1,177 matches
-
Silviu Georgescu și alții scuipau veninul în fiecare seară de la microfonul lor plătit în dolari, pe țara unde au văzut lumina zilei, unde le-au trăit strămoșii, frații și părinții. Cei care mai scriam pe timpurile acelea, ne adunam în cămăruța poetului Vasile Vecinu și uneori mai ascultam Europa Liberă. Până cineva ne-a „turnat" la Securitate. La ușa mea au apărut doi gealați spătoși și încruntați la vederea cărora nevastă-mea era să dea colțu'. S-au recomandat, căpitanul Rumbeț
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a învățătorului Costache Buraga din Dăneștii Vasluiului sa concretizat în două importante și frumoase realizări: 1. Adunînd toată viața vestgii ale trecutului comunei, casa lui a devenit un adevărat muzeu, vizitat nu numai localnici. El locuiește acum într-o singură cămăruță, restul sălilor, prispa casei fiind ,,tapisate“ cu obiecte de arheologie, etnografie și cărți de specialitate. 2. A scris o carte unică în felul ei, ,,Dăinuiri dăneștene“ (apărută la Editura Junimea din Iași), rod atît al îndelungatelor sale investigații, cît și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
care trebuie să le pună de acord. Căci Comisia de specialiști pentru acest lucru a fost creată. Și pentru acest lucru este plătită. 79. Un gând negândit; gândit n-ar fi decât o blasfemie Se făcea că Blőnk venise în cămăruța ei și se așeză în singurul scaun cu spetează înaltă, ignorând-o total de parcă nici n-ar fi văzut-o. Dar sigur a văzut-o. Lui Blőnk nu-i scapă niciodată nimic. De data aceea, Blőnk avea două și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Marele Erou. Că era tot acolo nu trebuia să se convingă cu privirea, îi simțea prezența prin toți porii. Da, dar ce făcea Blőnk acolo acum? Dar acum?? Dar acum??? Blőnk continua să stea pe singurul scaun cu spetează din cămăruța Esterei și să... să nu facă nimic. Dar se știe că Blőnk face întotdeauna ceva măreț, chiar și atunci când nu face nimic. După o eternitate, adică după un timp fără timp, când Estera miji iarăși ochii, Blőnk tocmai se pregătea
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Blőnk tocmai se pregătea să plece. Avea iarăși trei capete, ca în mai toate ilustrațiile și fetei îi era ciudă că n-a simțit prin toți porii că Marele Erou s-a sculat de pe singurul scaun cu spetează înaltă din cămăruța ei. Blőnk tocmai se pregătea să plece, era de acum cu spatele la ea și-și întoarse doar unul dintre capete și îi făcu ștrengărește cu ochii. Apoi dispăru prin perete. Fata sări în picioare și începu să caute: de ce a venit
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
se pregătea să plece, era de acum cu spatele la ea și-și întoarse doar unul dintre capete și îi făcu ștrengărește cu ochii. Apoi dispăru prin perete. Fata sări în picioare și începu să caute: de ce a venit Blőnk tocmai în cămăruța ei? În mod sigur că i-a lăsat ceva. Estera Ionașcu este încredințată că doar simțurile ei imperfecte nu detectează ceea ce i-a lăsat Blőnk. De ce să fi venit Blőnk, Marele Erou în cămăruța ei? Estera Ionașscu își antrenează simțurile
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de ce a venit Blőnk tocmai în cămăruța ei? În mod sigur că i-a lăsat ceva. Estera Ionașcu este încredințată că doar simțurile ei imperfecte nu detectează ceea ce i-a lăsat Blőnk. De ce să fi venit Blőnk, Marele Erou în cămăruța ei? Estera Ionașscu își antrenează simțurile pentru a fi în măsură să găsească ce i-a lăsat Blőnk. În timpul acesta, de partea cealaltă a hotarului istoric, a gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
fi întâmplat dacă nu plecam cu doar câteva minute înainte de producerea deflagrației. Comandamentul pentru refugiați de la Pitești ne-a repartizat în comuna Hințești, la vreo 5 kilometri de oraș, un sat mare, cu gospodării frumoase și am locuit într-o cămăruță la Costică Voicu, o familie cu care ne-am acomodat repede și ne-am înțeles bine. Ca toți locuitorii așezării, familia Voicu avea livezi de pruni, făcea mii de litri de țuică, pe care o comercializa și realiza venituri frumoase
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
care trebuie să le pună de acord. Căci Comisia de specialiști pentru acest lucru a fost creată. Și pentru acest lucru este plătită. 79. Un gând negândit; gândit n-ar fi decât o blasfemie Se făcea că Blőnk venise în cămăruța ei și se așeză în singurul scaun cu spetează înaltă, ignorând-o total de parcă nici n-ar fi văzut-o. Dar sigur a văzut-o. Lui Blőnk nu-i scapă niciodată nimic. De data aceea, Blőnk avea două și nu
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Marele Erou. Că era tot acolo nu trebuia să se convingă cu privirea, îi simțea prezența prin toți porii. Da, dar ce făcea Blőnk acolo acum? Dar acum?? Dar acum??? Blőnk continua să stea pe singurul scaun cu spetează din cămăruța Esterei și să... să nu facă nimic. Dar se știe că Blőnk face întotdeauna ceva măreț, chiar și atunci când nu face nimic. După o eternitate, adică după un timp fără timp, când Estera mijii iarăși ochii, Blőnk tocmai se pregătea
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Blőnk tocmai se pregătea să plece. Avea iarăși trei capete, ca în mai toate ilustrațiile și fetei îi era ciudă că n-a simțit prin toți porii că Marele Erou s-a sculat de pe singurul scaun cu spetează înaltă din cămăruța ei. Blőnk tocmai se pregătea să plece, era de acum cu spatele la ea și-și întoarse doar unul dintre capete și îi făcu ștrengărește cu ochii. Apoi dispăru prin perete. Fata sări în picioare și începu să caute: de ce a venit
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
se pregătea să plece, era de acum cu spatele la ea și-și întoarse doar unul dintre capete și îi făcu ștrengărește cu ochii. Apoi dispăru prin perete. Fata sări în picioare și începu să caute: de ce a venit Blőnk tocmai în cămăruța ei? În mod sigur că i-a lăsat ceva. Estera Ionașcu este încredințată că doar simțurile ei imperfecte nu detectează ceea ce i-a lăsat Blőnk. De ce să fi venit Blőnk, Marele Erou în cămăruța ei? Estera Ionașscu își antrenează simțurile
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
de ce a venit Blőnk tocmai în cămăruța ei? În mod sigur că i-a lăsat ceva. Estera Ionașcu este încredințată că doar simțurile ei imperfecte nu detectează ceea ce i-a lăsat Blőnk. De ce să fi venit Blőnk, Marele Erou în cămăruța ei? Estera Ionașscu își antrenează simțurile pentru a fi în măsură să găsească ce i-a lăsat Blőnk. În timpul acesta, de partea cealaltă a hotarului istoric, a gardului cu sârmă electrificată ce se întinde pe toți cei trei sute optzeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
așeză pe țol în genunchi și se închină la icoana din colț împodobită cu busuioc. Se rugă, stăruind, pe lângă Iisus Hristos și Fecioara Maria, să-i dea putere să treacă și peste această zi de muncă istovitoare. Se întoarse în cămăruță și își sărută ușor nevasta și copiii, pentru a nu le strica dulcele somn al dimineții. Inima i se mohorî, văzând chipul muierii încercat de griji. Brațele mamei, strângând la piept odorii, îi amintiră de nevoile ce îi tulburau liniștea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
scrin plin de hârtii îngălbenite de vreme, despre care se spune că ar închide în el enigma vieții; la subsol, ciudatul Portar care comandă luminii, deși aparține lumii întunericului. Crescut într-o mină, sub pământ, omul se simte bine în cămăruța lui, unde soarele nu pătrunde niciodată. Bătrânul locatar al podului îl compară chiar cu un rege al muntelui domnind peste elementele naturii. Dar nu este el oare - el, în a cărui „cușcă” se află o imagine a Nativității - cel ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
unor rituri obscure. Astfel, ritul devine, la Artaud, metafora unei noi vieți, a renașterii, a unei reclădiri din temelii pe care teatrul ar trebui să și-o asume. Imaginea teatrului visat de el nu e, așadar, departe de aceea a cămăruței subterane a templului din Emesa, cămăruța ferecată înăuntrul căreia sunt puse în libertate ciudate și imprevizibile forțe. Ceva asemănător se întâmplă și cu statuile din Mexic: în scobiturile pietrei din care au fost dăltuite dormitează zei gata oricând să se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
la Artaud, metafora unei noi vieți, a renașterii, a unei reclădiri din temelii pe care teatrul ar trebui să și-o asume. Imaginea teatrului visat de el nu e, așadar, departe de aceea a cămăruței subterane a templului din Emesa, cămăruța ferecată înăuntrul căreia sunt puse în libertate ciudate și imprevizibile forțe. Ceva asemănător se întâmplă și cu statuile din Mexic: în scobiturile pietrei din care au fost dăltuite dormitează zei gata oricând să se trezească. Mâna sculptorului a știut că
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
soț sau a unei persoane apropiate, care tulbură intimitatea amanților; surprinși într-o postură delicată, aceștia caută o soluție salvatoare și, cum se întâmplă de obicei, amantul este cel ce se va ascunde în spatele ușilor unui dulap ori în vreo cămăruță de serviciu, de unde va vedea și va auzi totul. El devine astfel, fără să vrea, un supraveghetor căruia nimic nu-i scapă. Un spion. Un spion „din întâmplare”. Comedia bulevardieră îi acordă spectatorului statutul pe care acesta îl are de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
albastră; amintiri din vie; animal; antic; apă; arhaism; ascunzătoare; de aur; avere; baci; bine; bîrlog; bojdeucă; bol; bomboane; bordel; boschetari; bunic; bunica; bunici; cafenie; caiet; capre; cară; caraghioasă; casă bătrînească; casă de lemn; casă de vacanță; casă de stuf; căldare; cămăruță; cămin; cătun; ciobani; ciori; de cîine; clădire; coboară; colină; colivă; copii; copilăria mea; din crengi; cuib; dărăpănată; dărăpănătură; deasupra; disconfort; distracție; distrusă; dorință; dos; durere; eu; excursie; explorare; foc de tabără; frig; fum; gaură; grădină; harbuji; horn; hotel; hoții; iar
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în ticăloșie și, pentru că nu mi s-a permis un alt dialog, am scris, atrăgând atenția asupra acestei situații de netolerat. Drept răspuns... mi s-a sechestrat ștampila, faxul, telefonul, nu mi s-a dat voie să plătesc chiria pentru cămăruța de la Național, unde aveam "sediul". Incepusem la Constanța repetițiile cu Pescărușul lui Cehov, ce a avut premiera acum câteva zile. M-am trezit că teatrul meu nu mai exista... așa dintr-o dată... Ras cu totul... Un adevărat delict împotriva unei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că, oricum, cineva mai mic îi va turna... Flatați, noii conducători au slăbit vigilența și s-au lăsat înșelați de acest nobil dedat la proletarlîcuri. Nemaiavînd nimic, omul nostru, modest, nu a cerut nimic altceva decît (atenție, sarcasm inegalabil!!!) o cămăruță și un bon la...cantina Athénée Palace din București! Bieții comuniști habar n-aveau ce-i aia, așa că au semnat o adresă către "căminul și cantina" cu pricina. În schimb, Tiberiu se angaja să discute acolo cu talpa țării (peizani
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
trăgătoare. Au fost Împroprietăriți din nou În 1922. Avînd plațuri de casă proprii și ceva pămînt de lucru, au Început și ei să se stabilească, și să-și facă rosturi de gospodărie.. Mai Întîi colibe mici, cu tindă și două cămăruțe, cu una de locuit și cunia ce servea de bucătărie În care se păstra și putina cu varză, uleiul, făina, vasele cu apă. Tot În cunie, deși micuță, În majoritatea cazurilor, pe timp de ploaie sau iarna se adăposteau vaca
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
admirație. Sábato a fost, în anii tinereții, obsedat de ideea morții, a sinuciderii, reluată la personajele sale. Tânărul din Despre eroi și morminte spune la un moment dat, după ce "a suferit toate necazurile de pe pământ", stând acolo, închis într-o cămăruța dintr-un "hotel amărât": "Dacă Dumnezeu nu se prezintă, eu mă omor". Provocarea asta aroganță, plină de candoare, cum spune Sábato, nu culminează cu sinuciderea tânărului, Dumnezeu sau Absolutul, "că să folosim un cuvant mai puțin susceptibil de discuții", nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la aceștia „sensul revoluționar‑democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale : „În general, el (visătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
scurte, așa cum ne-a obișnuit în ultima parte a creației sale, reconstrucția fiind atât interioară cât și exterioară. Interioară la nivelul mesajului care nu mai are claritatea primelor volume, ci devine vag, confuz, abstract, poeta însăși împiedicându-se de numeroasele cămăruțe din labirintul noii sale ființe. Exterioară la nivel stilistic, unde se observă un vid metaforic și un limbaj comun, obișnuit, care uneori devine de neînțeles prin simplitatea sa. Într-un mod convingător va ajunge la aceeași concluzie și Luiza Bratu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]