1,093 matches
-
buzele, care abia acum se dezlipiră, ca dintr-un demonic dezgheț, de ale ei; mam umplut de drag! Drag, față de cine, față de ce?, Întrebă ea, ca de pe altă lume. Față de tine. Față de broscuța ta de aur, și-i luă, În căușul palmei, mângâindu-i-o, aurifera, mirifica dătătoarea de fericire, broscuță! O, dragule! O, mângâierea mea, pe totdeauna, cât voi trăi, de-aici Încolo! O, da! Parcă, niciodată, nu li s-au adresat, una alteia, două persoane, care s-au răvășit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
facem? N-o să facem nimic. O să tăcem, și atâta tot! Nu nea văzut nimeni, În afară de șuvoaiele ploii. Și omul?, Întrebă, băiatul. Omul?, Îi răspunse, printr-o Întrebare, cel de la volan, după care-i arătă, cu palma mâinii drepte, ca un căuș, măturând, prin aer, către vale. Omul?, reluă el, acum, e, hăt, cine știe pe unde! Dar, n-o să fie găsit? Ba. Poate c-o să fie. Dar, cine știe, când, și, de către cine. Totuși, n-o să iasă balamuc? De ce să iasă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
neant, privind un punct nedefinit. Se ridică încet și merse în fața oglinzii, la chiuvetă. Se sperie de paloarea ce-o avea și de ochii triști ce o fixau de dincolo de luciul oglinzii. Își stropi fața cu apă rece adunată în căușul mâinilor ei micuțe și bău un pahar de apă la fel de rece. Simțind că se înviorează, își așeză părul și arboră un zâmbet prietenesc, cuceritor, exact în clipa în care asistenta bătu la ușă și ceru permisiunea să-l prezinte pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aș îmbrînci ușor Să dai, țațo, pe covor să dai, țațo, pe covor... Neam de mai deslușeai restul obligațiilor enumerate. Ispititorul cotea deja pe Lizeanu, prelungindu-se prin canionul adânc al liniei de tramvai, reflectîndu-și imaginea în pârâul călâi din căușul rețelelor de canalizare, scăpărând din copite, electrocutând la trecătoare și înfiorînd la bețivani. Prin dreptul cinemato- 15 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI La nivel omenesc, această carte este un dar de dragoste destinat Prințesei Luciana-Crina Această scriere face parte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Psît, măi Bruță! Bă, fulgere! Pișălăule! Bă hoarcă, bre!... Ia, bunghește-te tu colo' șa! Lângă mine, curios să observe la care dintre optzeciștii din cub se ajunsese cu lectura, terchea-berchea își îndoi genunchii. Iar când reveni la poziția bipedă, din căușul palmei sale, cubul de chihlibar își împrăștia reflexele roșiatice pretutindeni. Pe trupurile noastre, afară, în stratul de flori, în care în ultimii ani, din pricina foametei și la indicațiile lui Ceaușescu, se cultiva zarzavat. Dar 41 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
într-o vegetație luxuriantă, compusă din capacitățile noastre de colectare, din filtre, debitmetre, diafragme și regulatoare de presiune. Când, o vicleană și infamă alunecare de teren a balansat cu putere, către ceafa mea, coarnele unui elevator. Măturîndu-mă, ca pe un căuș de rumeguș, de pe platforma înaltă de 40 de metri. Făcîndu-mă să planez aproape 100 de metri, peste cuvele cu acizi, habele cu ciment, batalurile reziduale. 122 DANIEL BĂNULESCU Doamna își reexamina raționamentele, decelând dacă, la conversația nutritivă și fermă a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
câteva zile, fiul, în acel restaurant, pentru a-l învăța să servească. Domnul de la masă îl chemă pe tânărul chelner și îi spuse: - Piu, piu, bring me... piu, piu, one votka! Chelnerul îi aduce băutura. Domnul respectiv o cuprinde în căușul palmei drepte, o răstoarnă pe gâtlej și îi spune: - Thank you. Piu, piu... Bring me, piu, piu, another one votka! Chelnerul cel tânăr îi aduce băutura. Domnul respectiv o cuprinde, o răstoarnă pe gâtlej, îi repetă: - Thank you. Piu, piu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pavilionului, pentru a examina holul - de vreo 20 de metri - ce i se deschidea înainte. Și-n clipita în care se urni pentru a-l străbate, se pomeni cuprins, din spate, peste piept, cu un soi de băț, iar cu căușul palmei celuilalt braț al atacatorului fu pișcat de fund. - Ce-o să faci tu, surioară? răzbi o adâncă îngrijorare din glasul milițianului ce dormitase până atunci după ușă. Ce-ai să faci tu, dacă te-oi ciupi de aici până aici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plapumă. - Vedeți bine! Natura... - Și când o să te prindă Miliția. Și-o să te pună să-ți mănânci singur un ochi. C-ai făcut caca și pipi în mijlocul străzii... Și-or 373 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Îl ia în căușul ocrotitor al legilor noastre chiar pe cel mai înrăit infractor!... Și fie că acceptă, fie că ba, chiar și celui mai turbat infractor i se asigură educație... Ăă... Minimum de hrană. Un acoperiș decent deasupra capului... - Onofreie, ai rupt-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu pumnii în cap și strigau cât puteau: - Aooolică, maica mea, aooolică... unde mai punem noi capul, maicăăă, aooolică... Închiseră poarta. - Nu vrei să te speli? o întrebă studentul. - Ba da. Aduse o cană plină, din care-i turnă în căușul palmelor. Ea își răcori fața încinsă și rămase așa cu mâinile umede scuturîndu-le. - Parc-ai fi o pisică! zise Procopie. - Bine că sînt! Hî... Și scoase limba la el. Dumitale-ți mai arde să glumești, zău! - Stai, să-ți aduc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
suflare vie. Se învârti în loc, privind cerul și pardoselile, alunecând cu ochii de-a lungul zidurilor. Ridică palmele și își desfăcu degetele. Răsuflarea îi curse printre ele, ca o apă subțire. Strânse pumnii și apoi îi deschise încet, dar în căușul palmelor nu găsi nimic. Poate că strânsese prea tare și îi alunecase, pe nesimțite, printre degete. Privi din nou în jur, nu văzu nimic, avu doar senzația că altcineva îl vede pe el. Vru să vorbească, însă, înainte de a se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aceste manevre, bucuros că nu trebuie să se deranjeze de pe taburetul lui, și continuă să-și molfăie între buze chiștocul. Petrache lipi cu o mână umărul fetei de pușcă, iar cu cealaltă o cuprinse de mijloc, proptindu-i cotul în căușul palmei. Ținând-o astfel în brațe, se simți cuprins de o căldură care pornea din coșul pieptului, șerpuia prin toate cotloanele trupului și cobora spre pântece, stăruind acolo și zvâcnind. Tarabagiul îi îngăduia, oricum nu avea alți mușterii și, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu înseamnă că pândea, din spatele perdelei îngălbenite și deșirate de la demisol. Nu se ferea cu tot dinadinsul și, uneori, chiar îi plăcea lumina zilei, mai ales toamna târziu, când lumina era mierie și se îngroșa, puteai s-o aduni în căușul palmei și s-o îndeși, ca pe un bulgăre de zăpadă. Atâta doar că, rătăcit în mulțime, se simțea ca un altfel de Robinson Crusoe, din cale-afară de singur pe o insulă locuită. Dincolo de frontieră însă se simțea stăpânul propriei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
picior, când pe celălalt, ca un mandarin miraculos. Fata își întinse cu greutate picioarele și-și adună mâinile în poală, ca și cum ar fi vrut să-și astâmpere tremurul coapselor. El se întinse alături, punându-și capul în palmele ei făcute căuș. Cosmina îl privi cu indiferență. — Vreau să plec... șopti ea. — Mai rămâi, spuse el, dar glasul îi sună destul de neconvingător. Până te liniștești... — E târziu. Nu-ți face griji, sunt liniștită... Tataia mă așteaptă. El o să știe ce e de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nopții, dar și foșnetul aripilor care se strânseră lângă el, pe balustradă. Orașul se întindea până departe, ici-colo licăreau lumini. Fiul omului întinse brațele cu palmele în sus și închise ochii, așteptând ca, arcuindu-se, tatăl cerului să-și așeze căușul palmelor deasupra. Porumbelul rotat își întinse aripile și-și strânse ghearele pe bara de fier, gata să se cuibărească ori gata să zboare. Orașul încă dormea. Nu era nimeni să-i răs pundă. Cu toate acestea, el spuse, cu o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Broboane se adunară pe pereți, de parcă ei nădușeau, apoi apa se uscă dintr-odată, foșnea ca un așternut, până ce deveni tăioasă. Lumea lui se zgâlțâia din temelii, cineva o lovea, pereții, deschiși până atunci și primitori ca două palme lipite căuș, se îngustară, strângându-l ca niște chingi. Încheieturile îl ardeau, striga și gura parcă i se umplea de nisip. Când loviturile conteniră, lumea se înmuie iarăși, dar nu mai era apa limpede și hrănitoare, ci una tulbure, cu vinișoare sângerii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de pe buze. Atunci de ce nu te uiți la mine ? Poate că n-o auzise, căci își făcuse, în continuare, de lucru cu mâinile. În cele din urmă, duse mâna la buzunarul de la piept. — Am venit să vă aduc asta... În căușul palmei, ca un șerpișor încolăcit, avea un lanț de aur cu medalion. Rada își duse, fără să vrea, mâna la gât. Observase abia la secție că nu-l mai are. Fusese singura oară când își adunase puterile. „Dați-mi-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atuncea, cu buletinul, nu ? Cu schimbarea de identitate ? Rada se mai întoarse din ușă să salute, dar nu-i mai răspunse niciunul dintre ei. Se opri pe coridor, acolo era o chiuvetă. Dădu drumul la un firicel subțire, așteptă până când căușul se umplu și își spălă îndelung fața. Abia când văzu cerul înnegurat și simți picăturile își dădu seama cât de mult stătuse înăuntru. Rămase câteva clipe pe trotuar, strada era pustie, viața mergea liniștită înainte. Secția de poliție avea o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vărsă în fes și începu să le crape. Mierlă veni lângă el, privindu-l, cu buzele țuguiate. Sparse cu îndemânare semințele pe care le primi, apoi, după ce termină miejii, începu să mestece cojile pe care le scuipase cu grijă în căușul palmelor. Magdalena începu să tușească uscat, sufocându-se. Lucică o strânse în brațe, dar mai rău făcu. — Niște apă ! strigă Marchiza. Dați-mi apă... Isaia scoase o sticlă de sub sutană și i-o întinse : Am zis apă, bețivanule ! — Păi, eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de fiare, rămăseseră în urmă. Omul, cu fesul îndesat până la sprâncene, stătea în patru labe, uitându-se nătâng la un porumbel. Pasărea țopăi pe loc, până ce se hotărî să rămână nemișcată. Iadeș scoase câteva semințe și i le întinse, în căușul palmei. Pasărea ciuguli, după o scurtă ezitare. — Să moară mama, se minună Iadeș, dacă pasărea asta e chiar pasărea asta... Și, cum tăcerea celorlalți cerea o lămurire în plus, adăugă : Se uită la mine cu ochii ăluia, ai lui Păsărilă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
reușeau să-i susțină, de la cutele arcuind gura în jos, ca pe o semilună, de la bărbia dublată până la mărul lui Adam, de la părul rărit în creștetul capului, căzând peste urechile clăpăuge. Se frecă îndelung cu săpun, își ascunse fața în căușul palmelor, dar pielea nu i se netezi. Zâmbi cu îngăduință, iar cel din oglindă nu se lăsă mai prejos. Începuseră să se împrietenească, fără ca asta să le îmbunătățească starea de spirit. Și de aceea întâmpinară cu aceeași neliniște bătăile în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
manifestările ei de la început, lumina duce la pierderea cunoștinței, nu mai știi unde te afli nici dacă mai ești în trup sau nu<footnote Arhiepiscop B. Krivocheine, În lumina lui Hristos, p. 257. footnote>. Simeon vrea să o simtă în căușul palmelor sale, strângându-le, însă ea îi scapă. Necunoscută la primele sale apariții, lumina se manifestă apoi ca Dumnezeu însuși, Hristos și Sfântul Său Duh. Dar este mai ales lumina lui Hristos<footnote Ibidem, p. 257. footnote>. Potrivit Sfântului Simeon
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
politique doit être respecté et réalisé peut conduire à des conflits entre la bureaucratie et leș politiciens. Travailler à un agenda politique rend différent le management du secteur public parce qu'on réduit leș domaines d'action du manager à căușe du contenu imposé de l'agenda. Enfin, le secteur public a des difficultés inhérentes pour mesurer leș résultats ou l'efficacité. Îl lui manque leș critères d'évaluation. De nombreux composants du secteur public ont un problème quand îl s
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
să fie eficientă. Calitatea mediului social și a ambiantei școlare, climatul instituțional rigid și inconsecvent, fluctuațiile În aplicarea curriculum-ului școlar, superficialitatea calității actului didactic generate de o diversitate de cauze, unele de natur[ contradictorie, constituie nu numai una din căușe care influiențează calitatea educației și instruirii elevului și care se răsfrâng la nivelul acestuia printr-o diversitate de atitudini contradictorii și manifestări cu caracter negativ. IMPORTANTĂ TRATĂRII DIFERENȚIATE “FIINȚELE UMANE AU DREPTURI ȘI ȘANSE EGALE DE DEZVOLTARE ȘI MANIFESTARE” Declarația
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
laughter and contempt, that she may feel How sharper than a serpent's tooth it is To have a thankless child. Away, away! Exit. ALBANY: Now, gods that we adore, whereof comes this? GONERIL: Never afflict yourself to know the căușe, But let hîș disposition have that scope Aș dotage gives it. Enter Lear. LEAR: What, fifty of my followers at a clap? Within a fortnight? ALBANY: What's the matter, șir? LEAR: I'll tell thee. [To Goneril] Life and
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]