20,803 matches
-
învecinate. Încet, încet a ajuns și în București, unde se fac jocurile adevărate. Totul părea că merge ca pe roate. După șapte ani de eforturi supraomenești, cei doi au ajuns la o oarecare stabilitate financiară. Afacerea prospera, totul începea să capete contur. Un accident stupid de mașină a rupt echilibrul familiei, întorcând totul pe dos. Patru luni, Adrian s-a luptat cu moartea pe un pat de spital. Patru luni de chin, patru luni de speranță. Patru luni de rugăciuni fierbinți
Agenda2004-26-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282573_a_283902]
-
-vă bine de vin, cu condiția să vă opriți înainte de a vă îmbăta“ - spunea Confucius. Fetească albă - soi românesc, alb, de culoare galben-verzui specifică soiului, sec, demisec sau dulce, în funcție de conținutul de zahăr al strugurilor. Prin învechire, aromele se maturizează, căpătând un buchet plăcut, savuros. Cele mai renumite sortimente se găsesc în podgoriile Târnave și Dealul Mare. Fetească regală - sau Galbenă de Ardeal sau Dănășana - vin alb și/sau ușor acid, lejer, fructuos, finețe deosebită și catifelare accentuată, cu aromă discretă
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
Kreisler, Ceaikovski, Sarasate și Bartók. Organizatorii - Asociația Pro Bartók - desfășoară de câțiva ani o activitate demnă de toată lauda, încercând ca, pe lângă concerte aniversare din creația lui Bartók, să lărgească contactele publicului cu muzica simfonică, astfel încât orașul Sânnicolau Mare să capete importanța cuvenită localității natale a celebrului compozitor Béla Bartók. Visul organizatorilor este ca cel mai vestic oraș al țării să devină un punct de atracție pentru împătimiții de muzică. Și chiar dacă dorința lor de a transforma orășelul într-un mic
Agenda2005-08-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283402_a_284731]
-
cunoscutul oțel de Toledo, în secolele XI-XII se face remarcată și sabia japoneză (katana). Aceasta a apărut odată cu samuraii, fiind făurită doar de către preoți Shinto, după un ritual bine definit, tradițional. Datorită echipamentului și a manevrelor sabia (dreaptă, inițial) a căpătat de-a lungul timpului o nouă formă, ușor curbată- așa cum ne este cunoscută nouă astăzi. În secolele XII-XIII, pe plan intern, în Japonia încep luptele pentru dominație, pentru obținerea titlului de shogun, care era conducătorul propriu-zis. Astfel, samuraii s-au
Agenda2004-38-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282882_a_284211]
-
În Japonia, unificată și pacificată, sunt interzise duelurile și conflictele și astfel, luptele devin întreceri pentru demonstrarea măiestriei. Din acel moment, vechea armură de luptă se transformă în Bogu-echipament de protecție pentru Kendo, iar forma de luptă violentă, mortală Ken-Jutsu capătă o formă nouă-Kendo, ce semnifică calea spre perfecționare (și) prin mânuirea sabiei. De la transformarea echipamentului de războinic în cel de Kendo, acesta nu a mai suferit modificări majore, până în prezent, exceptând materialele utilizate pentru confecționare. Bogu & Shinai Pentru a practica
Agenda2004-38-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282882_a_284211]
-
se încadrează între limite largi, de la cele legate strict de procesul educațional, trecând prin fenomenul infracțional, până la știri în care școala devine pretext pentru prezentarea unui subiect de culoare. Sondajele efectuate arată că imaginea profesorilor și a elevilor tinde să capete o tentă negativă, în special pentru că știrile de televiziune se axează pe prezentarea unor subiecte de senzație. Astfel, imaginea elevului este majoritar negativă, el fiind prezentat ca un consumator de halucinogene, care cere taxă de protecție și agresează profesorii, la
Agenda2004-29-04-scoala () [Corola-journal/Journalistic/282667_a_283996]
-
Radio Europa Liberă, ceea ce mi-a dezvoltat multilateral atenția distributivă; îmi aduc perfect aminte cum mi-am îmbogățit vocabularul trăgând cu urechea la comentariile - ca să zic așa - ortodoxe ale tatei, care în acest răstimp apela copios la termeni bisericești. Am căpătat astfel o educație ideologică cum nu se poate mai potrivită pentru ceea ce avea să urmeze câți-va ani mai târziu“. Poli Român până în cele mai ascunse gânduri ale sale, Daniel Petru Funeriu și-a văzut visul cu ochii și și-
Agenda2004-48-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283090_a_284419]
-
Amoriul din prieteșug de Costache Conachi.) Așa stând lucrurile, în fiecare articol ar trebui evocat contextul istoric în care a apărut opera literară respectivă și, în cele din urmă, ar trebui povestita întreaga istorie a literaturii române. Drept urmare, dicționarul ar căpăta proporții monstruoase, transformân-du-se într-o culegere de istorii ale literaturii române. Dacă și-ar fi pus obsesiv asemenea probleme, Ion Pop și colaboratorii săi ar fi ajuns la concluzia ca un dicționar de opere literare este irealizabil și n-ar
BIBLIOTECA IDEALă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17674_a_18999]
-
că Cioran, care exersase îndelung negativul percepînd exclusiv cealaltă față a monedei, putea să afirme - cu aparentă îndreptățire - că Noica nu are organ de percepție pentru rău. Așa să fie? Dacă ne depărtam o clipă de transfigurarea pe care o capătă lucrurile în ochii săi, constatăm că presupusul Don Quijote are o precizie neașteptată atunci cînd dorește să indice răul și sursa lui: "Maladiva cu adevarat, la om, doar conștiința vana și strivitoare a trecătorului, a perisabilului și a inutilității oricărei ispite
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
unei lumi care amenință să ne confiște în statistică ei, donquijotismul apare ca unică soluție acceptabilă. El este, la Noica, o formă de rezistență împotriva istoriei, a curgerii, a tot ce ne preia. Luciditatea păgubitoare a realistului trebuie combătuta. Idealismul capătă din acest moment drept de cetate: "...experiența lui Don Quijote e valabilă, perfect valabilă, afirmă Noica în al său Jurnal filozofic. Așa trebuie trăit: cu lumea ta"11. Iar lumea ta - Noica o spusese deja în Mathesis sau bucuriile simple - se
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
este singura formă de donquijotism prezența la Noica. Să vedem cum și-l reprezintă filozoful însuși pe Don Quijote. Omul de format mare, explică Noica, devenit conștient de prezență necesară a "legii și a rînduielii generale în tot ce tinde să capete ființă" își asumă cu de la sine putere rolul de purtător și realizator al acesteia 18. Ca să întrupezi legitim această ordine generală trebuie să-ți dai însă determinanții pe masura ei. Acesta este punctul în care eșuează Don Quijote. Dorind să întrupeze
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
e urmată de înălțarea la cerul metafizic, seninătatea greu cucerita a bietului corp postmodern sugerează trecerea (prin renunțare sau orbire) din starea de confuzie în starea de armonie. Dincoace - și nu dincolo - de cositorul oglinzii, gestul imprudent al lui Narcis capătă sensul regenerator al prăbușirii Meșterului Manole: din cenușă relației speculare izvoraște, totuși, sfioasa, tăcută, de nimeni luată în seamă, o "fântână lină / cu apă putină"ă (p. 249). Aș putea continua într-un singur fel, spunând că un fragment din
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
Ducă îi propune să candideze, ca independent, pe o listă liberală într-o circumscripție electorală ardeleana. Se alege deputat. La remanierea guvernului Tătărescu din 2 octombrie 1934 Valeriu Pop devenea ministru secretar de stat, pentru ca, la 1 februarie 1935, să capete portofoliul Justiției. Devenise liberal cu forme în regulă. Dar învestitură să se datora regelui, al cărui favorit devenise. Mai înainte, ca deputat, condusese Comisia care anchetă afacerea Skoda. Ea fusese montată, la început, împotriva lui Maniu, pentru a-l compromite
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
în ultima guvernare liberală (din 17 noiembrie-29 decembrie 1937), cînd guvernul a pierdut alegerile. Pop își întrerupe brusc jurnalul la 17 martie 1935. Și e ciudat că după instaurarea dictaturii regale, Valeriu Pop, ca om de încredere al regelui, nu capătă o demnitate ministerială în toate guvernele ce s-au succedat după 11 februarie 1938. Să fi fost păstrat, de suveran, ca om de rezervă, bun de reactivat în momente de criză? Sau Pop, considerîndu-se un naționalist constructiv, cu simpatii pentru
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
Antonescu depune jurămîntul" față de regele Carol al doilea. Pop cerea pentru sine, "un minister liniștit, condus în trecut de mine, unde să-mi pot cruța sănătatea și să am timp și pentru acțiunea necesară în legătură cu Ardealul de nord". N-a căpătat nici un minister și, mai tîrziu, în 1942 ruptură să de generalul Antonescu s-a produs inevitabil. N-a putut, firește, împiedică abdicarea regelui, Antonescu fiind și mai abil și mai siret decît Pop. Notă grandilocvent în aceste memorii tîrzii: "L-
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
șmecher, lipsit de scrupule, insistent, are un fel de libidinosenie socială care îl face să obțină tot ce dorește chiar dacă asta presupune a zmulge de la ceilalți lucruri sau favoruri pe care ei nu sînt dispuși să le cedeze. De la Fidelman capătă bani, în repetate rînduri, ba chiar și unul dintre cele două costume de haine pe care le are acesta. În cele din urmă, în semn de "recunoștință" Susskind îi fură teza despre Giotto, pe care de altfel o și distruge
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
estetic în viața cotidiană..." Să notez că toate aceste subterfugii simulante sînt valabile mai ales în perioada de început a împămîntenirii Noii Credințe. Să ne amintim că de prin anii șaizeci, la noi, creatorii din sfera literaturii și a artei, căpătaseră curaj datorită puseului liberalist al puterii (curaj neînfrînt nici de tezele din iunie 1971) și au transformat creațiile lor în acțiuni de rezistență efectivă prin cultură, creîndu-se opere cu adevarat rezistente estetic. Și asta, cu excepțiile știute, și în teatru
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
noi veniți adunați după ureche și după inspirație. Unii, profesioniști formați la televiziunile comerciale care au probleme economice sau de orientare, se pierd în masă diletanților cu care s-a ales TVR căutîndu-si o identitate pe care n-o va căpăta niciodată asteptîndu-se la revoluții de jos în sus. În ultima vreme, TVR s-a umplut de emisiuni de tip comercial, unele de o alarmantă subcalitate. Aceste emisiuni sînt prost făcute, nu la capitolul bunului gust, despre care nu discut, ci
Restructurarea în TVR by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17738_a_19063]
-
Marină Constantinescu Vorbeam în articolul de săptămîna trecută despre starea actorului în societatea noastră de tranziție, o tranziție lungă și obositoare, o tranziție ce pare să devină permanentă. Mult visata și așteptată lege a teatrelor a căpătat un contur vag și un aspect concret doar în aplicarea, timidă, a legii salarizării. Chiar cotat foarte bine, un actor valoros primește în teatrul în care este angajat un salariu de aproximativ 2 mîl. și jumătate. Dacă este solicitat în
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
e o mare binecuvîntare să fii întîmpinat de solicitudinea prieteneasca asemenea celei pe care mi-o arăți tu cu atîta delicatețe. Asta te încurajează să lucrezi și să lupți spre a-ți asigura condițiile favorabile acestui lucru". Uneori această prietenie capătă ascuțișuri exclusiviste, traduse într-un soi de gelozie publicistica, iritat (că odinioară Maiorescu, cu gîndul la "trădarea" unor apropiați) de împrejurarea că mai tînărul sau emul a publicat cu anticipație, în "România literară", un text destinat "Dialog"ului, Nego îl
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
pe restul materiei. În schimb... în schimbul părului,... dacă nu l-ar fi avut și ar fi fost chel sub șapca de piele, avea o pereche de mustăți foarte ascuțite și foarte lungi, iar pe numele său ardelean îl chema Ion Capătă. Neam de șerbi. De robi. Din cei ce se răzvrătiră din secol în secol cu Ion, Horia și Crișan sau Dosza sau toți ceilalți, cărora slujbașii maghiari cu pana de cocos le ziceu "valahi împuțiți". Acum, si bunii noștri udemeriști
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
sau toți ceilalți, cărora slujbașii maghiari cu pana de cocos le ziceu "valahi împuțiți". Acum, si bunii noștri udemeriști din parlament, din senat ori guvern, cînd mai îngroașă lucrurile, măcar să nu uite și să-și aducă aminte de antecesorii lui Capătă, nevătămat, prin istoria lui grea, si care acum înfrunta prezentul, realitatea sau lumea, pur și simplu cu șapca lui de piele indelebila, trasă bine pe cap și al carui cozoroc a pleznit în două, îndoindu-se de acțiunea, de presiunea
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
sat, pe care îl chema exact Ionescu, si pe lîngă această, si Ion, nume ce părea mai mult o declinare, cum declini un substantiv, - asa se înțelege de ce acest preotel crezuse că omul cu șapca era neamț, vizitiul satului. Acest Capătă ar fi putut deveni șofer cu timpul, cu mutra lui dominată de cozorocul tras pe frunte nu putea fi luat decît neamț, iar preotul, prima dată, văzîndu-l, după ieșirea din biserică, într-o duminică, îl ascultase că pe un om
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
putea fi luat decît neamț, iar preotul, prima dată, văzîndu-l, după ieșirea din biserică, într-o duminică, îl ascultase că pe un om mult mai bătrîn și o făcuse pe nemțește, crezănd că-i vreun german, cine știe cum scăpat, iar Ion Capătă, fără să-și scoată șapca, - n-o scotea nici în biserică, stînd mai în spatele ei, în pronaos, acolo unde, la ortodocși, se vînd luminările, - îi răspunsese în românește că el nu-i nemț, că e român get-beget și că se
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
secolele de demult, cînd, - fie-le să le fie rușine ălora care le ziceau în scîrba biudosolah, valah împuțit, ca intrase și-n vorbirea sărmanilor robi vorba urîtă. Așa că atunci cînd preotelul, după cele povestite, îl întrebase "sînteți șofer?", Ion Capătă scuturase din cap cu șapca cu tot și făcuse: "Nooo, eu mi-s cu caiii!" și arătase într-o parte a ogrăzii unde se află un ARO și unde un ins meșterea la el ceva. Era Ghiță, nea Ghiță, el
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]