6,257 matches
-
critica feministă a ultimilor șaptezeci de ani a revoluționat practic canonul, demonstrîndu-i orientarea patriarhală) ori a unei apartenențe (de un tip oarecare). S-a ajuns, pe bună dreptate, la concluzia că nu valoarea estetică reprezintă instrumentul prin excelență operativ al canonului, ci, adesea, elementele extraestetice, acele componente arbitrare ale oricărui proces de creație (de aici, ne spune autoarea, și existența mai multor modele de "canon"). Chiar atunci cînd apărătorii canonului tradițional s-au încăpățînat să rămînă în opțiunile lor - subliniind că
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
ajuns, pe bună dreptate, la concluzia că nu valoarea estetică reprezintă instrumentul prin excelență operativ al canonului, ci, adesea, elementele extraestetice, acele componente arbitrare ale oricărui proces de creație (de aici, ne spune autoarea, și existența mai multor modele de "canon"). Chiar atunci cînd apărătorii canonului tradițional s-au încăpățînat să rămînă în opțiunile lor - subliniind că nimeni nu poate nega existența unei literaturi de calitate în raport cu o literatură inferioară valoric -, inovatorii istoriei literare au replicat că gusturile se modifică în
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
concluzia că nu valoarea estetică reprezintă instrumentul prin excelență operativ al canonului, ci, adesea, elementele extraestetice, acele componente arbitrare ale oricărui proces de creație (de aici, ne spune autoarea, și existența mai multor modele de "canon"). Chiar atunci cînd apărătorii canonului tradițional s-au încăpățînat să rămînă în opțiunile lor - subliniind că nimeni nu poate nega existența unei literaturi de calitate în raport cu o literatură inferioară valoric -, inovatorii istoriei literare au replicat că gusturile se modifică în permanență, "valoarea artistică" devenind un
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
artistică" devenind un concept extrem de flexibil, imposibil de definit (ca argument s-a reclamat nevoia marelui public de paraliteratură care include așa-zisa "literatură de frontieră", capabilă să răstoarne, prin masivitatea ei, elitista literatură canonică). Fără îndoială că discuțiile despre canon nu se vor încheia atît timp cît actul literar va mai fi resimțit ca o necesitate a speciei umane (lucru problematic pentru teoreticienii vestici ai ultimilor ani, urmăriți de ideea "morții literaturii"). Partea interesantă a fenomenului se află în paradoxul
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
încheia atît timp cît actul literar va mai fi resimțit ca o necesitate a speciei umane (lucru problematic pentru teoreticienii vestici ai ultimilor ani, urmăriți de ideea "morții literaturii"). Partea interesantă a fenomenului se află în paradoxul construcției sale ideatice. Canonul e întotdeauna creația unei minorități (în speță a unui grup limitat de instanțe și autorități critice). Un scriitor, oricît de talentat, influențează prea puțin configurația canonului la un moment dat. De asemenea, un public mediu, oricît de mare și de
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
ideea "morții literaturii"). Partea interesantă a fenomenului se află în paradoxul construcției sale ideatice. Canonul e întotdeauna creația unei minorități (în speță a unui grup limitat de instanțe și autorități critice). Un scriitor, oricît de talentat, influențează prea puțin configurația canonului la un moment dat. De asemenea, un public mediu, oricît de mare și de entuziast, nu va reuși să-și impună valorile - pe termen lung - în componența axiologică a amintitului canon. Acesta rămîne, în mod fatal, la discreția inițiaților literaturii
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
Un scriitor, oricît de talentat, influențează prea puțin configurația canonului la un moment dat. De asemenea, un public mediu, oricît de mare și de entuziast, nu va reuși să-și impună valorile - pe termen lung - în componența axiologică a amintitului canon. Acesta rămîne, în mod fatal, la discreția inițiaților literaturii, care - prin intermediul școlii (factorul de audiență absolută) - îl impun și îl legitimează pentru viitor. Cosana Nicolae acordă de aceea o atenție deosebită instrumentelor de acreditare a canonului. Faptul aduce în discuție
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
componența axiologică a amintitului canon. Acesta rămîne, în mod fatal, la discreția inițiaților literaturii, care - prin intermediul școlii (factorul de audiență absolută) - îl impun și îl legitimează pentru viitor. Cosana Nicolae acordă de aceea o atenție deosebită instrumentelor de acreditare a canonului. Faptul aduce în discuție o componentă secundară a temei de față - autoritatea în cultură, întrucît "canonul, privit ca instituție, este, ca oricare altă instituție, bazat pe relații de putere obnubilate la nivelul discursului" (p. 37). De aceasta însă, sînt convins
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
școlii (factorul de audiență absolută) - îl impun și îl legitimează pentru viitor. Cosana Nicolae acordă de aceea o atenție deosebită instrumentelor de acreditare a canonului. Faptul aduce în discuție o componentă secundară a temei de față - autoritatea în cultură, întrucît "canonul, privit ca instituție, este, ca oricare altă instituție, bazat pe relații de putere obnubilate la nivelul discursului" (p. 37). De aceasta însă, sînt convins, teoreticiana se va ocupa în altă parte. În lucrarea de față, ea rămîne fidelă mai curînd
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
instituție, bazat pe relații de putere obnubilate la nivelul discursului" (p. 37). De aceasta însă, sînt convins, teoreticiana se va ocupa în altă parte. În lucrarea de față, ea rămîne fidelă mai curînd "obiectivului" americanist al temei, insistînd pe relațiile canonului cu identitatea (multiculturalitate, multirasialitate, gen etc.) în civilizația Statelor Unite după 1945. În concluzie, Cosana Nicolae a elaborat un studiu foarte documentat, scris atractiv, cu o uimitoare distanță față de jargonul critic (aproape inevitabil) în care se pierd, de obicei, exegezele cu
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
multiculturalitate, multirasialitate, gen etc.) în civilizația Statelor Unite după 1945. În concluzie, Cosana Nicolae a elaborat un studiu foarte documentat, scris atractiv, cu o uimitoare distanță față de jargonul critic (aproape inevitabil) în care se pierd, de obicei, exegezele cu componentă ideologică. Canon, canonic reprezintă, după mine, o lectură critică obligatorie pentru toți cei interesați de mecanismele frecvent obscure ale istoriei literare. Mai mult, reprezintă, o spun deschis, o foarte plăcută lectură literară, plină de incontestabile virtuți stilistice.
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
cu umbreluța și evantaiul" (p. 34). Ne aflăm în plin proces de înlocuire a practicilor tradiționale cu modelele "evropenești", când marea politichie - strategie a românului "simpatriot" consta în a fi "cu curu în două luntri". Într-o lume în care canoanele strămoșilor opun rezistență tinerilor întorși "cu fumuri de prin străinătăți", iar "bărbatului îi e dat să umble și dacă poarta-i deschisă să și intre" (p. 127), iar "muierea trebuie să fie muiere, supusă și credincioasă", doi tineri cu sânge
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
fine, în Biserica fantomă, observând o recurență tematică din primul volum de proză ficțională, urmărim insinuarea spiritualului în materialitate, a eternului în tern. Sertarul cu aplauze, 1992, unicul său roman (reeditat de încă trei ori), este mai bine situat în canonul extern (două ediții germane) decât în acela intern. Romanul este o expresie deplină a personalității literare a Anei Blandiana. Îi poartă amprenta distinctă. Dovedește o maturitate și o subtilitate de romancieră exersată la școala de proză europeană, deschisă realismului epic
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
false, care își impune cu orice preț efectele. Avem în el unul dintre primele romane creditabile ale utopiei românești, în ordine politică, psihologică sau morală. Parțial roman de sertar, Sertarul cu aplauze merită să fie elogiat fără conveniență. El transformă canonul nostru romanesc, prin amplitudinea, extensia problematicii și a retoricii ficțiunii, prin reactivarea unor abilități narative și constructive încercate și verificate în proza scurtă, aflată la intersecția unui discurs complex, între povestire, nuvelă, textualism și metanarațiune. Între 1982-1989, Anei Blandiana i-
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
preluat din Italia o anumită viziune asupra poeziei. în anii sejurului său (1808-1812), romantismul abia începuse să se afirme în Peninsulă; în schimb, neoclasicismul domina cu autoritate. Monti și Alfieri erau regii neîncoronați ai versului, iar poezia se compunea după canoanele secolului al XVIII-lea. Ea se revendica din respect față de Antichitate, se lega primordial de cultură și de rigoarea formală absolută. Inspirația? Noțiune deocamdată ambiguă și dubioasă. Invocarea ei directă dovedea mai degrabă lipsă de gust. Principiile figurative și prozodice
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
misterul nervilor într-un trup înfometat și avatarurile unei conștiințe de sine, pune într-o lumină nouă un alt roman al începuturilor - Interior al lui Constantin Fântâneru, republicat în 2006 la Polirom și supus unor reevaluări de natură să modifice canonul literaturii interbelice. Situarea cronologic - contextuală a permis raportarea acestui roman apărut în 1932 (când autorul avea 25 de ani) la scrierile colegilor săi de generație (Eliade, Blecher, Bonciu, Holban), ori la universul bacovian, iar pe plan universal Simona Popescu îl
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
ultimele mele 4-5 lucrări în acest gen riscă să fie de neînțeles" (pag.5 ). Că este sau nu așa o va demonstra receptarea ulterioară a opusurilor lui Pascal Bentoiu, o receptare ca toate celelalte, cu un traiect abscons, extemptă oricăror canoane și criterii, având totodată toate șansele să fie încredințată unei bouteille ŕ la mer. Însăși ursita acestei cărți ar fi putut să "beneficieze" de un tratament analog dacă autorul nu ar fi intervenit prompt și decisiv: "textul de față, datând
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
abstracțiuni și alte kestii nașpa, care le-a fost băgată pe gât de propagatorii modernismului. De vină sunt criticii de rahart și kritikușii; de vină sunt Figurile Pustiului, Palidele Mutre vorbind despre Poezia Curiculalară; de vină sunt băieții care "rumegă canoane" și brutele adulate "de-un cerc de cvasicretini"; Scarbo și scribii "astupați"; junii "superrrrb" adaptați, parveniții perverși, cu "anchetele lor de sticleți"; vina este a cultrurarului și handărgraundului, ori a tânărului "poet" expresionist de gang, un fake total și-un
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
Oscilațiile eului auctorial (cu toate cele trei fațete ale sale, Profy, Scry și Sy, las tres Simonas devoalate cu voluptate exhibiționistă) indică, în fapt, suprapunerea unor deziderate complet opuse ale scriitoarei. Aceasta se vrea totodată, parcă neconștientizând contradicțiile, în centrul canonului și în aerul tare al Pieței; în interiorul Sistemului și în marginea contestării lui; în Universitate și împotriva "Fabricii" universitare; în manualele școlare și împotriva felului în care manualele școlare deformează tânăra generație. Chiar inaccesibile lui Discursilă, Recenzilă și Grăbilă, rețelele
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
muritorilor. Incintele de oficiere a ceremoniilor erau subterane, iar inițierea presupunea sacrificii de animale și ritualuri de purificare a credincioșilor. Prefigurînd smerenia, sărăcia și castitatea propovăduite mai tîrziu în creștinism, preceptele mithraice recomandau, în vederea dobîndirii purității trupului, abluțiunile, lustrațiile și canoanele de penitență. La loc de cinste se afla asceza prin înfrînare (abstinență și continență) și sacrificiile expiatoare, menite a șterge păcatele credincioșilor. Adeptul se numea myst, iar incinta sacră în cadrul căreia se desfășurau ceremoniile, mithreum. Toate aceste trăsături le vom
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
de-al doilea au vanitatea să se creadă mulți, într-un mod nejustificat. Acestea sunt personalitățile care se văd, care se ridică deasupra unei epoci, care selectează valorile și impun o imagine în posteritate, imagine care rezistă multă vreme în canon și sinteze. O altă categorie o reprezintă criticii independenți (dar nu individualiști și vedetiști), instanțe conștiincioase, servile (sau mai bine zis serviabile) față de public și față de scriitori, triind fără odihnă valorile, cu două tipuri de atitudine (față de cărți), diferite ca
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
se angajează în impactul său cu existența dată? Neputînd răspunde afirmativ, se cuvine a lua în seamă, în cazul în speță, frămîntarea estetă însăși, calofilia ironic-melancolică, implicînd un mare efort subiacent, funcționînd la cota înaltă la care accede, aidoma unui canon imprescriptibil. Defel fortuit în pofida înfățișării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin, id est o formă de captivitate: "Sîntem prizonierii unei fraze; ai uneia, e drept, celebre, dar niște prizonieri ai ei. Sîntem captivii, fie și de lux, ai
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
românesc, între elita științifică și nivelul de înțelegere public, domeniul filozofiei nu și-a construit un strat intermediar de propagare. Nu a devenit mai accesibil și nu și-a pus ideile în circulație. Nu a ieșit din granițele strâmte ale canonului școlar, liceal sau universitar. Nu s-a comunicat decât schimbându-și subiectul, fie către zona politicului, fie către aceea a socialului sau moralului. Nu și-a creat o critică a ei - cu impact extra-academic - și nu a stimulat noviciatul. Nu
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
paradigmă a invizibilului", ruptă de lumea fizică, de factură alegorizantă, urmează o deschidere către peisaj, ca simptom al renunțării individului de-a se refugia în sine: "De la Petrarca la Rousseau se înfăptuiește o treptată eliberare a percepției omului de acest canon ascetic augustinian". Referințele se relaxează, fiind menționați, alături de Rousseau, "s-ar zice primul care a stat pe o stîncă și, uitîndu-se la frumosul din jur, a fost într-atît de impresionat, încît n-a mai deschis nici o carte", și de Wordsworth
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
din mediul germano-helvet în care publică, prozatorul Cătălin Dorian Florescu surprinde cu fiecare apariție editorială, dar nu confirmă cu nici una. Cel puțin așa rezultă din vizibila discrepanță care se stabilește între cronicile literare - majoritatea favorabile tânărului autor - și topurile, bilanțurile, canoanele mai mici sau mai mari alcătuite în ultimii ani. Cărțile lui Florescu sunt citite din scoarță-n scoarță, nu și așteptate cu frenezie. Dosarul său de receptare se arată a fi unul aproape lipsit de memorie. În fond, nu de
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]