1,915 matches
-
răspunsuri edificatoare pentru societate. Cîtă vreme vom continua să interpelăm doar „mentalitatea”, nu vom afla decît că putem fi și așa, și altminteri și că, oricum, asta e... E dilematic, dar nu foarte folositor ! Hendiri bendiri — Ia stai, cicăle ! Ce cătai neapă în timnic ieri pe la zorilă ? — Dacă !... — Cică, te prinsei în frandelică, fleorțoțino ! Ți-era că rămîi nevăcuită ? — Da ce că ! — Geaba timburești rabila aia, cică, tot golopelniță rămîi și deshăimurată ! T-oi crede papelcă, da mi-ești chisnovă ! Fă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Prohodul Maicii Domnului. În seara de Înviere toți oamenii mergeau la biserică cu pască, cozonac, oua și vin pentru a fi sfințite de către preot. După sfințire acestea erau date de pomană la lumea din biserică și din fiecare se păstra cate o părticica din care trebuia sa guste fiecare membru al familiei. Dupa slujbă, care se termina la ora 5, oamenii se întorceau acasa cu lumânările aprinse, unde mergeau din cameră în cameră cu lumânarea și spuneau „Hristos a înviat!”, la
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
fi crezut că e un lunatic care a pornit pe ulița satului fără țintă, ca un strigoi. El însă știe că la ultima casă din sat - în marginea islazului - îl așteaptă răbdătoare Maranda, „fimeia” lui... Abia bleștea, dar mergea încet-încet, cătând - imaginar doar - cireșul din poarta casei sale... Intrat pe ușă, s-a așezat pe laiță și i s-a adresat Marandei cu glas rugător: Fata moșului, ai tu o lingură de mâncare, că de băut... Am, Toadere. Am. Și fără
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de colo, ai voie să tragi o fugă până la pârâu și înapoi. Vorba ceea: o fugă bună de cățea, până cade părul de pe ea... Limbosu l-a privit pe Toaibă pe sub sprâncenele încruntate și a înghițit în sec... Când soarele căta spre amiază, cercetașii au poposit sub copacii din pâlcul despre care vorbise Toaibă. Limbosule! Direcția pârâul! Pas alergător! Marș! a comandat Toaibă, prefăcându-se că a uitat ce grad are Limbosu. Acesta a executat ordinul fără fasoane. Băieți! - a pornit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să meargă cu mine? a tatonat Trestie. Fără nici un cuvânt, sergentul Limbosu a ieșit în față. Trestie a făcut ochii mari, privind nedumerit la sergent, întrebându-se: „Ce i-a venit Limbosului să-l ajute pe Toader? Doar dacă”... Sergentul căta cu privirea în pământ, ca și cum ar fi spus: „Vreau să te ajut să-l salvezi pe Toaibă... poate așa mă va ierta pentru tot ce i am făcut în perioada de instrucție... Poate...” Plecați chiar în clipa asta - a ordonat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spus adio unor asemenea nenorociri, pe când eu încă le voi mai trăi - a gândit ofițerul cu voce tare. 84 Pe când amurgul leșios năvălea prin geamurile vagonului, s-a auzit zgomot de fierăraie. Aista-i podul de peste Prut - a constatat ofițerul, cătând afară prin geamul pâclos. Abia se sfârșise zgomotul trecerii peste pod și trenul și-a încetinit mersul. În cele din urmă, s-a oprit de-a binelea. Să vezi dumneata pacoste. Acum trebuie să urcăm în altă nenorocire de tren
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de o senzualitate mereu proaspătă, de nestăpânit: vrea o vacanță pe plaja cu lună a trupului tău; contemplă picioarele lungi de piersică (laitmotiv la nivelul întregului ciclu) sau simte că picioarele tale îmi alergau prin creier / și strugurii tăi îmi cătau setea. Femeia sa e arhetipală, poetul e un nou Pygmalion, creator al unei noi Galatei, care devine, pentru el axis mundi. Dar, dacă, în sfera socialului și în relația cu politicul, e mai mult constatativ, față în față cu actantele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se producea nici o schimbare în bine. Cum s-ar fi produs dacă după un sfert de oră uitam de orice remușcare? Spuneam adesea, dialogând cu mine: Dacă mi-ar păsa de suferința pe care o las în urmă și aș căta s-o alin, nu m-aș abate mereu din cale? Prefer să merg înainte! Drumul învingătorului e înainte! Chiar dacă ar călca pe cadavre. II După terminarea liceului m-am înscris la Facultatea de drept din București. Tatei i-ar fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îmbrățișez și să-i spun în clipa aceea: fii soția mea.) Ea mă respinse cu violență. Fără să vreau am surprins în gestul ei o grimasă de oroare, care îmi sugrumă orice avânt. Covârșit m-am lăsat pe un scaun, cătând la ea cu durere și uluire. Mihaela rămase în picioare impasibilă, parcă fugise din ea. O tăcere grea a coborât între noi ca să ne despartă și mai mult. Situația,devenise intolerabilă, trebuia întreprins ceva ca să-i pun capăt. Și n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și stângaci (nu era sentimental) și zise: ― Nu-i nimic... Ducă-se pe pustii! Banii se fac la loc! Numai tu să fii sănătos. Nu cred că eram bolnav (nici vorbă!), mai degrabă într-o stare sufletească de continuă febrili cate care, din pricina duratei, înclinam s-o consider destul de normală. Am renunțat la slujbă și m-am pus cu burta pe carte, ferm decis să-mi iau doctoratul neglijat. De unde-mi venise râvna aceea de învățătură? Pentru că citeam încordat, frenetic, câte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe cineva geloasă? Cum respect foarte mult sentimentele și n-ași voi, Doamne păzește, să planeze nici umbra mea pe-acolo pe unde-i sufletul d-tale și pe unde al meu, chiar de-ar voi, nu mai are ce căta. Astfeli ca, voind // să-l exilez mai mult, îl duc la Pomîrla. Îmi pare rău că nu e în uz a se zice bărbaților "sărut mâna mică și rece", căci nu știu cum să-mi închei scrisoarea. [... ] Veronica Micle {EminescuOpXVI 629} [VERONICA
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nu - a lămurit logofătul. În loc s-o scăldați, ba că-i albă, ba că-i neagră, mai bine să se cerceteze locul, iar tu, logofete, să-l aduci pe popă la mine. Voi face întocmai, măria ta - a răspuns logofătul cătând către boierii din jur. Vornice! I s a adresat vodă vornicului Țării de Sus. Poruncește, măria ta! a răspuns pe dată vornicul. Peste trei zile să-mi lămurești ce-i cu locul acela pustiu de lângă Balosin despre care vorbește popa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
voi cele ce v-am poruncit. A patra zi - după cum a hotărât - Ștefan vodă a intrat cam vijelios în sala tronului, unde îl așteptau marii boieri. Bine v-am găsit! Să trăiești, măria ta! au răspuns boierii într-un glas, cătând cu fereală la chipul lui vodă, pentru a vedea cam ce făină se macină la moară... Nu le-a fost greu să bage de seamă că domnul este hotărât să nu lase lucrurile nelămurite în ce îl privește pe popa
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
realitate, am auzit glas de femeie, cunoscut: „Conașule, stai liniștit și mă ascultă. Întâi vreau să-mi spui dacă îți place când te găsești în preajma lui vodă.” „De unde vorbești?” am întrebat aerul din jurul meu. „Sunt aici lângă matale, boierule. Nu căta să mă vezi, că nu se poate. Spune-mi, îți place?” „Aș minți dacă aș spune că nu.” am răspuns eu, cu privirea zburătăcită în toate părțile. Nici urmă de ființă omenească însă. Doar glasul cunoscut, reverberat de bolțile sălii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să spun eu, cel care simte și acum fiorul din clipa în care l-a privit vodă? Am simțit săgeata ochilor lui tocmai în străfundul inimii. Nici nu știu cum am scris și apoi am citit cele spuse de măria sa.” „Dacă a cătat la matale, conașule, cu ochii limpezi și fața luminoasă, să n-ai nici o teamă. Așa-i vodă Ștefan. Îi are la inimă pe cei care stăpânesc slova...Să fii cu băgare de seamă, însă. Să te uiți la el drept
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Ungureni... Am mai dat însă...pentru mântuirea sufletului nostru și al fostei noastre soții, Eudochia, o prisacă a lui Balica... Suceava, în 6996 (1488), martie 12.” Acestea le-am scris avându-l lângă mine pe logofătul Tăutu. După felul cum căta către măritul Ștefan, mi-am dat seama că îl iubește și că ar face orice numai să-l știe pe vodă cu inima împăcată. Și vodă de această dată este liniștit. Doar ochii lui sunt la fel de neastâmpărați ca întotdeauna...Această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
unde ar trebui să mergem acum?” am întrebat-o pe țigancă, considerând-o, fără să-mi dau seama, îndreptățită în cererea ei de a fi stăpână a spiritului meu. Țiganca a pornit-o înainte, poticnindu-se pe picioarele obosite și cătând din când în când către mine. O urmez tăcut. Când se oprește, oftează adânc și se uită în jur. „Am ajuns. Privește!”...Am tresărit. Mă aflam în fața unui adevărat palat... „Aici îi Curtea Domnească. O recunoști, conașule? Ai fost diac
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
noi să ne înfruptăm din bunătățile lor...A întins mâna și a cules câteva alune. Apoi, vorbind cu alint în glas, a început să facă alunele să sune lovindu-le una de alta. Îndată și-au făcut apariția câteva veverițe, cătând curioase cu ochișorii lor mici către mine. Pe bătrân îl cunoșteau doar. S-au apropiat și cu lăbuțele lor delicate au luat fiecare câte o alună din mâna bătrânului și s-au retras să le ronțăie pe îndelete...Priveam fermecat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
alerge o herghelie de cai albi...Cu fiecare clipă simțeam parcă nevoia să sar în spinarea unuia și să plec în galop întins către zări...Am privit uimit către bătrân. Ori mi s-a părut, ori într-adevăr ochii lui cătau ghiduș către mine. Încă o înghițitură și în clipa următoare eram deja în capul oaselor, odihnit și proaspăt ca niciodată. Ei! Cum ți se pare ceaiul, fiule? Cum te simți? Drept să-ți spun, sfințite, nu am bănuit că un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Nu-i rău deloc.” Era chiar foarte bine dacă stăteam să socotesc starea de sfârșeală în care m am trezit în acea dimineață. Bucuros ca un copil, m-am așezat pe scăunelul mititel, dar potrivit pentru stat la masă. Am cătat mai atent la cele ce se aflau pe masă și nu mică mi-a fost mirarea când am băgat de seamă că în dosul ulcelei se ascundea un păhăruț plin ochi cu o licoare de culoarea unei cireșe date în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
la umbră, boierule? Stai, că abia oi avea cu cine schimba o vorbă. Și-a căutat un loc potrivit și, cu un oftat prelung, s-a așezat. M-a privit cu insistență, în tăcere...Și-a lăsat apoi ochii să cate în zare... După o vreme, în care se vedea limpede că își adună gândurile, a grăit: Ce ai mai făcut, boierule, în timpul cât nu te-am văzut? „Uite, domnule, la ea! Parcă nu ar ști. Nu era ea cea care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-mi ațâțe curiozitatea și cu cel mai neînsemnat lucru. Așa s-a întâmplat și de această dată. De fapt, cartea de volnicie despre care era vorba a fost dată în urma judecății dintre Moisei Cucoranul și unchiul său Lupașco. În vreme ce eu cătam să dezleg înțelesul cărții de volnicie, bătrânul răsfoia mai departe prin vraful de manuscrise. În clipa următoare, și-a ridicat ochii spre mine, îndemnându-mă din priviri să citesc. N-am întârziat să-i lămuresc curpinsul manuscrisului. Iaca ce spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
întîi turtită de cele ce aflase, acum începuse din ce în ce a pufni și a căuta pricină tuturor, chiar și Iui Rim. Atitudinea ei păruse celor doi suspectă. Profesorul se uita cu ochii lui de chinez la Sia, care căta pe subt pleoape. Era cev,.'.! . . . Dar ce? Nu știau! De aceea nu cutezau să ia atitudine, așa că - lucru neobicinuit -■ pufnelile Linei se treceau și se întreceau în voie. Lina își răsufla insă necazul fără explicații; iar în gândurile ei trudite
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vorbe urâte, gata de scrâșnit. Se uita câinos la gemeni, la R'im și chiar la biata duduia Mari. Moșica Mari nu era autoarea avortului funest și servea de familie. O ușă deschisă o făcea să tresară și printre gemete căta într-acolo cu o privire sălbăticită de dureri și de spaimă. " Vreau sau nu vreau să vie Lică?" căci asta era ideea ei fixă. Moșica Mari, cu vocea ei de rândunică, pomenise tuturor de Lică și chiar Siei. - Cum să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care se află, se va compune din otravă. O, vai, vai și iar vai, de acela care va fi hărăzit să guste din acea otravă! Istoria, stă, și va sta, tuturor, drept martoră! RÂMA Bă, al lu’ Săcăez, ce tot cați acolo, ca să-mi încurci, mie, traseul? O râmă. O râmă? Da, o râmă, ce te miri așa? O râmă, care mi-a sărit din palmă, și care s-a cam pierdut prin colb. Și, pentru atâta lucru? Da.Pentru atâta
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]