2,791 matches
-
rămase neputincioasă în mâna sa ridicată. Un buzdugan îl lovi drept în coif, îl ameți. Căzu la pământ. Cele două oștiri trecură peste el, și pedestrași, și cai, și fugari și viteji! Milan nu mai știa nimic. Avea el un camarad în oastea turcească, unul Ismail. Acesta se afla în timpul luptei împotriva sârbilor chiar undeva în apropierea lui Milan. Îl văzu pe camaradul său căzut la pământ, îl văzu că nu se mai ridicase. Ar fi vrut să-l ajute, dar
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
peste el, și pedestrași, și cai, și fugari și viteji! Milan nu mai știa nimic. Avea el un camarad în oastea turcească, unul Ismail. Acesta se afla în timpul luptei împotriva sârbilor chiar undeva în apropierea lui Milan. Îl văzu pe camaradul său căzut la pământ, îl văzu că nu se mai ridicase. Ar fi vrut să-l ajute, dar îl crezu mort, așa că își văzu mai departe de lupta aprigă din jurul său. Deși erau oșteni viteji fără seamăn, sârbii, fiind puțini
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
picioare. Se clătină și căzu iar. Se ridică din nou. Avea dureri cumplite la cap. Pe întuneric, scrută câmpul de luptă. Cai căzuți, oșteni morți, și turci, și sârbi. Mai auzi un glas îndepărtat cerând ajutor. Ajunsese acolo. Era un camarad din oastea turcească, în grea suferință. Muri chiar în brațele lui Milan. Atunci îi veni un gând puternic: să fugă de pe câmpul de luptă! Dar unde să fugă? Cum unde ? Spre satul său natal, spre Jagodina! Numai și acest gând
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
lor ostășești de otomani, se căzneau să dea foc casei sale! Se năpusti ca un leu să împiedice arderea casei. Ajuns aproape de casă, în livadă cea mare de lângă ea, recunoscu că cei doi turci care dădeau foc casei erau chiar camarazii săi de oaste: Ismail și încă unul, Hakim, un sirian. Atunci Milan puse o săgeată în arc, ținti săgeata spre Ismail și strigă cât îl ținu pieptul: - Nu da vatra na moj kutija! Nu da foc la casa mea! Ismail
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
Tu Milan? Ești în viață? Te-am văzut căzut ca mort pe câmpul de luptă! - După cum vezi, sunt viu! Dar tu de ce dai foc la casa mea? - E casa ta, Milan? Oh! Iartă-mă! Nu mă ucide cu arcul! - Ești camaradul meu! Dar cu casa părinților mei ce-ai avut? - Iartă-mă, Milan! Meritam moartea! Dar sufletul tău bun mă va cruța! - Te iert, dar hai să stingem focul! strigă Milan către Ismail. Sirianul, tovarășul de jaf al lui Ismail, dispăru
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
în ceruri, se uită la tine cum ai venit acasă! Mai plânseră, mai povestiră noutăți din sat și din casă. Într-un târziu, bunica îl întrebă pe Milan: - Dar turcul acesta cine este? - Este Ismail, pe care l-am crezut camaradul meu de oaste! Dar, iată, venise aici în țara noastră să-mi dea foc la casă! - Iertare, bunule Milan! se văieta jalnic, în limbă străină, Ismail. Nu știam că e casa ta. Puteai să-mi iei viața, dar te-ai
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
greu. Nu știa el că, la vremea aceea, învățătoarea nu avea voie să lase repetenți la sfârșit de an... În ultimul an de liceu, Gabriel a scăpat de naveta chinuitoare. Vasile a descoperit că are un cunoscut în capitală, fost camarad de militărie. Nu știa precis cu ce se ocupă, dar i-a promis că rezolvă el problema. Și a rezolvat-o chiar în prima zi de școală, pentru un sac de făină și câțiva pui, asigurând cazarea copilului la un
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > IN MEMORIAM CĂPITAN-COMANDOR CORNELIU-GABRIEL TITIANA Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În data de 08.12. 2014, orele 12.30, camaradul nostru, căpitan-comandor CORNELIU-GABRIEL TITIANA a trecut la cele veșnice, după o mare și neașteptată suferință, la Spitalul Clinic de Urgență, Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri București. El și maistrul militar Valentin Bora au fost singurii supraviețuitori în urma tragicul accident aviatic
IN MEMORIAM CĂPITAN-COMANDOR CORNELIU-GABRIEL TITIANA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382017_a_383346]
-
și avea la activ 1.300 de ore de zbor. El era unul dintre cei mai buni piloți militari pe elicoptere din cadrul Forțelor Aeriene Române, pilot format în cadrul Escadrilei 132 Elicoptere din Cluj-Napoca, un expert în misiuni SAR, un adevărat camarad, un om modest cu o sensibilitate aparte. Puțini dintre noi știm că piloții sunt creați de divinitate mai mult pentru cer decât pentru pământ, de aceea ei mai sunt numiți și oamenii cerului. Osteneala pilotului care brăzdează înaltul cerului, odată
IN MEMORIAM CĂPITAN-COMANDOR CORNELIU-GABRIEL TITIANA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382017_a_383346]
-
alții sunt aleși de Dumnezeu. Dar, deși au vocație și slujesc un ideal nobil al omenirii, din nefericire, oamenii cerului sunt ca frunzele. Iar frunzele, oricât de joviale ar fi primăvara, cad. Zborul rămâne... Profund îndurerați, noi toți foștii lui camarazi din cadrul Escadrilei de elită a Forțelor Aeriene Române, Escadrila 132 Elicoptere din Divizia 59 Aviație, aducem un ultim omagiu colegului nostru Corneliu-Gabriel Titiana, care tocmai a plecat la Escadrila Cerească. Transmitem sincere condoleante familiei, rudelor, prietenilor! Dumnezeu sa-l ierte
IN MEMORIAM CĂPITAN-COMANDOR CORNELIU-GABRIEL TITIANA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382017_a_383346]
-
un ultim omagiu colegului nostru Corneliu-Gabriel Titiana, care tocmai a plecat la Escadrila Cerească. Transmitem sincere condoleante familiei, rudelor, prietenilor! Dumnezeu sa-l ierte! Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! Vesnica pomenire! Mergi cu bine și în pace, dragul meu camarad, Corneliu-Gabriel Titiana! Comandor (rz.) Ștefan Popa Referință Bibliografică: IN MEMORIAM CĂPITAN-COMANDOR CORNELIU-GABRIEL TITIANA / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1438, Anul IV, 08 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ștefan Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IN MEMORIAM CĂPITAN-COMANDOR CORNELIU-GABRIEL TITIANA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382017_a_383346]
-
de o cinste și o dragoste nemărginită, și-a deschis Sufletul-Basarabie tuturor:„Cine nu și-a deschis sufletul în fața acestui duhovnic al duhovnicilor și părinte al părinților?, se întreabă cu admirație alt mare părinte și mare duhovnic, Vasile Țepordei. Alți camarazi de înaltă slujire, de luptă dârză, de luminare și cinstire românească au fost starețul de la Suruceni (ulterior episcop de Ismail) Dionisie Erhan, devenit erou al unității naționale, care n-a strălucit decât prin dragostea sa creștină, bunătatea blândeții și lumina
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
sânge... spintecarea trupului îngreunată oarecum de rezistența pieilor ce alcătuiau veșmântul... fură singure semne ce tulburară pentru o vreme liniștea călduță. Ademenit de freamătul mamei, ursulețul își părăsi tovarășul, năvălind la ospăț. Dură ceva mai mult până-și aminti de camaradul găsit. Se-ndreptă către Uki ducând între fălci o ciozvârtă de carne zmulsă, caldă încă și-o lepăda îmbietor lângă băiat. Acesta, neînțelegând nimic din iuțeala celor văzute, dădu întâi înapoi, dar atras de mirosul ce-i pătrunsese în micuțu-i
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
mai găsea locul, cum își spălau echipamentul, cum îl cârpeau și stăteau lipiți de copastia navei nerăbdători ca să zărească primii lumina farului de la Constanța. Și ce fericire și lacrimi de bucurie erau atunci iar cea mai tragică pedeapsă pentru vreun camarad era ca să-i vie rândul la cart tocmai când nava ancora în port, în portul României ! Iertați-mă dar poate am înșirat prea multe amintiri, poate m-au luat din nou gândurile, amintirile, dorul de ce-am lăsat în urmă
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
venea învățătorul sau profesorul, care mă punea la colț într-un picior. Colegii care se încumeta să râdă de mine îmi luau imediat locul, așa că scăpam repede de pedeapsă. Era și la noi tradiția frățiilor de cruce între băieți prieteni, camarazi. Dacă ziua de Dragobete cădea la sfârșit de săptămână, ne organizam cu fetele și băieții din satul-cătun și mergeam pe dealul Rubarului de lângă mine, eu stând la circa 500-600 m de pădurea cea mare a Satului. Noi băieții făceam focul
MITOLOGIA DACULUI DRAGOBETE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380964_a_382293]
-
Bosfor și primirii «pe care sultanul [Abdul Medgid Han] a făcut-o Domnului Cuza și suitei sale [...], peste așteptări» - p. 155), Răul de mare („eternizează“ mai întâi pe coala de hârtie ca spuma Mării Negre „uimirile“ / „reacțiile“ sergentului Vasile Barbălată, a camaradului său, Mihai Mailat ș. a., la „răul de mare“ care i-a încercat «pe corveta Balcan», la reîntoarcerea din Imperiul Otoman / Bosfor în România; apoi: vizita la Iași a lui Alexandru Ioan Cuza, discursul ținut de Domnul României în fața Adunării Guvernanților
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
Din tot ce am îti dau o pâine! Iți dau zefirul dimineții Și vântul blândului amurg Îți dau mireasma crizantemei Și roua florilor de câmp Copiii străzilor de azi Curând vor dveni soldați Acuma sunt înfometați, Doar câinii le sunt camarazi Copil din flori, căzut din soare, Cu zâmbetul de heruvim, Copil din vesacul ce dispare În fața ta smerit mă-nchin. New York 23 martie 2004 Un negruț Un negruț scăldat în soare Sapă -n plaja lângă mare Într-o groapă vrea
DE ZIUA COPIILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373460_a_374789]
-
în ultimele secole, e aici în fața ochilor mei, strivit, călcat în picioare, scuipat, calomniat, bătut, înfometat, disprețuit, umilit. Și nu am cum să-l ajut. Nu am cum să urlu împotriva unei nedreptăți atât de mari. Familia plânge după el. Camarazii îi sunt toți în temniță. Toți cei care au crezut în visul lui și au fost dispuși să îl urmeze până la moarte și dincolo de ea, floarea acestui neam, tot ce am avut noi mai bun, sunt, la rândul lor, călacați
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
scos. Eu însă altceva vreau să spun. Dacă cel care moare dându-și viața sa pentru alții, ce este că se aduce jertfă pe sine însuși? Deci murind el, îi face pe ceilalți să trăiască! Nu înseamnă asta bunii mei camarazi că acela care s-a jertfit trăiește prin ceilalți? Este el oare mort? Trupul său este dat pământului sau focului dar el oare a murit? Vedeți această lance! spuse Gaius arătând vârful acesteia. Cu ea am străpuns pe cel care
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
apoi lorica și tunica de lână. Apoi erau așezați în genunchi și li se dădea lovitura de grație. Fără plânsete sau vaiete. Fără vociferări sau acuze. Ca și cum fiecare și-ar fi făcut datoria față de ceilalți, nicidecum față de Roma. Doar vechi camarazi, care-și strângeau mâinile înainte de moarte! Nimeni nu mai spuse nimic însă toți ridicară ochii către cei răstigniți. -Ce vă tot plângeți ca niște babe! se răsti un legionar din cei care îl biciuiseră pe Iisus și care se aflau
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
trăiești viața după voia inimii, nu-i așa Burro? spune și tu Baculo! spuse un alt legionar sorbind vin dintr-un vas de lut aflat jos pe pământ. Ceilalți doi încuviințară. -Adevăr grăiești Lupanius! spuseră ei. -Sunteți tineri bunii mei camarazi, spuse cel care vorbise mai înainte. Nu vă condamn căci am fost și eu ca voi. Trăiam doar pentru ziua de azi. Clipa îmi era de ajuns. Moartea nu exista chiar dacă îi vedeam murind zilnic pe alții. Mie nu mi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
cum se cuvine nemaidorindu-ți nimic. Ți se face lehamite de această lume și regreți moartea celor dragi, dispăruți din această lume. Mergi la mormintele lor dacă le mai știi, fiindcă știți și voi, în viața noastră de ostași mormintele camarazilor noștri rămân adesea uitate iar dacă totuși au un cimitir aștepți de două ori pe an sărbătoarea manilor și lemurilor să vină de pe celălalt tărâm ca să se hrănească cu ofrandele depuse în memoria lor. -Prostii, spuse cel numit Baculo. Viața
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
lui. Undeva, peste râu, în pădure, am dat de tatăl lui Ioniță, care înnebunise din cauza altuli copil, mort în război, pe nume Gheorghe, care se făcuse țăndări la Cotul Donului. Sărise cu căruța în aer și din el rămăsese, povesteau camarazii lui, numai câteva bucăți de carne. Tatăl își făcuse un pătuiag, se urcase în el și da să mănânce boabe la păsările cerului. Când ne văzuse pe noi începuse să strige tare: «Tu ești, Gheorghe? Gheorgheeee!» Era parcă un patriarh
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
ea și apoi în brațe. “Te implor, fată, să taci!” - striga el zadarnic. Ascultă ca un iepure la pândă. Mitraliera încetase. Se-auzeau strigăte, vaiete, țipete și gemete. De undeva de la Canton un cocoș cântă un cucurigu lung. Apoi vocea camaradului: “Soldat Ioniță Andreiiii! Soldat Ionițăăă Andreiii! Punea mâinile pâlnie la gură și striga cât putea: Soldat Ionițăăă Andreiii...” Tăcuse. Voia să salveze fata cu orice chip. Aștepta să se lase seara și să se strecoare cu ea la Canton. “De unde
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
veselie. Se formaseră două grupuri. Cei nepăsători, mai flu-flu spre ale vieții, sporovăiau de-ale băieților, fiind necăsătoriți. Ceilalți, așezați la casele proprii, antrenați în griji maritale, inerente comentau împreună cu Șefu’ înviorarea apaticului Antonel de până acum. Împărtășiseră bucuria izbânzii camaradului, dar, ca tot românul, tare ar fi vrut să știe de-a fir a păr ce și cum avusese în vedere mai tânărul și mai nepriceputul camarad ca s-aibă o reușită atât de-apreciată de Căpitan. Mai îndrăzneț, Vasile
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]