5,129 matches
-
între ele. Între pietrele acelea uriașe, rupte din munte, nu puteai trece nici măcar un fir de iarbă; nici o picătură de apă nu reușea să se prelingă și vă gândiți voi că primăvara, când râul vine umflat de zăpezile topite sus, cară bușteni, bolovani de pe munte și lovește așa de furios, că nimic nu-i poate sta în cale. Bătrânul se opri, surâse amintirii (se gândi că așa erau și ei, oamenii muntelui, în vremea tinereții lor), iar prichindelul de văru-meu sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un coș pus pe cap așa cum poartă numai femeile la munte. Și ce pas vesel și iute avea ! Nu m-aș fi mirat să-l văd sărind într-un picior sau jucând șotronul, așa, cu toata greutatea pe care o căra ! "Hei, nu-ți irosi timpul ! Ce crezi că faci acolo?!" Stai așa ! am strigat la el, sărind în picioare . Drept cine mă iei ?! Ce ți-am făcut ?!" Omul se opri uimit, puse jos pachetele, luă din coșul de pe cap o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
proastă care Îl domina... Au intrat În salonul unde se afla “tatăl nostru” - cum l-au numit pe țiganul de la șatră... ― SÎ trăiți, domnu’ profisoru’ doctoru’! Uiti cî amu pot sî grăiesc. ȘÎ asta numa’ - sărut mânuța lu’ domnu’ doctoru’ - cari m-o opirat. CÎ cini știi dacî mai trăiem? Amu sâ-l Întreb pi domnu doctoru’ profesoru’ cât a mai trebui sî stau În șpital? Profesorul a privit cu zâmbet larg la Gruia. Apoi a răspuns: ― Medicul care te-a operat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gios șî puni-ti pi făcut nani, frati. Când s-o trezât, nu mai cunoște pi nimini șî cât l-am știut umbla zălud pi dealuri - a intervenit un țăran hâtru. ― Ci spui, dumneata?... SÎ vez’. Avem În sat unu’ cari be’ șî papuci’ Maicii Domnului! Într o noapti o Întrecut măsura șî când o agiuns acasî - așă, mai spri zâu’ - l-o Întâmpinat fimeia cu melesteu’. Da’ așă di tari l-o pălit În numili Tatălui, cî o chicat gios
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din când În când mai Întreabă de sănătate și cea ulcică cu vin”. Drept urmare a pus mâna pe ulcica cu vin și a dat-o de dușcă. Apoi a reînnodat firul povestirii: Noi ne-am retras la adăpostul unor tufari, cărându-i pe cei doi ruși, din care unul făcea „nani” de voie... „Tu, Păpădie, și cu Undiță, care știți rusește, ajutați-mă să aflu de unde până unde au ajuns ei aici?” - le-a ordonat Toader celor doi cercetași, care și-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a semnalat că pe această șosea ce se află În spatele liniei inamice curge foarte intens spre sud-est un flux de mașini grele, dar nu știm ce transportă. Sarcina voastră este să aflați ce fel de mașini sunt și ce cară. În acest punct - a arătat căpitanul - ne așteaptă un ofițer de la eșalonul superior. Ați dat bocancii cu grăsime, să nu intre apa În ei? A nins și aveți de stat la pândă o vreme”... „Da, domnule căpitan” - a răspuns Toader
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
după ce mulțimea se împuțină, un muncitor voinic, cu o figură isteață, se opri din drumul său și-l ascultă pe Nando, cu un ușor zâmbet în colțul buzelor, bălăngănindu-și în mâna stângă servieta jegoasă de mușama, în care-și căra zilnic mâncarea la pachet sau poate vreo trusă de scule. Nando îl remarcă și îi zâmbi încurajator: Dumneata, tovarășe, văd că ai înțeles... Dumitale nu-ți este teamă de adevăr, nu-i așa?... Da, prietene, Lucrețiu Pătrășcanu a fost aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
La fel ca în anii trecuți, el își luase concediu în august, dar acum îl aducea și pe fiul său, Ștefănel, care se apropia de doi ani. Era o căldură caniculară și Virgil, care îl dusese în brațe pe copil, cărând și bagajele, era leoarcă de transpirație, dar de cum păși pe poarta casei sale părintești se învioră pe loc și i-l arătă de departe pe bunicul său, vorbind zgomotos și cu însuflețire, așa cum făcea el de obicei: Uite-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fără ca cineva dintre colegi să bage de seamă ceva. Zăpada mare cât casa masca perfect orice activitate, și mai ales una atât de subversivă. Cu toporișca lui bine ascuțită, Virgil hăcuia sistematic bulumacii și scândurile destul de groase ale gardului și căra în liniște toată prada acasă, în niște saci împrumutați de la moș Panciu, care se uita în urma lui și râdea în barbă, dar nu zicea nimic. Treaba merse atât de bine, că prin aprilie, când se topiră ultimele zăpezi, din tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
chiar popa Niță Niculescu, responsabil peste sufletele enoriașilor din parohia vărășteană. Mai târziu, după lăsarea întunericului, mai fură convocați și alți slujitori devotați și de taină ai partidului, în timp ce Fane măturătorul, ajutat de doi paznici comunali, nu mai prididise să care cu tăgârța, cu sarsanaua și cu papornița bucate alese pentru "tovarășii delegați". Despre ce discutară și ce puseră la cale acolo cu toții, de cu seară până noaptea târziu, într-o manieră care aducea cu întâlnirile conspirative ale celulelor comuniste de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
turcesc. Deci făcusem un progres ! De la un bordei în pământ la ceea ce era aproape o casă cu paturi și pături, de la privata lângă o tufă sub șfichiuirea vântului și ploii, la un WC cu un acoperiș deasupra capului, de la apa cărată de la pârâul înghețat la robinetul pe care șuvoiul binefăcător venea la comandă ! Și de la vecini doar vietățile pădurii la un vecin medic ! Era într-adevăr un progres ! Dar tot atunci am înțeles cât de îngrădită devenise libertatea noastră față de Brodocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-a abătut asupra acelor locuri a venit ca o mană cerească pentru el și pentru alte familii din cartierul sărăcăcios al Mitocului. Și-apoi să vedeți domniile voastre hărnicie la bruneți de dimineață devreme și până târziu în noapte la cărat cu spatele, fără odihnă, toată uscătura doborâtă de vânt; că domnul pădurar Haliță nu le îngăduia să intre cu căruța în pădure decât o dată sau de două ori pe zi pentru a-și lua porția cuvenită de vreascuri din grămezile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se poate, bădie Silvestre! Și încă să mai știi una tot așa de moțată... Când îi vine pofta de ceva cărniță de godăcel, te sfătuiește să mai intri cu jungherul prin cele cotețe, că cică unul, chipurile, îi olog, altul cară apă la ceilalți și mănâncă degeaba, și tot așa... Dar în realitate el îi pregătește, el îi ologește mai din vreme și te lucrează cum vrea el, că dumneata ai prea mare încredere în el, zici că-i mare specialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mine nici atât că pleca tipul dis-de-dimineață, chipurile pentru a nu mă deranja... Iar tu, Iosefină, descurcă-te de una singură cu gospodăria, cu școala celor doi, cu masa, casa, coaforul, cumpărăturile și cu piața. Că toate vecinele mă știu numai cărând sacoșe de mi s-au lungit mâinile până la genunchi... Da, măi copii! Ați trecut binișor de majorat... așa că vă pot spune orice gândesc. Am hotărât definitiv să mă despart de tatăl vostru și să vă înștiințez că am avut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
grâu, trei cu grăunțe de porumb, cinci cu barabule, șase kile de zahăr și șase litri de ulei dublu rafinat, spre bucuria copiilor străvezii, care și-au înghesuit capetele sub formă de ciorchine într-un ochi al ferestrei. Tata a cărat de îndată sacii cu barabule în tindă pentru a le feri de îngheț, a adus zahărul și uleiul în casă, iar cu boabele de grâu și păpușoi și-a continuat drumul către moara de la Vârfuri. Da-i-ar Dumnezeu sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mi-a dat două scatoalce și mi-a recomandat să nu-i mai calc pragul doamnei Valy, lăsându-mă, doar pentru puțin timp, fără sursă de câștig, pentru că Ucu, întreprinzător cum era, și-a găsit o altă duduie către care căram și mai dihai parolele. Acum, Ucu, se vede treaba, mă lăsase șomer pe relația parolelor. Plecase de câteva luni în armată, dăduse de veste că va veni într-o permisie, îmbrăcat la patru ace verzi, să moară cartierul, nu alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
minți și păcălește lumea. Pentru că mama n-a recunoscut nimic, omul s-a simțit dator să ia din casă "o probă a întâlnirii cu periculoasa Olimbiada"așa o numise el, triumfal o piatră de vreun kilogram pe care tata o cărase, "ca boul", acasă cum zicea el, când era bine dispus după ce-o luase dintr-o peșteră, crezând c-o să-i bucure sufletul mamei. După plecarea milițianului, mama a răsuflat ușurată, în felul ei, că a scăpat de pietroi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
emoții... Asta e. Chiar îmi jucam viitorul. Pun ochii pe-un ochelarist pirpiriu din prima bancă. Merg țintă la el, îi iau ghiozdanul, catrafusele și-i sugerez să se ridice. Băiatul, bine crescut, se execută. Îi fac semn să se care undeva prin fundul clasei. Niciun moft. Scena e ruptă tot dintr-un film cu bandiți. Îl văzusem cu ligheanul bulgarilor. Mă așez lângă o namilă bronzată. Tipul nu știe ce carte să joace. Îi arat eu. Îi strâng bruma de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
calm. Iubirea. Ce e iubirea? Merg. Merg aiurea Constant. Ce e constant? Iubirea. Găsit-am iubirea? Aiurea. Merg aiurea. Luna. Luna lucește cu farmec. Luceafăr. Luceafăru-i departe. Totu-i departe, totul e singur. De la distanță; ce-i înăuntru? Furnica. Ea cară ,furnica Continui. Șiruri continui. Cât e singur e bine, stabil. Când interacționează, ce nu se schimbă? Lateral. Pământ lateral. În Iași am petrecut momente de neuitat. Pe Bulevardul Independenței, pornind din Târgul Cucului sunt magazine luminate noaptea ca stelele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să se convingă unii pe alții. E mai bine să mergem la Gârla Mare că poți înota, era de părere Gelu. La Cornul Cerbului este restaurant și poți servi masa fără să-ți mai procuri tu merindele și să le cari după tine, socoteau Sebastian, unul dintre colegii Ceciliei din baroul avocaților, și Ilarie Popovici, profesor la liceul din oraș, prietenul lui. — Vă faceți voi griji, Ilarie? Adriana, nevastă-ta are această misiune, iar pentru tine, Sebastiane, se va îngriji Camelia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea acestui rit de hieros gamos ah, dacă aș avea și eu puțin noroc tremuram la intrarea ferecată a cuptorului, cărând lemne și făcând, din când în când, drumuri până în vale, acolo unde, în bucătărie, câteva femei pregăteau prânzul. Masa, mare, lungă, acoperită cu o față albă, din plastic, semăna izbitor cu cele de la nunțile noastre. Întinsă aproape de cuptor, în aer
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu o față albă, din plastic, semăna izbitor cu cele de la nunțile noastre. Întinsă aproape de cuptor, în aer liber, se umplea, treptat, cu farfurii, cu bețișoare, cu platouri uriașe de orez, cu boluri mici cu tsukemono, nelipsitele murături ca garnitură căram și eu, acum, o oală mare, cu o fiertură tipică, prin care se zăreau, plutind, rădăcini de lotus, gobo, kamaboko pastă de pește, daikon ridiche uriașă și alte felurite ingrediente pe care învățasem să le deosebesc cu grijă. Deja începuseră
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
două sfere despicate eliberau unul după altul, cristale care se rostogoleau peste pomeții arși de soare, pe la colțurile gurii, pe bărbie apoi se împrăștiau de pe picioarele goale noduroase pline de colb, peste pământul învelit în puzderia de cânepă. Bunicul ei căra în vreme crunta boală bărbătească din cauza căreia suferea atât de mult. -Ihîi! Zise fără voința ei divina-i făptură, observând câtă suferință îndură bunicul. Apoi și-a aruncat privirea piezișă către bunica încredințându-se dacă nu cumva a prins de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
hrană. -Ploaia care a venit împreună cu Vijelia zilele trecute a măturat totul; pe fundul iazului nu mai găsești niciun firicel de iarbă, mâl nici atâta, aluviunile care au trecut pe aici nu s-au oprit în locșorul nostru, le-a cărat în mare viteză mai departe, se plânse mama lor. -Să ne mutăm în alt iaz, a propus Voiajor. -Cum? a întrebat tatăl lor, Pește-gri. -Rugăm omul să desfacă îndiguirea și plecăm la vale în alte iazuri. Acolo unde vom găsi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cânte când este necăjit? îi răspunse furnica. -Așa este, ai dreptate, zise păianjenul. -În timp ce discutam, mi-a venit o idee. Nu vrei să mă aștepți? Mă întorc numaidecât. După numai o clipă furnica a revenit la adăpostul păianjenului cărând după ea o frunză verde. Și s-a adresat păianjenului: -Hai afară la aer, hai să respirăm aerul Mamei noastre și să ne bucurăm de viață. Dacă stăm așa, îmbătrânim și murim înainte de vreme. Păianjenul a ascultat furnica, apoi a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]