1,506 matches
-
și dansând prin sufragerie în ton cu cântecelul ei cel ciudat. ― De la cine? Lauren se oprește și face o pauză teatrală, înainte să anunțe personificându-l cum poate ea mai bine pe Johnny Carson: ― De la...Ben WILLIAMS. Rămân cu gura căscată. ― Și nu e doar atât. ESTE ÎN LOS ANGELES! Și nu e doar atât: STĂ LA SHUTTERS ON THE BEACH! ― Știam eu, țip eu. Știam, la naiba, știam. I-aș recunoaște oriunde tunsoarea și spatele. Este aici, e chiar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cât mai jos posibil. Trebuie să-l fi lovit cu cel puțin doișpe centimetri sub centură. Am crezut că o să-i iasă ochii din cap lui Jack. Și chiar că și i-a holbat. Și a rămas și cu gura căscată. Arbitrul Îl apucă pe Walcott de braț. Jack făcu un pas În față. Dacă se prăbușea, uite-așa se duceau dracu’ cincizeci de bătrâne. Mergea de parcă toate măruntaiele erau gata să-i dea pe dinafară. N-a vrut s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lupi săgetați care înroșiseră zăpada. Șuier n-a mai trăit. A murit privindu-și stăpânul pe care l-a apărat cu credință. Tânărul i-a cerut unui meșter fierar să-i făurească din aramă un cap de lup, cu gura căscată, un cap ca al lui Șuier. Un cojocar a cusut din pielicele de ied un fel de pungă lungă de trei coți, care prinsă de capul de lup de aramă pus într-o prăjină de fier șuiera în bătaia vântului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de porc bună și grasă se triplase, Mama Scumpă zicea: „Deși avem destui bani, eu mă mulțumesc să mănânc puțină carne, doar pentru gust și nu mai des de o dată pe săptămână. Dar mama ta, când trăia, stătea cu ochii căscați ca o pasăre care mănâncă leșuri, gata să se Înfigă În orice bucată de carne moartă“. Mama Scumpă spunea că o femeie respectabilă nu trebuie niciodată să se arate pofticioasă, nici față de mâncare, nici față de alte plăceri. Și cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
soției. Era pe cale de a fi ucis de o forță misterioasă. Bătrâna moartă - spuseseră că o să ia ghinionul cu ea lăsând În urmă doar ce e bun. El era răul, cel pe care nu-l plăcea nimeni. Ochii Îi rămaseră căscați, În timp ce Încerca să-și mențină organismul Într-un echilibru precar. Nu putea să respire, o, Doamne, nu putea să respire. Ce să facă? Aici nu se găseau medicamente. Veterinarul britanic cu câinele. El avea sigur ceva. Unde dracu’ era? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Vreo personalitate importantă sosește din capitală, vrea să facă o plimbare cu barca să-și viziteze drăguța. Așa că poliția oprește orice fel de trafic - pentru protecție, spun ei, dar toată lumea știe că o fac ca s-o lase cu gura căscată pe doamna În chestiune. Din câte știu, și președinții voștri fac același lucru când aterizează pe un aeroport public. Aproape Întregul oraș e Închis. N-am dreptate? Așa că vezi, lucruri de-astea se-ntâmplă peste tot. E enervant, nu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de țânțari carbonizate ca și cum ar fi fost un mobil de Calder Într-un muzeu. Părea atât de pierdut, ca un băiețel. Apoi Își imagină fața lui, felul În care o privise Înainte de incendiu, pofta pură din privirea lui și gura căscată. O trecură fiorii și chicoti. —Mami, o auzi pe Esmé strigându-i. Avem ceva de mâncare? Mor de foame. Într-o secundă, o traversă un val de grijă maternă și Începu să scormonească În geantă după o gustare dulce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mâna celorlalți. —Trebuie să fie sigur, spuse Bennie grupului. Pariez că astfel de locuri trebuie să treacă niște teste de siguranță foarte stricte pentru a fi desemnate locuri turistice. Moff se uită În jos În crăpătura ca o imensă gură căscată plină de stânci și tufișuri pitice. Luă o piatră de mărimea pumnului său și o aruncă. Aceasta se lovi de o margine, ricoșă și mai căzu Încă o sută cincizeci de metri Înainte de a se zdrobi de un alt afloriment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu-și mai doreau decât un duș fierbinte. Sigur, mai era și podul ăla șubred de traversat. A doua oară o să fie mai ușor. Trebuie doar să inspiri adânc. Odată ajunși la locul unde traversaseră, prietenii mei rămaseră cu gura căscată. Unde era podul? Sigur greșiseră locul. Tocmai se pregăteau să-i ceară Îndrumări lui Pată Neagră când Rupert strigă: —Tată, uite! Arătă cu degetul spre podul care abia se mai vedea, atârnând de niște sfori pe partea cealaltă. Bennie spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
destul de mare. În miercurea aceea, dis-de-dimineață, făceam curat în grajd și strângeam bălegarul, ca de obicei. Antrenorul s-a răstit la mine: «Hei, tu, azi ai cursă, pregătește-te!» Parcă m-a trăznit. M-am speriat, am rămas cu gura căscată, fără să scot un cuvânt. «Cccee?», am întrebat în cele din urmă. A urlat la mine: «Fă ce ți se spune!», fără să-mi dea vreo explicație. Mi-a dat doar un ordin. Îmi tremurau genunchii. Ceilalți colegi ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zărit oameni întinși pe jos, cu spume la gură, tremurând. «Ce se întâmplă aici?» Aproape de mine se afla un bărbat care avea convulsii, făcea spume la gură, avea un fel de criză de epilepsie. Mă uitam la el cu gura căscată. Mi-am dat seama că treaba este serioasă. Am fugit să-l întreb ce a pățit. Avea nevoie urgentă de îngrijire. O altă persoană care trecea pe acolo mi-a zis: «E periculos că face spume la gură. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita în interiorul lăzii. Ceea ce văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ale copiilor din parc, care sunt sigur că îți simt lipsa. Poate, inconștient, din cauza copiilor, admise Carol. Mă uitam ore în șir la ei cum se cățărau pe leu, îl trăgeau de coadă, sau își băgau capul în gura lui căscată. Le făceam rost de bucăți de magnet, pe care le legam cu sfoară și-i învățam cum să pescuiască bănuții aruncați în fântâna îndrăgostiților. Erai o prezență demnă și utilă în oraș, îmi închipui. Îți râzi de mine?! Demnă și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
câinele la o parte, dar nu era nimic de făcut: băiatul strigă, are deja toată fața plină de sânge, se acoperă cu brațele deja pline de răni. Atunci, mă întorc și îl văd pe confratele meu împietrit, privind cu gura căscată scena aceea oribilă; are încă securea în mână. I-o iau și-i ard una câinelui, pe urmă încă una, cu toată puterea. înfierbântat de povestea sa, cu ochii aprinși de emoție, își însoțise ultimele cuvinte dând agitat din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
octombrie. Îi răcori buzele aprinse; îi aduse alinare ochilor înfierbântați. Își spălă fața, apoi își trase în jos mâneca stângă a hainei și își scufundă brațul în apă, spălându-l. Apa se înroși. Sângele țâșnea dintr-o rană atât de căscată și îngrozitoare, încât îi veni rău și abia apucă să se arunce spre spate, pe malul cu iarbă. Cât de mult zăcuse acolo nu avea idee; dar se gândi în cele din urmă: "Garou, sau mori!" Cu un efort al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita în interiorul lăzii. Ceea ce văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ale copiilor din parc, care sunt sigur că îți simt lipsa. Poate, inconștient, din cauza copiilor, admise Carol. Mă uitam ore în șir la ei cum se cățărau pe leu, îl trăgeau de coadă, sau își băgau capul în gura lui căscată. Le făceam rost de bucăți de magnet, pe care le legam cu sfoară și-i învățam cum să pescuiască bănuții aruncați în fântâna îndrăgostiților. Erai o prezență demnă și utilă în oraș, îmi închipui. Îți râzi de mine?! Demnă și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
urmă ne-am dus la un film pe care voia ea să-l vadă, ceva cu Greer Garson. M-am uitat la ea de câteva ori în întuneric, în timp ce avionul fiului lui Greer Garson cădea în misiune. Stătea cu gura căscată. Absorbită, îngrijorată. O totală identificare cu tragedia prezentată de Metro-Goldwyn-Mayer. M-am simțit cuprins de adorație și de fericire. Cât o iubesc și ce nevoie am de inima ei lipsită de discernământ! S-a uitat la mine când copiii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La ce viței visezi, mamaie!? Ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Acum fă-ți bagajele și valea!“, zise unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]