1,852 matches
-
povesti că toate prietenele de la clubul de golf rămăseseră abasourdies 1 la vestea Înțepăturii veninoase a scorpionului. Susan o primi cu zîmbetul pe buze, dar cu o expresie de suferință. Merita s-o fi văzut cu voalurile ei țesute de călugărițele din Oviedo! Tenul impecabil, fără nici un pic de fard și atît de bine conservat; părul blond roșcat, despletit și nearanjat fiindcă era bolnavă; totul mirosea a apă de colonie pentru a Împodobi acea dimineață ce se filtra veselă printre perdelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
alb al lui Gumersindo Quiñones, Înțepenit lîngă poarta de la intrare, Îl convinse că În dimineața aceea tristețea rămăsese În altă parte. După-amiaza s-a nimerit să aibă lecția de pian și ca de obicei s-a topit de dragoste pentru călugăriță, pînă În jurul orei șase. Carlos veni să-l ia foarte tîrziu, la spartul tîrgului, cum s-ar spune, fiindcă, după cum află Julius, lui Bobby i se năzărise să-i facă o vizită lui Peggy, canadianca și o luase la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta măicuței Mary Agnes, care se sculase foarte devreme și Îi așteptase cu o privire blîndă, zîmbitoare, atît de Încîntătoare. Încît unele mame sufereau mai mult decît copiii lor văzînd că-l lăsau pe Ricardito, de pildă, pe mîna unei călugărițe atît de drăguțe și care mirosea a parfum scump. Fiindcă măicuțele de la Inmaculado Corazón erau americance și miroseau Întotdeauna frumos, erau foarte curate și mai mult ca sigur că la micul dejun mîncau Corn Flakes, care sînt niște cutii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numeri printre hoți și tocmai așa se petrecuse. GÎfîind, Roșcova Își ocupase locul de pe podium, alături de celelalte măicuțe. Lăsase toate clasele perfect aliniate, În rînd cîte doi și În ordinea Înălțimii, acuma o să cînte Imnul Național Peruvian și imnul colegiului. Călugărița de la pian Înălță brațul pentru a da semnalul, Încă nu Îl coborîse cînd grăsanul Martinto zbieră un SÎntem liberi! pe un ton greșit și Roșcova se repezi furioasă să-l tragă de perciuni. Nu putu, din fericire, fiindcă maica stareță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toate antrenamentele. După-amiezele, de Îndată ce Morales ducea la gură fluierul său de arbitru-antrenor-director tehnic, măicuța apărea zîmbitoare, binecuvînta jocul cu bunătatea ei, Îl silea pe Morales să-și pună frîu la gură și-și sufleca puțintel mînecile rasei, fiindcă era o călugăriță sportivă și-i plăcea grozav de mult fotbalul. Trei săptămîni mai tîrzîu, Sánchez Concha l-a bătut din nou pe Del Castillo și a adăugat la lista celor cotonogiți de el pe Zapatero, pe Espinosa, pe de los Heros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pianului, dar ea Îl Întrerupse: „Nu mă interesează decît metoda, ce tip de exerciții ai făcut cu domnișoara profesoară?“ Nu era domnișoară, voia să-i explice Julius și, cu zîmbetul pe buze, se porni să-i spună că era o călugăriță foarte sensibilă și nervoasă... „Ce exerciții ai făcut cu domnișoara!“ Pe Julius Îl deranjau, desigur, Întreruperile astea, dar Încă-i făcea plăcere să creadă că totul era din pricina filiației geniilor. „Explică-mi, te rog, tinere, ce tip de exerciții ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ochii, ba chiar Începu să rîcÎie cu unghia o pată imaginară de pe pupitrul băncii. Pe Fernandito l-au pus În ultima bancă din primul rînd. Banca bătăușilor. Maica stareță Îi arătă locul Înainte de a ieși din clasă. Măicuța Mary Joan, călugărița fotbalistă, Îi spuse că putea să ia loc și el Începu să Înainteze Încet, uitîndu-se furios la toți cei treizeci și cinci de elevi ai clasei deodată. De los Heros văzu că nu se uita În pămînt cînd mergea și profită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
școală, fotografiile la școală sînt o treabă serioasă și trebuie să-ți ții respirația și să nu-ți tremure mîna. Avea de fotografiat o mulțime de copilași cu pielea albă care Învață În San Isidro, la un colegiu grozav cu călugărițe din America de Nord, o să tragă altădată la măsea, nu acum cînd trebuia să facă poze la școală. Del Castillo Își lăsă baltă prietenii, Îi lăsă la birt, clătindu-și gîtlejul după beția din ajun, scuipînd pe rumegușul așternut pe jos chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ori trebuia să-i spună! se făcu foc, sînt unii care nu vor să Înțeleagă oricît le-ai spune și pînă la urmă se Înfurie de-a binelea, străbătu În goană jumătate din clasă stîrnind curent cu rasa ei de călugăriță și se repezi la Gano ca să-l plesnească peste scăfîrlie. N-a fost o lovitură prea tare, era o palmă cum dau de obicei maicile copiilor răi, cu palma deschisă, dar Cano ar fi preferat să-i dea cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
anunța luxul din aripa rezervată stăpînilor din noul palat. Coridorul și cele trei odăi erau văruite În alb; una era călcătoria, alături era camera de cusut și lucru de mînă, iar cealaltă putea sluji drept dormitor pentru vreo infirmieră sau călugăriță a Ordinului Iertării, dacă Într-o bună zi ar fi trebuit să opereze pe vreunul din copii de amigdalită sau mai știu eu ce. Dar copiii se operau la spital și nimeni din casă nu era bolnav și nici cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cuvîntul, care lipsea din vocabularul englezesc al Vlăjganului, poate că era prea complicat pentru asemenea ambianță. Puicuța Îi traduse și Vlăjganul putu să-și continue explicația: fata avea reminiscențe, rămăsese cu ambianța din anii de școală, căci făcuse școala la călugărițe. De trei ani o silesc să se culce de Crăciun... cu cineva care-i place, bineînțeles și ea o ține morțiș că de Crăciun nu vrea. Izbucniră toți trei În hohote. Bobby apăru pe după umărul Vlăjganului și participă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
La masa din celălalt capăt, fermierii făceau schimb de glume despre agenții agricoli guvernamentali. Weber asculta fără să înțeleagă. — Deci, zice primul gagiu, gândacul ăsta nu scuipă ce-a mestecat, ca ălălalt. Nu, zice al doilea gagiu. Asta e o călugăriță care nu face compost. Chelnerița lui își făcu din nou apariția. — Te mai servesc cu ceva, dragă? — Doar nota, mulțumesc. Oh... și pot să vă întreb ceva? Avea din nou o vagă senzație de greață. Fără importanță. Ziceați că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru sufletele monahilor, și aceste momente omagiale sunt un mod de a cinsti pe cei ce au pătimit odinioară. Decretul nr. 410/1959 a reprezentat cea mai grea lovitură dată monahismului românesc prin înlăturarea abuzivă și brutală a călugărilor și călugărițelor din mănăstiri. În urma aplicării acestui decret, au fost desființate mai multe mănăstiri și schituri, mii de călugări fiind alungați din mănăstiri. De exemplu în mănăstirea noastră în anul 1959 existau 40 de viețuitori, iar după aplicarea decretului au rămas mai
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Mănăstirii Secu și a fost precedat de slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, și de Preasfințitul Părinte Emilian Lovișteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. În cadrul slujbei au fost pomeniți toți călugării și călugărițele mutați la Domnul și care au suferit de pe urma Decretului nr. 410/1959. La simpozion au participat Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Preasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lungă din toate rugăciunile zilelor săptămânii. Epiharia era o enoriașă model, deși n-avea decât 25 de ani, venea în toate zilele în fața altarului, părintele o lăuda și o dădea pildă celor leneși sau delăsători. În taină, voia să devină călugăriță. Rugăciunea o știa aproape pe de rost, o murmura cu glas încet și se mai uita în cărticică numai așa, ca să se verifice. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-mi, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile mele - spunea femeia, dar gândea în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încep în iulie, cel devreme iunie, nimeni nu se-apucă de refaceri iarna. Era la mintea cocoșului, de altminteri. Va trebui să se mulțumească deocamdată cu ce i se oferise aici, la hotel. A prins o căruță până la mănăstirea de călugărițe de la Pasărea. De-acolo a fost trimis la călugării de la Cernica, la vreo zece kilometri distanță. O țigăncușă frumoasă, cu o privire îmbufnată și verde, care spera să ciupească de la el vreun bănuț, auzind încotro e îndrumat, a întrebat-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
odihnă a lui Henam până ce venea seara și insula ca o unghie lăcuită începea să se-asemene cu o navă de croazieră pornită în larg. Seara, Ghazal își părăsea blugii și tricoul de sub hijab, ca să se îmbrace cu rochii de călugăriță catolică. Îi stătea bine în negru, fiindcă își făcea gura roșie ca petalele de hibiscus risipite în vasele de pe mese. Se simțea ca un matador lângă ea, când apăreau, noaptea, sub candelabrele fostului cazinou și pierdeau nebunește. Dar atunci o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fără coadă. 50Ia-te după muscă, că te duce la c... t. 51I-a dat mură-n gură. 52Ia dintr-un sân și bagă într-altul. 53Eu am fost ca tine, tu n-ai ajuns ca mine. 54Eu îi spun că sunt călugăriță și el îmi desleagă ism. 55Eu îi dau și ea paște. 56Eu îl lau, el se rade. 57Eu cu mintea mea, deteiu de belea. 58Eu să nu dau, lumea las - să zică. 59Eu te iubesc și tu nici visezi. 60Eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fi auzit că dădusem cu piciorul unei comenzi. Fără să bănuiască iritarea mea, sau fără să-i pese, Emilia stătea nemișcată, cu o pălărie mare de pai înfundată pe cap până la sprâncene, în rest îmbrăcată în negru, semănând cu o călugăriță obosită de mătănii și de rugăciuni. Când și-a scos pălăria, părul blond i-a strălucit în soarele dimineții reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că, din păcate, m-am hotărât târziu, după ce-am mucezit între prejudecăți. Renunțasem la fumat, mă culcam la oră fixă, devreme, și țineam regim, zicând că în felul ăsta opresc boala de care mă speriasem. Ajunsesem un fel de călugăriță în libertate, care nu-și îngăduia nici un fel de exces. Îmi luasem cărți de medicină și le studiam cu grijă. Când am simțit însă că picioarele îmi înțepeneau, mi-am zis: "Proasto, în felul ăsta nu faci decât să golești
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
este de fapt: un scandal. Atunci, în sfârșit, ne dăm seama că nu există moarte normală, nici măcar când omul își dă sufletul cu un suspin la o vârstă respectabilă, și că morțile revoltătoare nu se mai ascund în haine de călugăriță, venită, chipurile, de la Dumnezeu, ci țopăie nerușinate, silindu-ne să întoarcem privirea. Sânt vinovat oare că n-am avut tăria să mă uit? Nu din pudoare n-am făcut-o, ci dintr-o neputință împotriva căreia n-am fost în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fost azvârlit cam prea tare. —Kathy, și tu. Limitele. Haide. Trece-le pe hârtie. După câteva secunde, cei doi mâzgăleau cu creionul pe hârtie. Maggie se simți ca pe vremea când era la școală, la Dublin: vara, sesiunea de examene, călugărițele dându-i târcoale pentru a se asigura că nu copiază răspunsurile de la Mairead Breen. Doar că de data asta ea era una dintre călugărițe. În sfârșit..., își spuse, ...un moment de liniște. Se uita la cuplul din fața ei, doi oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie se simți ca pe vremea când era la școală, la Dublin: vara, sesiunea de examene, călugărițele dându-i târcoale pentru a se asigura că nu copiază răspunsurile de la Mairead Breen. Doar că de data asta ea era una dintre călugărițe. În sfârșit..., își spuse, ...un moment de liniște. Se uita la cuplul din fața ei, doi oameni care s-au iubit la un moment dat atât de mult, încât au decis să împartă totul și chiar să aducă pe lume trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se trăsese de păr și își rosese creionul, începu să scrie un paragraf. Dacă Hroswitha ar fi astăzi printre noi, ne-am adresa cu toții ei pentru sfaturi și îndrumare. Din austeritatea și liniștea lumii ei medievale, privirea pătrunzătoare de sfântă călugăriță a acestei legendare Sybile ar exorciza ororile care se materializează sub ochii noștri în numele televiziunii. Dacă ar fi cu putință să juxtapunem un ochi al sfintei femei și tubul unui televizor, având amândouă mai mult sau mai puțin de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a ajutat pe Lenny să-și aducă magazinul de bijuterii pe linia de plutire. L-a vindecat pe Lenny de complexul în legătură cu vânzarea mătăniilor. Lenny îi este total devotat. Acum are un fel de contract exclusiv cu un grup de călugărițe care vând mătănii în vreo patruzeci de școli catolice din oraș. Face bani cu găleata! Lenny e fericit. Călugărițele sunt fericite. Copiii sunt fericiți. Sună grozav. — Lenny a introdus spre vânzare și o serie de statui frumoase și alte accesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]