1,732 matches
-
dacă marele actor Samuel Weisshuber n-ar fi avut în casă respectiva aparatură electronică atât de performantă (de care domnul Henry Labater, cumnatul lui Henry Dupon, nici vorbă să aibă), dacă marele actor Samuel Weisshuber nu și-ar fi burdușit cămara cu cele două minunate jamboane (jamboane de care domnul Henry Labater, cumnatul lui Henry Dupon, de asemenea nici vorbă să aibă), ei bine, atunci domnul Henry Labater, cumnatul lui Henry Dupon, n-ar fi intrat într-o depresie atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
orice construcție este ceva care se ridică, locuința poate semnifica verticalitatea existențială. Pentru această interpretare stau mărturie sintagme cum ar fi „cei șapte ani de-acasă”, „așa ai Învățat acasă” etc. Verticalitatea este susținută și de opoziția acoperiș (pod)/pivniță (cămară). Este evident că acoperișul semnifică raționalul, lumina, iar pivnița face loc iraționalului, Întunericului. Panta, Înclinația acoperișului dă seamă Într-o mare măsură de trăsăturile mediului și climei. b) Casa constituie o existență concentrică și concentrată. Ea rămâne mereu semnul unei
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
123-127; Tihan, Apropierea, 154-159; Mircea Iorgulescu, Revenire la dragostea dintâi, RL, 1989, 26; Piru, Critici, 131-134; Monica Spiridon, Întoarcerea cronicarului, R, 1990, 1; Mircea Anghelescu, Amintirile istoricului literar, LCF, 1994, 18; Dan Cristea, Memorialistul deghizat, LCF, 1994, 29; Gabriel Dimisianu, Cămările memoriei, RL, 1994, 37; Negoițescu, Scriitori contemporani, 138-141; Ana Selejan, Literatura în totalitarism, I-V, Sibiu, București, 1994-1999, passim; Nițescu, Proletcultismul, 245-252; Zaciu, Departe, 87-91; Simion, Fragmente, II, 115-120; Alexandru George, Cu două fețe, „Litere”, 2000, 8; Dicț. esențial, 228-230
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
care, cum se știe, își caută sonuri și „vederi” (o formulă bacoviană) în zonele de umbră ale existenței. Rimbaud invita poetul modern să viziteze nevăzutul, neauzitul, nepipăitul și nemirosibilul pentru a putea reinventa poezia. B., pornind din alt punct, vizitează cămările realului derizoriu, ungherele plictisului existențial, subteranele tristeții și ale eșecului, în fine, privește existența prin geamul afumat al unei delirante singurătăți. Reușește și el, în cele din urmă, să reinventeze poezia silind-o să coboare în micul infern al existenței
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
intelectuală (roata „capului/Mercur”) și cunoașterea extatică (roata „Soarelui/Marelui”), sugerează, prin succesiunea lor, și drumul pe care poezia barbiană însăși pășește - metamorfozându-se neîncetat, pentru a ajunge la țintă. Ținta fiind nunta supremă, sinteza dintre materie și spirit, în „Cămara Soarelui / Marelui / Nun și stea”. Lirismul absolut e atins prin succesive renunțări și rarefieri, prin sublimare și purificare, prin anevoioasa descojire a esențelor. Realitatea se spiritualizează și devine „mântuit azur”, eliberându-se de povara timpului (măsurat prin „ceas”); înălțimea „acestei
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
ajunge vârsta dintr-însa mult afla-va... Ah! unde e Susana, la sînu-i să mă culce? Somnul după beție la ea... ROMAN (adînc) E lung! ȘTEFAN E dulce. La mine vin! fetițo, Căci sânt un înțelept! ROMAN Hai, intră în cămara lui Dragoș, dormi în patu-i, Te razimă de umăr... [ȘTEFAN] El unde-i? [ROMAN] La vînatu-i. ȘTEFAN 2254 Lui îi place s-aducă la vânaturi, Eu să( - - -] fripte, ca inima * să-ți saturi. Lui... lui îi place-n codru, iar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mînei trăsură de condei, A mînei acesteia (îl apucă de mînă) putea să fie-n locu-mi! Pe-un negru muc de pană fu așezat norocu-mi Și-un vârf așa subțire, să-l scoți din piatră seacă. Vrei bani? Ia din cămara domnească câți vrei. Pleacă. Mărite Iuga, unul puternic de condei Pin mîna-mi de aramă va trece mai întăi. Și eu știu scrie, Doamne, știu slovele să-nnod, Frumos să scriu un nume: pe Mihnea Voievod. {EminescuOpVIII 137} Dar cine-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Amăgitori sânt ochii - furi de-ndulciri străine... În porțile acestea a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Amăgitori sânt ochii - furi de-ndulciri străine... În porțile acestea a ochilor aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ia din cale toate piedicele-acele; În sfârșit, din întîmplare asta iese bucurie. L[ĂPUȘNEANU] (strînge mîna) [VISTIERUL] Piere umbra cea cumplită din revoltele de ieri, Astăzi tronul e al nostru! [LĂPUȘNEANU] Ce odor de vistieri! (strigăte afară) Treci colo-n cămara ceea, să aștepți când te-oi chema: Ce vrei tu?... de ochii lumii trebui chiar a judeca... [SCENA] IV POPOR, MARIA [MARIA] Ei, lăsați-mă să vorbesc, căci ceea ce se-ntîmplă nu mai poate păta un om... O, te văd în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine, bine. Tot nu era Gruie-acela vre un om cum se cuvine, Orice pas făceam în țară [î]l simțeam că mă încurcă, Prea era din cale-afară prost și îmi dădea de furcă... Treaba asta e sfârșită... mortu-i colo în cămară Și, de ochii lumii numai, ca să scap de vorbe doară. Și ca lumea să nu zică că făcui vro nedreptate, O să-l spînzure-n câmpie și afară de cetate Ca dușman împărăției cei turcești și dușman mie: Trebuie stârpiți cu toții râvnitorii de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se închide singură. Cum intri pe această ușă te afli într-o atmosferă mai caldă decât aerul d-afară. Până te afli aice, poți să te mai tragi înapoi de vei voi; însă cum vei pune piciorul în vreuna din cămările d-alăturea, atunci să te ații, că nu mai ești al tău. Doi feciori pun mâna pe dumneata și îndată te faci un lucru, o avere a așezământului. Aceasta v-o spui că mi s-a întîmplat mie: cum am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-mi arunc ochii cu sfială împrejurul meu, începui să văz cam curat lucrurile din prijmă. {EminescuOpVIII 576} Cei doi gâzi ai mei semăna că m-au uitat deocamdată; îi vedeam că nu știa ce făcea în celalalt căpătâi al cămării aceleia și mă socotii că atunci e vremea s-o tulesc și să scap din mîinele lor. Vrui să mă orientez încetul cu încetul, să văz cum și unde mă aflu, eram în mijlocul unei săli mari pătrate, încrustate până la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ar fi spus probabil " Nu vă temeți, și Mîntuitorul trece pe aici." Cît îl privește pe Sfîntul Pavel, el era de părere că de-a dreptul acolo se întîmplă toate și că sacrul este la slujbă. Ce se găsește în cămara Bisericii dacă nu istoria conducătorilor și succesorilor ei? Iacob înlocuindu-l pe Petru plecat să-i evanghelizeze pe circumciși, Ștefan luptînd apoi cu Pavel etc. Creștinii se autointitulau "oastea lui Hristos" și-l numeau pe Stăpîn Basileus, pe presbiți, generali
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
funcție de apărare și de barieră, ci este implicată și în obiceiurile legate de căsătorie sau înmormântare, sau în alte sărbători tradiționale (Stahl, 2005: 78). Casele au cel puțin două încăperi (tinda și încăperea de locuit, la care se poate adăuga cămara) (Petrescu, 1985). Caracteristică interiorului tradițional este o mare varietate de țesături din lână, bumbac, cânepă, mobilier pictat, obiecte din ceramică și icoane (Capesius, 1985). Astăzi însă, acest interior tradițional mai poate fi regăsit cu greu, modernizarea schimbând fundamental, atât inventarul
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
acoperișul fiind de asemenea din paie. În funcție de perioada construirii lor, se disting trei tipuri de case: casa țărănească veche, cu două încăperi, realizată din lut și acoperită cu paie, specifică până la începutul secolului trecut, casa cu două camere, pivniță și cămară, din cărămidă și acoperită cu țiglă, casa cu trei camere, pivniță și cămară, construită din cărămidă, și acoperită cu țiglă, care se întâlnește azi (Popa, 1996). Figura 1.5 Biserica Sf. Ioan Botezătorul, Ludoș Recensământul Populației (2002) pune la dispoziție
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
tipuri de case: casa țărănească veche, cu două încăperi, realizată din lut și acoperită cu paie, specifică până la începutul secolului trecut, casa cu două camere, pivniță și cămară, din cărămidă și acoperită cu țiglă, casa cu trei camere, pivniță și cămară, construită din cărămidă, și acoperită cu țiglă, care se întâlnește azi (Popa, 1996). Figura 1.5 Biserica Sf. Ioan Botezătorul, Ludoș Recensământul Populației (2002) pune la dispoziție și date privind clădirile și locuințele. Astfel, din totalul de 361 de clădiri
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
am zis - dacă cei ce urmează să fie paznici buni e bine să trăiască și să locuiască în felul următor: mai întâi nici unul să nu posede avere proprie, afară de strictul necesar. Apoi nimeni să nu aibă vreo încăpere sau vreo cămară în care să nu poată intra cel care voiește. Din partea celorlalți cetățeni (după ce au stabilit /cât e nevoie/) ei să primească drept simbrie pentru pază cele necesare traiului, câte sunt îndestulătoare pentru niște bărbați exersați în ale războiului, cumpătați și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
alimentelor care sunt componente specifice societății de consum și uniformizării spațiului; semipreparatele alimentare, tendință a lanțului alimentar modern, modifică gestiunea timpului în familie: bucătăria își pierde din importanță: se reduce ca suprafață, ca timp petrecut de gospodină, diminuează dimensiunile frigiderelor, cămărilor de alimente, se reduce cantitatea conservelor, acestea nu se mai prepară în gospodărie etc. Ce se poate imputa acestor practici moderne, între altele, este intrarea în umbră a ceea ce era reunirea familiei în jurul mesei (comunicare, informare, coeziune, viață afectivă, aplanare
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
mare nenorocire este aceea după care nu poți decât să râzi. (Absurdul nu ne lasă, Într-adevăr, drept replică decât perplexitatea sau râsul contrariant.) Cu absurdul nu poți lupta, spunea Constantin Noica: „E ca și cum ai lupta Împotriva izvoarelor sau a cămărilor vântului”. Emil Cioran atrage atenția asupra altui paradox al răspunsului afectiv: „Gândurile cele mai adânci și cele mai scumpe sunt acelea pentru care regretăm că n-avem lacrimi”. Când a avut minte, n-a găsit cuvinte. (Nepotrivirea este caracteristică, de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vede În lumea simbolurilor un mijloc excelent de a-și cultiva capacitatea empatică: proiectându-se, pentru câteva momente, În imaginarul situației mitice, el poate nu numai să se elibereze de afecte insuportabile, de tentații sau dorințe indezirabile (care gestează În cămările ascunse ale subconștientului său și pe care, În condiții normale, nu reușește să le actualizeze sau să le conceptualizeze cu claritate), dar chiar să-și realizeze În acest plan imaginativ unele dintre dorințele sau aspirațiile sale cele mai aprinse, pe
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să verifice dacă radiografia inițială nu era a altui pacient. Cu tipul de boală de care suferea tatăl meu ei se așteptau să vadă doar o deteriorare continuă, totuși proteza pentru spate atît de inconfortabilă a ajuns pentru totdeauna În cămară. Dacă aveți osteoporoză sau vă temeți să nu debuteze această boală, este bine să vă asigurați tot timpul că meridianul rinichiului este puternic. De asemenea, este bine să cereți o evaluare de un practician de medicină energetică ( HYPERLINK "http://www
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
în 1689-1690, versurile „la stemă” ajung să constituie cea mai reprezentativă compunere originală a mitropolitului, superioară poemului cronologic). Darurile de merinde divină iscă în pustiu ospețe prelungite, generoasa dispunere a culorii, frustețea, primitivitatea, în sens preclasic, a tabloului evocând belșugul „cămărilor cerești”: cârduri de crâstei, făină de grâu, „unt în stride”, „pepeni și slănină”. Înfățișarea demiurgului abia trezit din somn, „rumăn” la față și, ca de vin, „aburit și șumăn”, aduce cu cea a Dabijei vodă, iar modalitatea, bonom-caricaturală, anunță ceva
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în cazul poeziei moralizatoare a psalmilor, triumfă acum expresia originală a poetului român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale genezei, evocarea mării, a unor cadre de feeric nocturn, prin câteva imagini grațios filigranate (roua risipită pe munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de o metaforă cu reverberații folclorice - face să
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
întreaga creație a lui G., după cum se poate constata din ediția postumă de Poezii (1986). În aceeași situație se află creația romancierului: pe lângă scrierile publicate, arhiva sa păstrează, în diferite stadii de elaborare, alte trei romane, Autopsie sentimentală, Străbunicul din cămară și Prințul incinerat. Dramaturgia, editată postum în volumul Evul Mediu întâmplător (1984), cuprinde și două piese nepuse în scenă, pe lângă cele care i-au creat reputația, fiind jucate de numeroase teatre din țară. Viziunea operei sale este fundamental poetică, în
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]