesem Încă Manuscrisul. Îl vedeam pe un scrin, de cealaltă parte a patului, dar Șirin dormea goală, cu capul pe gâtul meu, cu sânii lipiți de coastele mele, nimic de pe lume nu m-ar fi putut face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
palmă și căptușit cu un strat de smoală. Lumea vorbea că, din când în când, câte o femeie se încuia acolo înăuntru, cu el. Eu nu știu dacă o fi fost adevărat. La cină venea totdeauna la timp. În serile călduțe de vară, când la televizor se transmiteau filme rusești, oamenii veneau să-și plătească întreținerea. Luau liftul și urcau opt etaje. Dacă liftul refuza să pornească, ei se duceau la o altă scară a blocului, urcau acolo cu liftul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
brațe. Ei n-au nevoie să le scrie scrisori. După un timp, am încetat să mai aștept. Tocmai venise din nou primăvara când, într-o după-amiază, tata s-a întors acasă mai devreme decât avea obiceiul. Ploua, însă aerul era călduț. Eu stăteam în balcon pe un scaun și observam ce fac vecinii. Unii își atârnau rufele la uscat, alții meștereau de zor câte ceva. Tata a împins perdeaua într-o parte și a strigat: „Le-am primit!” Am știut imediat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
până când obosise. Pe urmă căzuse pe un scaun, hohotind de plâns și atunci eu îi adusesem nevasta, pentru că un bărbat, dacă plânge, are nevoie de o mână de femeie, ca să-i aline și să-i șteargă lacrimile cu o pânză călduță și moale. Așa se apropie iarăși unul de altul. După ce femeia m-a rugat de mai multe ori s-o ajut, m-am înduioșat și i-am promis să mă urc în primul tren spre Arad, ca să prind acolo trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a gândit la probabilitatea extrem de mare că ideea sa pitorească cu scrisorile de culoare violetă ar putea fi văzută cu ochi răi de amintitul for sau de altul aflat și mai sus. Acestea sunt pericolele automatismului În practică, ale rutinei călduțe, ale praxisului obosit. O persoană, sau moartea, nu are importanță acum, Își Îndeplinește funcția În mod scrupulos, zi după zi, fără probleme, fără nelămuriri, acordând toată atenția sa respectării regulamentelor stabilite la nivel superior, și dacă, după un timp, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
trecutul într-un amestec de pace și liniște, Noga cea micuță în brațele lui, privind pe furiș peste umărul lui, albă ca zăpada din vârful muntelui, toate cămășile lui se albiseră de la laptele regurgitat de ea, sugea de la mine laptele călduț și îl împrăștia pe el, reunindu-ne astfel, buzele lui murmură ceva în urechea ei, gângurește cu ea pe limba copiilor, o face să-i danseze în brațe, un dans de lapte și miere, așa au fost primii ei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sale fierbinți, din care va ieși din nou proaspăt și aromat ca pâinea, și asta fără nici un efort, fără nici o intenție, găleata care tocmai s-a ridicat din adâncurile fântânii mă stropește apoi cu apă proaspătă, mă învelește în licori călduțe și parfumate. Și iat-o coborând iar în adâncurile fântânii, gemând în timp ce-și croiește drum orbește în străfunduri, tremurul ei este și al meu, suferință, hazard, încă un nor este alungat, un altul se sparge deasupra capului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar și iar organul, cu o resemnare blândă, de parcă asta mi-ar fi fost vocația, până ce el se prăbușește în fața mea, cu întreg trupul pulsând din pricina epuizării, iar eu trag pătura peste amândoi, am impresia că ne acoperă cu sărutări călduțe de bumbac, să nu dormi încă, mă gâdilă sărutările păturii, este interzis să dormi, îmi șoptesc ele, noaptea aceasta este plină de dorințe, în noaptea aceasta se vor împlini toate, nu vei mai avea nici o noapte ca aceasta până în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mine acum, Noga își face griji, cu siguranță, de ce nu m-am întors încă de la serviciu, este deja târziu, iar el îi face reproșuri, în loc să o liniștească, și gândul la ei doi singuri acasă mă apasă tot drumul. Un miros călduț și înțepător de ceapă prăjită mă întâmpină în timp ce urc speriată scările, mușchii mă dor, ca și când aș fi alergat tot drumul, o fi iar vecina cu mâncărurile ei, dar nu, mirosul vine din bucătăria noastră, amestecându-se cu un peisaj pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vitrinelor cu mâncare se întind cozi fără speranță, numai la pizzeria de la ultimul etaj mai sunt locuri, iar eu mă așez epuizată pe un scaun din plastic, mai trag un scaun pentru Noga, apoi încep să mestec pizza aceea tare, călduță, de-asta nu e nici o coadă aici, desigur, nimic nu e întâmplător, nici tăcerea ei plină de ostilitate. Ce ai mai făcut astăzi la școală, o întreb eu, iar ea îmi răspunde în mod automat, parcă mi-ar recita un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt lipite unul de celălalt, refuzând să se despartă. Doarme în cea mai mare parte a timpului, chiar și atunci când se trezește, somnul o însoțește, șade alături de ea în bucătărie, în timp ce soarbe câteva linguri de supă de pui, puțin ceai călduț, apoi se întoarce în pat ca o somnambulă. Hipnotizată de frică, merg pe urmele ei, parcă ar fi un obiect suspect descoperit în stația de autobuz, privesc patul acela îngenuncheat sub greutatea membrelor ei fierbinți, a firelor căzute din părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
atunci o aud pe Noga șoptind, nu mai pot dormi, am dormit atât de mult, iar eu îi fac loc în pat, ea se învelește cu trupul meu, mirosul bolii o înconjoară încă, deși fruntea ei mai este doar puțin călduță, pentru o clipă am impresia că pământul se cutremură, până ce îmi dau seama că trupul ei lipit de al meu este scuturat de hohote de plâns, mă enervez, de ce a venit să mă deranjeze, de unde să iau puterea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
respir, broboane de transpirație fierbinte mi se rostogolesc pe frunte, alunecându-mi în gura uscată, le înghit disperată, setea preia controlul trupului meu, deschid gura și mi se pare că din cer îmi picură înăuntrul ei picături de apă, picături călduțe și întunecate, le înghit mulțumind pentru ele, ochii mi se topesc din pricina dogorii, pare că orașul se îndepărtează de noi, conduc, inima îmi este pustie, îl caut pe Udi, știu că se ascunde acolo, trebuie să îl anunț înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]