KorAP: Find »[drukola/base=cărămidă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...383 >

9,571 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

Congwen. Casa lui Shen se află pe o uliță din orașul vechi, pavată cu plăci de piatră și care seamănă foarte mult cu așa-numitele curți pătrate cu patru rânduri de case (Siheyuan) din Beijing. Este construită din lemn și cărămizi, cu acoperiș din țiglă înnegrită, ziduri vopsite în alb și ferestre cu rame din lemn. În Fenghuang există opt obiective turistice importante, dintre care trebuie menționate: Colina Dongling, Muntele Nanhua, Templul Montan și lacul Longtan. În caz că vreți să vizitați această

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
un muzeu al arhitecturii specifice dinastiilor Ming (1368-1644) și Qing (1644-1911). Cu 2800 de ani în urmă, exista aici un zid de lut ce împrejmuia cetatea. În jurul anului 1370, zidul de lut a fost înlocuit cu unul din piatră și cărămidă care a fost consolidat de mai multe ori în timp, dar din fericire și-a păstrat aspectul inițial. Zidul cetății, lung de peste 6 km, cu o înălțime de 12 m, are șase porți. Poarta de sud are forma unui cap

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
că cetatea antică Pingyao va fi puternică și durabilă. Orașul este străbătut pe axa sud-nord de străzi mari și străduțe paralele. Infrastructura cetății este solid realizată, construcțiile și edificiile având diverse funcții. Locuințele populației au fără excepție curți pătrate din cărămizi, acoperișurile având țigle de culoare gri. Construcțiile din dreapta și din stânga sunt simetrice față de axa centrală. Fiecare curte este înconjurată de un zid înalt de șapte-opt metri. O trăsătură caracteristică a locuințelor o constituie forma tipică de grotă din regiunile de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
din stânga sunt simetrice față de axa centrală. Fiecare curte este înconjurată de un zid înalt de șapte-opt metri. O trăsătură caracteristică a locuințelor o constituie forma tipică de grotă din regiunile de nord-vest ale Chinei. Sculpturile migăloase din lemn și din cărămidă, alături de decupajele florale din hârtie de pe geamuri dau un aer autohton pronunțat. Cele peste patru mii de locuințe existente sunt în marea lor majoritate ridicate în perioada dinastiilor Ming și Qing, în jur de patru sute dintre acestea păstrându-se și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
împărații dinastiilor Ming și Qing (1368-1911) adresau rugăciuni cerului. Situat la sud de Palatul Imperial de Iarnă, Parcul Templului Cerului are o suprafață de patru ori mai mare decât cea a Orașului Interzis. Locul este înconjurat de un zid de cărămidă. În partea sudică acesta are formă pătrată, simbolizând Pământul, iar porțiunea nordică are formă semirotundă, simbolizând cerul. Această proiecție este conformă concepției antice din China, și nu numai, potrivit căreia "Cerul este rotund și Pământul este pătrat". Construcția magnifică este

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
mai practic și mai ușor de transportat, încă din cele mai vechi timpuri, chinezii au preferat să utilizeze ca material de construcții cheresteaua. Cu toate acestea, pentru construirea structurilor importante, precum clădirile sacre, mormintele imperiale sau podurile, ei au folosit cărămizi și pietre, pentru ca acestea să reziste mai mult timp. Meșterii chinezi au dezvoltat construcțiile pe ramă de cherestea, pe care le-au finisat până la forma lor finală. Clădirile tradiționale au baza făcută din pământ tasat, cărămizi sau pietre. Grinzile erau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
podurile, ei au folosit cărămizi și pietre, pentru ca acestea să reziste mai mult timp. Meșterii chinezi au dezvoltat construcțiile pe ramă de cherestea, pe care le-au finisat până la forma lor finală. Clădirile tradiționale au baza făcută din pământ tasat, cărămizi sau pietre. Grinzile erau construite fără a fi prinse cu lipici sau cuie. Coloanele mari de piatră sprijineau tavanul. Acestea erau apoi gravate cu numeroase decorații, pentru a le da un aspect mai frumos. Acoperișul chinezesc, comparativ cu cel occidental

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
mai mari ajung chiar până la sute de mii de m2, aici fiind amenajate grădini cu flori, coline artificiale, iazuri cu pești. O curte pătrată are o poartă principală, un zid-paravan, clădiri principale și clădiri laterale. Construcțiile sunt din lemn și cărămizi. Poarta principală simbolizează poziția socială a stăpânului. Cei cu poziții importante aveau o poartă înaltă, vopsită în roșu, cu broasca și decorațiunile aurite. Zidul-paravan de separare, care este amplasat după poarta principală, este o construcție ornamentală din piatră sau cărămizi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cărămizi. Poarta principală simbolizează poziția socială a stăpânului. Cei cu poziții importante aveau o poartă înaltă, vopsită în roșu, cu broasca și decorațiunile aurite. Zidul-paravan de separare, care este amplasat după poarta principală, este o construcție ornamentală din piatră sau cărămizi, ce are rolul de a proteja curtea de privirile indiscrete din exterior. O incintă pătrată standard are, de obicei, o curte în față și alta în spate. În casele situate în curtea din față sunt aranjate camere pentru oaspeți, o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Marele pavilion al Templului "Luminile lui Buddha" din provincia Shanxi constituie o construcție tipică din acea perioadă. Edificiile din piatră realizate în dinastia Tang s-au dezvoltat foarte mult. Pagodele budiste au fost construite, în majoritatea lor, din piatră și cărămidă, așa cum sunt Pagoda Marelui Cocor, Pagoda Micului Cocor, Pagoda Dali și altele. În dinastia Song, economia, comerțul și meșteșugurile au cunoscut o dezvoltare intensă, știința și tehnologia au făcut mari progrese, la fel și arhitectura. Construcțiile au abandonat stilul măreț

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
au o mare valoare artistică. În această perioadă, decorațiunile, motivele colorate și ornamentele s-au dezvoltat. Pietrele, olanele smălțuite și lemnul de esență tare au fost materialele dominante în ornamentică, iar la construcția locuințelor civile s-au folosit cu precădere cărămizile. În dinastia Ming, dispunerea în spațiu a grupurilor de construcții a ajuns la maturitate. Cele mai elocvente exemple în această privință sunt Mausoleul Xiao din Nanjing și cele 13 morminte din dinastia Ming din Beijing care au o amplasare solemnă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
construite în Ming, în timpul dinastiei Qing s-au realizat doar grădini imperiale de mari dimensiuni. Palatul Yuanmingyuan și Palatul Yiheyuan sunt cele mai reprezentative construcții din dinastia Qing. Arta arhitecturală din Qing a înregistrat progrese prin introducerea sticlei și folosirea cărămizii și pietrei ca materiale de construcții. Multe locuințe civile construite în această perioadă prezintă stiluri diversificate. Construcțiile lamaiste au luat amploare. Aceste lăcașuri religioase și-au îmbogățit stilurile arhitecturale. Templul lamaist din Beijing și cele din orașul Chengde sunt edificii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
tehnici precum 'tinerețe fără bătrânețe', dar un truc banal este de-ajuns pentru mine". Ce tehnică vrei să înveți?" l-a întrebat maestrul. "Am văzut adeseori că drumul dumneavoastră nu este oprit de nici un obstacol, nici măcar de un perete din cărămidă. Aș vrea să învăț această tehnică", a răspuns Wang. Maestrul i-a cerut să-l urmeze. Au ajuns la un perete, iar maestrul a rostit o parolă. Wang a repetat parola, maestrul a ridicat un deget și i-a spus

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

propagandă literar-artistică, o rudă a lui Adrian Păunescu. La începutul carierei sale, el a făcut acest lucru explicit. Prima poezie din primul său volum, Sensul iubirii (1960Ă, se încheia așa: Cu timpu-acesta bolții îi supun/ rubine și smaralde, ametiste/ și cărămida trupului mi-o pun/ la ridicarea lumii comuniste. Ca să nu lase loc vreunei umbre de îndoială, N.S. își dedica poeziile cui trebuia: Internaționala - la aniversarea lui Vladimir Ilici (Va fi o judecată neînduplecată/ iar numelui ei poți să-i spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

îi sparg nasul. S-au oprit toți și mă privesc. Cristos icnește, sângerează, nu se mai poate ridica. Așa pățesc toți ăștia care se cred Lăcătuș, îi spun. Mă întorc cu spatele. E încă o dată în picioare. 6, are o cărămidă, zice Pipiță. Nu mă nimerește, iar acum m-a supărat rău. Fuge spre casă, urlă mama și Luminița. Îl ajung, îl lovesc, intră în scară și închide ușa. Se dădea prea șmecher, le spun, să jucăm pac-pac, v-am bătut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
nimic. Acuma o să vezi, lasă.“ N-ai o bâtă? O laie, bâtă, n-am. Coșuță n-avea bâtă și începea să mi se facă frică. Nu de Cristos, lui îi curge sânge și nu poate să mă bată nici cu cărămida, ci de mă-sa și de Luminița. Poate mă așteaptă până noaptea în fața scării, ce dracu mă fac. Poate s-au ascuns chiar acum prin tufele astea din spatele lui Coșuță și-o să mă înhațe. Unde naiba să mai fug? Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
luat un camion), pe urmă iară și iară, coboram de la doi, mergeam pe pământul ca o bătătură, urcam la trei, într-un apartament identic (dar cu ferestrele spre sud și-n care nu se petreceau infundații), blocurile fuseseră lăsate la cărămidă și balcoanele fără balustradă, o femeie scutura niște trențe la etajul patru și râdea la glumele unor bărbați de jos, parc-ar fi gâdilat-o (asta s-a întâmplat la al șaptelea nostru drum ori poate la al nouălea), a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

care de multe ori rămîneau așa ori erau Înlocuite cu placaje. În fața unor magazine, gunoiul se strîngea pe alei sau chiar pe trotuare. Mașinile erau abandonate lîngă bordură, de unde erau apoi făcute bucăți de scormonitorii prin gunoaie, iar clădirile de cărămidă Însele aveau un aer scofîlcit, de bătrînețe, de parcă, asemeni celor În vîrstă, oameni ori șobolani, Își pierduseră dorința de a-și păstra coloana vertebrală dreaptă. Șobolanii se mutau În mașini, În scaunele cărora Își construiau culcușuri confortabile. Din cînd În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
se demolase chiar atît de mult ; nu așa era planul. Din aleea de sub fereastra mea, pînă unde se unea cu cerul, se Întindea o preerie stîncoasă. Aceasta era alcătuită din clădiri demolate, ce fuseseră desfăcute În ferestre, uși, scări, scînduri, cărămizi, clanțe, care la rîndul lor fuseseră făcute fărîmițe, În bucăți atît de mici că nici măcar nu mai aveau nume, și toate acestea fuseseră Împrăștiate și măcinate mărunt și călcate În picioare pînă cînd nu mai Însemnau absolut nimic și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

lungi pe una din cușetele puse la dispoziția publicului și avu un vis ciudat. Se făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică-sa Îl Învăluia Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
păsărelele... — Îngăduiți-mi să vă duc valiza... Nu trece nici un autobuz pe-aici. — A, n-aș vrea să vă deranjez, zău așa! (Totuși, Împotrivirea lui era formală; valiza atîrna desigur foarte greu - cărțile despre grădinărit nu păreau defel ușoare.) Doar cărămizile mai atîrnă atît de greu, se scuză bătrînul. La ieșirea din parc, Rowe trebui să treacă valiza În cealaltă mînă. — Am impresia că o să Întîrziați la Întîlnirea dumneavoastră, spuse el. — Flecăreala mea e de vină, zise celălalt, cu amărăciune În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Înșală amarnic! Își Închipuie că pot obține totul prin intimidare. Dar știi și dumneata cine sînt eu: un criminal, nu-i așa? Nu mi-e teamă să ucid. Dă-mi, te rog, ceva cu care să pot lovi... Măcar o cărămidă... Se uită la valiză. — Ai dreptate, zise domnișoara Hilfe. Trebuie să facem ceva, chiar dacă s-ar putea să dăm greș. Nu le putem lăsa toată inițiativa. Deschide valiza! Rowe Îi strînse nervos mîna, apoi, dîndu-i drumul, deschise capacul valizei, În vreme ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Înălța peste vreun boschet de trandafiri, peste vreun teren de tenis sau peste ferestruica unui closet transformat În magazie de către grădinar - un bătrînel ce-și semnala de departe prezența prin zgomotul coasei ori a roabei sale. Un zid Înalt de cărămidă roșie despărțea grădina aceasta de livadă și de grădina de zarzavaturi, dar florile și fructele nu pot fi Închise după un zid. Florile izbucneau din mijlocul unui strat de anghinare sau țîșneau ca niște flăcări din umbra pomilor. Dincolo de livadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
urît. Iar către seară, Still și Fishguard aveau să se Întîlnească din nou, În salon, ca să joace șah... Uneori, Digby se Întreba dacă nu cumva „Pavilionul special“ era rodul unei imaginații bolnave. Firește, clădirea exista aievea, cu zidurile ei de cărămidă roșie, cu ferestrele zăbrelite și cu zidul Înalt care o Împrejmuia. Exista și un personal special, cunoscut de ceilalți pacienți de la seratele lunare, la care Digby nu avusese Încă prilejul să ia parte. (Doctorul Forester avea convingerea că aceste serate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de sub antrepozite. Pe chei, un om arunca firimituri la pescăruși. Priveliștea Îl Întristă fără să-și dea seama de ce și porni grăbit mai departe, cu mintea goală pe gînduri. Lumina soarelui de amurg se revărsa ca o apă trandafirie peste cărămizile urîte ale caselor. Un cîine stingher intră Într-un parc, adulmecînd pesemne ceva. Rowe auzi un glas În spatele lui: — Ia te uită, Arthur! Se opri să vadă cine-l strigase: un tip Într-o salopetă a Apărării Civile, cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]