839 matches
-
munți. Mesagerul puse în fața lui Hideyoshi o scrisoare. Era de la Nene. În calitate de soție a seniorului, avea datoria de a se ocupa de toate în lipsa soțului ei. Deși probabil îi scrisese în toiul unui vârtej de confuzie și de îndoială, avea caligrafia calmă. Conținutul, însă, indica limpede că se prea putea ca acea scrisoare să fie ultima redactată de ea: Dacă se întâmplă tot ce poate fi mai rău, te asigur, stăpâne, că soția ta nu va face nimic care să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-și lase pacienții singuri și lipsiți de apărare cât timp, fără urmă de emoție, își notează observațiile. Numai că ceea ce scria Margoulies l-ar fi făcut pe Bull să pună la îndoială sănătatea sa mintală. Stiloul Papermate reușea să înfrumusețeze caligrafia îngustă a lui Margoulies. „Pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă...“, scrisese acesta. Iar ochii căprui, delicați, priveau pierduți la nuanța ultramarină a unei reproduceri după Monet, amplasată neinspirat pe peretele de deasupra mesei de consultație. — Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de umflat și rămas fără grai din cauza orezului și a vinului, încât... La Zelda. Braserie și salon de dans. Înăuntru era mesajul, cu scrisul aplecat înainte, tremurat, asemănător cu al meu; pe când eram eu elev, aici, în America, lecțiile de caligrafie începeau cu foaia de hârtie înclinată la patruzeci și cinci de grade spre stânga, pentru a-ți forma acest scris ondulat, rostogolit. „Frankie și Johnny se iubeau“, pecetluit cu un sărut, amprenta plină a unei buze de cel mai dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de mine - nu e prea lesne de suportat. Sunt un ins calm și disciplinat, dar cred că aceste însușiri mi-au fost - în astfel de situații - de mai puțin folos decât darul și patima mea tot mai arzătoare pentru arta caligrafiei. După cum se poate bănui, în chilie nu e prea greu să te scrântești, bineînțeles după recluziuni mai îndelungate. Caligraful dinaintea bunicului meu nu și-a revenit niciodată și, asemenea lui, în ultima sută de ani, au pățit-o încă doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
într-o familie de țărani răzeși în apropierea orașului Târgu Neamț și a intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Secu din apropiere. În acest așezământ a studiat la renumita școală condusă de egumenul Dosoftei, în care se învăța greaca, slavona, caligrafia și sculptura. Datorită frumoaselor daruri duhovnicești și cărturărești, Varlaam s-a bucurat aici de toată dragostea și prețuirea viețuitorilor mănăstirii, fiind ales egumen în anul 1610 și ridicat la rangul de arhimandrit. În rugăciune Sfântul s-a dăruit în întregime
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Înțelegea cum de ajunsese tocmai la „cultură“ - dar undeva În memoria lui stătea Înscrisă cu litere de aur sentința unui bătrân și ticălos ilegalist care Îl luase ocrotitor sub aripa lui, cum că , așa că se resemnase și acceptase că din cauza caligrafiei lui nemaipomenite fusese aruncat la „cultură“, adică unde nu pupi plecări peste hotare, mită și relații serioase. „Viața satului“ se terminase, ce-ar fi să deschidă radioul și să asculte „Unda veselă“. Își număra brichetele „de colecție“ și se gândea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și ale celor doi frați care îl priveau cum pleacă. Îndată ce casa nu mai răsună de glasul puternic și de râsetele lui Nero, Drusus deschise jurnalul. Iar Gajus, căruia îi plăcea să privească peste umărul lui, citi, scrisă cu acea caligrafie înceată și ordonată, rodul unei gândiri atente, o frază pe care nu avea s-o uite: „Aș fi preferat să-l văd plecând la război împotriva parților“. Se uită la Drusus, care puse calamusul jos. Nu spuse nimic. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Obsesii contemporane“ - îi ia în colimator pe E. Lovinescu (autor: I. Minulescu, sub semnătura „X” - se pare, o replică la articolul defavorabil pe care criticul i-l dedicase: „cameleon de profesie, corect ca o pagină copiată de un maestru de caligrafie”), Victor Eftimiu (taxat de Dem. Theodorescu, alias „Teo”) și Cincinat Pavelescu (autor: Nae Ionescu, alias „A”), ca și rubrica „Note, informațiuni, inserții și reclame literare“. În fine, un „sotissier” simbolist - „Serviciul de ecarisaj literar“ - etalează fragmente literare „compromițătoare”, fapt ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Te-ai născut aici, ești un om de nădejde. Dar trebuie să semnezi; ăsta-i regulamentul. Daru deschise sertarul, scoase o sticluță cu cerneală violetă, tocul de lemn roșu cu peniță specială, cu care făcea literele model pe caietele de caligrafie ale elevilor săi, și semnă. Jandarmul împături cu grijă hârtia și o puse în portofel. Apoi se îndreptă către ușă. - Te însoțesc, zise Daru. - Nu, spuse Balducci. Nu te strădui să fii politicos. M-ai jignit. Îl privi pe arab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dat naștere celei mai vechi civilizații existente până în ziua de azi, cultura chineză tradițională a evoluat în întregime în jurul cadrului fundamental taoist, iar astăzi principiile sale încă mai stau la baza tuturor artelor clasice chineze, de la filozofie la poezie, de la caligrafie la gastronomie și de la medicină la meditație. Tao reprezintă mai mult decât o simplă filozofie de viață. Este un întreg mod de viață și singura modalitate de a obține beneficii practice din tao constă în a-l cultiva și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pensula sau cerneala, pentru a-și „linști gândurile, a-și calma inima, a armoniza energia și a concentra spiritul”. Liniștea interioară pe care o obțineau se reflectă așadar cu claritate în eleganța și seninătatea lucrărilor lor, în special în cazul caligrafiei și al pictării peisajelor. Scriitorii și poeții chinezi practică arta controlului respirației de la începuturile scrisului în China. Prima referire scrisă la respirație ca adjuvant pentru literatură apare în faimosul tratat despre literatură din secolul al III-lea e.n. intitulat Dragonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
aici, cu o strămutare Într-un loc necunoscut, așa cum Îmi pare și orașul nostru cu numele străzilor schimbate, cum bine se știe de atâtea ori. Tonul scrisorii, grav ori ironic, ritmul sacadat al frazelor scurte, contrastau În mod vădit cu caligrafia nesigură, chiar chinuită a cuvintelor. O prăbușire lentă, amânată parcă de o undă de regret bine disimulată. Luă un pix aflat la Îndemână pe măsuța de telefon și sublinie cuvintele „vinde tablourile”, „10% din afacere”, „Muzeu”, „Mica publicitate” „vânzare” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un afiș. Părea o planșă copiată după un manual de anatomie al unui Versalius local, secondat de un Titian expresionist. Mai interesant decât corpul uman, Înfățișat În desen Într-o descriere destul de amănunțită, era textul scris de mână cu o caligrafie nesigură, căznită și care Îmbrăca nudul Într-un fel de plasă cu ochiuri inegale, căci cuvintele ocoleau prudente organele vitale colorate În roșu, În care, printr-o ciudată iluzie optică, părea să pulseze viața. Deasupra capului era scris: Corp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de aspirină care i-ar pune, chipurile, la adăpost de accidente vasculare. Nu doar textele erau aceleași, ci și vederile, cumpărate cândva la un preț avantajos, pentru o viață Întreagă. Erau tot mai Îngălbenite și cu culorile tot mai șterse. Caligrafia se modifica și ea. Semnate o vreme de cupluri, sfârșeau prin a purta o singură semnătură, apoi niciuna căci pe unii Îi lua moartea. Copii și rude anunțau cu lacrimi de durere sfârșitul celor dragi după o lungă și grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îl arunce În foc. Cum la vârsta ei, puține lucruri o mai speriau, deschise plicul. Găsi o scrisoare de câteva pagini bune scrisă pe foi de observație medicală, fără dată și fără loc În partea dreaptă, sus, cum se obișnuiește. Caligrafia era Îngrijită, stas cum se zice, ca a militarilor trimiși În rezervă, sau la pensie, tot aia e. Prima frază o puse pe gânduri: Durerea când este adevărată nu are nici timp nici loc. Urma un semn al exclamării de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câteodată în jur, absentă, și se apleca apoi, scriind mai departe. M-am apropiat pe furiș și am tras cu ochiul. Foile erau aproape identice; diferea doar numele culorii pe care o repeta de la primul la ultimul rând, cu o caligrafie ordonată, meticuloasă: verde verdelui verde verde verzi verdelui verde verde verzi verde... Nu eram foarte departe de ea, intrigat de jocul bătrânilor. Toate gândurile mele se învârteau în loc: de ce? oare de ce? de ce oare? de ce? Până când mi-am dat o explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de recunoștință, În care Însă nu era nici urmă a unui sentiment mai tandru. Îi scrise că, desigur, are să o amuze să afle că restul băieților din pluton credeau că are o drăguță acasă, de primește atâtea scrisori cu o caligrafie atât de frumoasă și de rotundă. Când sosi știrea, În mai, că fusese rănit, Minnie mai că leșină, dar când se vădi că nu era nimic foarte grav și că primise Învoire să se Îngrijească de dl James, o copleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că Îl invidia pe Kiki pentru această metodă de lucru aproape lipsită de efort și i-o spuse. În cazul ăsta, Henry, zise Du Maurier zâmbind, ar trebui să-ți iei și tu o soțioară devotată, ca Emma, cu o caligrafie ordonată. — A, pentru asta mă tem că e prea târziu, Îi răspunse el. În plus, probabil că aș aduce-o pe biata femeie În pragul nebuniei cu bâjbâiala mea după le mot juste. — E drept, eu nu nădăjduiesc să ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dar cel puțin cunoscuse pasiunea. În timp ce el... avusese Întotdeauna purtări frumoase. Parcă Fenimore i-ar fi lăsat un mesaj după moarte, prin care Îi spunea: nu ți-ai trăit viața din plin. Amintindu-și momentul În care citise adnotarea cu caligrafia ei frumoasă, simți deschizându-i-se la picioare prăpastia Întunecată a depresiei și disperării. Ceasul Începu să bată ora. Recunoscător pentru că Îi distrăgea atenția, Își Încordă auzul să numere bătăile. Una... două... trei... patru. Tăcerea reveni. Ora patru. Încă patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și, dacă ar fi avut poftă, poate chiar la cinci facultăți. O făcuse? Făcuse. Așteptase să vadă dacă doar închipuire prostească fusese, dar când pe coridoarele școlilor celor înalte, pogoane cu foi albe răsăriră, iar pe două dintre ele, cu caligrafie atent distilată, își descoperi numele de cal breaz, Ulpiu Sargețius Galopenția, tânărul se dumiri și vesti. Vesti, adică scrise acasă, știruind asupra desfășurărilor gingașe pe care le simțise el a se întîmpla la Capitală, lumea de cuviință cum se aținea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plicului era roză și, pentru a frânge pe genunchi monotonia în două, ca pe-o pisică, scrisul conținut era plin de-o puzderie de fente, ce nu și le putea permite decât un maniac ce pierduse decenii întregi cu studiul caligrafiei și care folosise, culmea rafinamentului, un toc cu cerneală violetă. - Citește! - "Dragă amice..." Bineînțeles, in English. Cam așa. Alesese strategia de a parcurge întîi în gând cîte-o frază saxonă, reproducînd-o apoi, cu voce scăzută, în spiritul armonioasei și savuroasei noastre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
greu i-a fost lui Valerică cu literele de mână și forte greu i-a fost și „Învățătorului” său. Victor uitase cum se scrie de mână, așa ca În abecedar, se mai și schimbaseră câteva abecedare și destule norme În caligrafie. Probleme mari au fost cu E, G, H, I, J, R și Z, de mână. S-a recurs la ajutoare de tot felul, s-au certat și s-au pus pariuri, toate au fost rezolvate după ce bunicu’ Ghiorghi a scos
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
topise zăpada, încercase să fie mai precaut: îi smulgea angajamente și promisiuni pentru întâlniri următoare, fiindcă Veterinara își respecta fiecare cuvânt și Omar învățase asta. Ea și Zet făceau o pereche misterioasă. Omar adora să se uite de-aproape la caligrafia mișcării lor, femeie și cal, în același avânt. Godun îi spusese că Veterinara și el erau buni prieteni, de zece ani. O mărturisire ca asta îi urcase sângele în cap: așadar, grăsunul o văzuse mai tânără și încă pe-atât
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sa cumpăra vin și mătase, iar mai târziu, când stătuse o vară la Isfahan, se plimbase adesea prin Jolfa, în jurul bisericii jumătate creștine - jumătate șiite, iar în vechile așezări evreiești se ducea să se roage în Masjid-e Jome Atiq, sub caligrafiile ei cufite. Pentru Omar, Dumnezeu era unul și-același și pornea de la Zoroastru. Religii diverse și mai târzii mărunțiseră din el porții mici de credință și le convertiseră în fel și chip, în doctrine adverse ori diferite. Omar era sigur
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chiar șapte ani cu învățarea lui. După ce voi fi învățat pe de rost Cartea lui Dumnezeu, aveam să pot intra la colegiu, unde se învață diversele științe. — Îl voi mai învăța și câteva principii de ortografie, de gramatică și de caligrafie, preciză dascălul. Când a fost întrebat ce retribuție dorește, a făcut un pas îndărăt: — Retribuția mi-o aștept doar de la Cel-de-Sus. Adăugă totuși că fiecare părinte de elev dădea ce putea la școală în momentul sărbătorilor, aducând un dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]