767 matches
-
cercetărilor și analizei la nivel regional, contextualizate sau nu global, reprezintă o soluție pentru a face inteligibilă o realitate din ce În ce mai complexă. Expertiza regională În domeniul studiilor de securitate este deci crucială, În lipsa acesteia existând riscul de a „gândi În vid” (Cantori și Spiegel, 1973). Aceasta nu este Însă o simplă chestiune epistemologică, ci are implicații politice extrem de relevante. Astfel de pildă, multe dintre analizele pe care s-a bazat intervenția americană În războiul din Vietnamxe "Vietnam" nu au ținut cont de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de vedere al procesului decizional (Peffer, 1954, pp. 311-312). Ulterior, acest fapt este tot mai neglijat și regiunilor li se atribuie o esență și un caracter fix, anistoric, ceea ce duce la grave distorsiuni atât În plan teoretic, cât și decizional (Cantori și Spiegel, 1973). O altă excepție de la modelul inițial a constituit-o observația că sistemele subordonate nu pot fi În mod necesar identice. Datele empirice susțineau această observație. Din punct de vedere teoretic, se putea argumenta că bipolaritatea este un
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
of Human Rights, Kluwer Law International, Dordrecht. Campbell, David (1992), Writing Security, United States Foreign Policy and the Politics of Identity, University of Minnesota Press, Minneapolis. Caney, Simon (2005), Justice Beyond Borders: A Global Political Theory, Oxford University Press, Oxford. Cantori, Louis J.; Steven L., Spiegel (1973), „The Analysis of Regional International Politics: The Integration Versus the Empirical Systems Approach”, International Organization, vol. XXVII, nr. 4, pp. 465-494. Caplan, Richard (2005), Europe and the Recognition of New States in Yugoslavia, Cambridge
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
un timp pe Petru Maior, cenzor la Buda, și îl ajută să editeze Istoria pentru începutul românilor în Dachia. Prin strădaniile sale, în 1808 s-a deschis prima școală a coloniei române din Pesta; aici a fost, până în 1812, învățător. Cantor la biserica ortodoxă din Buda, introduce serviciul religios în limba română. Din 1812, timp de optsprezece ani, a fost profesor la Școala Normală din Arad, director, din 1830, al școlilor românești și sârbești de pe teritoriul regimentelor de graniță bănățene și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
3. Colin, clericul nostru englez, a intrat în această familie religioasă, ca de altfel și alți doi colaboratori de-ai noștri, adică maestrul Mihai și preotul Matei, căruia îi încredințasem biserica Sfânta Cruce. Cu greu reușesc să-i stăpânesc pe Cantor (Giovanni din Cambrai), pe Henrich (postelnicul) și pe alții de asemenea ... C) Ordinul și predica fraților minori Capitolul 32, din care este extras acest material, face parte din opera lui Iacob din Vitry „Historia Occidentalis”. Se pare că el a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lume, iar a fi onorați de favorurile celor puternici și a locui mereu la curtea principilor sunt lucruri contrare cu perfecțiunea Ordinului Fraților Minori. 37. A venit și fratele Henry de Burford care, pe vremea când era încă novice și cantor la frații din Paris, a compus în timpul meditației următoarele versuri împotriva ispitelor pe care voia să le respingă: «Tu, ce ești frate minor, să nu râzi nicicând, fiindcă îți sunt mai potrivite lacrimile; fă ca viața ta să corespundă numelui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să spele verdețurile, fugea și el să muncească cu ceilalți frați, după cum am văzut cu ochii mei..., tot așa participa la oficiul divin ziua și noaptea, mai ales la vespere, laude și la sfânta liturghie; și orice lucru îi cerea cantorul, îl îndeplinea imediat, începând cu antifoanele, cântând responsoriile și lecturile, și celebrând liturghia conventuală. Fratele Ugo de Digne, «maximus Ioachita» 45. Apoi, călătorind pe mare, am ajuns la Marsilia, și de la Marsilia m-am dus la Hyères pentru a-l
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
variație homotetică)28. Într-un obiect fractal un motiv geometric apare și se 80 Factorul de risc geometric reproduce prin autosimilaritate (obiectul fractal este un element conceptual în care numărul de iterații este infinit - ex. curba von Kock, pulberea lui Cantor -, obiectul real este un obiect pre-fractal în care numărul iterațiilor este finit - ex. coroana unui arbore, arborele arterial etc) (fig. 4.1). Structura ocupă pentru un volum finit un spațiu maxim fără interferența elementelor constitutive. Această auto-similaritate a sistemului arterial
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
toată scala dar de natură statistică (variație homotetică). Într-un obiect fractal un motiv geometric apare și se reproduce prin autosimilaritate (obiectul fractal este un element conceptual în care numărul de iterații este infinit - ex. curba von Kock, pulberea lui Cantor. Obiectul real este un obiect pre fractal în care numărul iterațiilor este finit - ex. coroana unui arbore, arborele arterial). Structura ocupă pentru un volum finit un spațiu maxim fără interferența elementelor constitutive. Ramificațiile sistemului arterial sunt de natură fractală, vasele
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
majoritate, aceștia locuiau în zona centrală a orașului, pe străzile Ioniță Sandu Sturdza, Negel, Cristoveanu, Busuioc, general Averescu și, foarte puțini, pe strada Mare. Dintre membrii acestei comunități amintim aici pe câțiva dintre cei mai reprezentativi: Grigori Lazarovici; Sarchis Ezeghia - cantorul bisericii; Anton Balasan - fost consilier comunal; Cristea Cristoveanu - om politic, membru al P. N. L. Bacău, președinte al Camerei de Comerț și Industrie Bacău; Sofia N. Lebed, Aurelia Grigoriu, Ecaterina Cristoveanu, Anton Ștefănescu, Iacob Grigoriu - proprietari; Ioan Grigoriu - unul dintre cei
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
poată suferi și or să se ducă la morminte să strige, ieșiți voi, morților, să intrăm noi!”. Numitul MODAN GHEORGHE este născut la data de 1 mai 1912 în comuna Obârșia, județul Olt, fiul lui Marin și Paraschiva, de profesie cantor de biserică, fiind cu serviciul în satul Vădastra, în trecut a făcut politică legionară, a fost condamnat și demascat public, în prezent fiind lucrat în S.I.G., domiciliat în comuna Obârșia, județul Olt. Tot informatorul „Jitianu Ion” ne semnalează despre discuția
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
formal, ci în conținutul textual - și, deci, ideologic - divers. Clement Alexandrinul (150-217 d.Cr.), în Protrettico ai Greci, afirmă că miturile antice sunt înșelătoare iar muzica, prin intermediul căreia se exprimă, duce la pierzare. „După părerea mea, Orfeu, la fel ca și cantorul din Tebe și Metimnia, nu sunt demni de numele de om, pentru că sunt falși. Sub pretextul muzicii, și-au bătut joc de viața umană ... Slăvind moartea violentă în riturile lor religioase și ducând la adorarea legendelor dureroase, ei au îndemnat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
celebrează liturghia în sfânta biserică romană și altfel în cele din Galia”. Biserica din Roma și liturgia romană nu aveau, deci, un rol centralizator și predominant asupra celorlalte biserici. Cu toate acestea, datorită organizării rituale și a nivelului înalt al cantorilor săi, Roma și-a câștigat imediat prestigiul și admirația unanimă, fiind un model și constituind, din ce în ce mai mult, un punct de referință pentru celelalte biserici. Carol cel Mare (742/748-814) a fost cel care, continuând opera începută de tatăl său Pepin
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
liturghie, codificate mai întâi, au fost Introitul, Gradualul, Tractus, Aleluia, Ofertoriul și Communio, acestea alcătuind Proprium Missae. Este un repertoriu de o rafinată valoare artistică și de o dificilă execuție, mărturie a rolului tot mai relevant al scholei și al cantorilor specializați în cadrul liturgiei. Celelalte cântece, precum Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus și Agnus Dei, apar în codice mai târzii și vor constitui Ordinarium Missae. Spre deosebire de melodiile precedente, acestea au un stil silabic, sunt mai ușor de executat și par să sugereze
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
normativ, motiv pentru care îl prezentăm în continuare în traducerea noastră: Autoritatea înțeleaptă a sfinților părinți a stabilit ca în oficiile divine, ce se celebrează în semn de recunoștință, mintea tuturor să fie vigilentă, declamarea să fie fluentă, iar gravitatea cantorilor să fie exprimată în mod adecvat prin modulații suave. Pe buzele sfinților părinți, sunetul era dulce. Cu siguranță, cântecul răsună dulce pe buzele cantorilor, atunci când îl au pe Dumnezeu în inimă și, în timp ce pronunță cuvintele cântecelor, sunt înflăcărați de devoțiune
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
celebrează în semn de recunoștință, mintea tuturor să fie vigilentă, declamarea să fie fluentă, iar gravitatea cantorilor să fie exprimată în mod adecvat prin modulații suave. Pe buzele sfinților părinți, sunetul era dulce. Cu siguranță, cântecul răsună dulce pe buzele cantorilor, atunci când îl au pe Dumnezeu în inimă și, în timp ce pronunță cuvintele cântecelor, sunt înflăcărați de devoțiune față de El. De aceea, în biserica lui Dumnezeu, se recomandă de a cânta psalmodia, tocmai pentru a stimula devoțiunea credincioșilor. În acest sens, oficiul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în fața unor teme de proveniență profană și populară. În sfârșit, este condamnată modalitatea de execuție atunci când este lascivă și când exhibiționismul îi determină pe credincioși mai mult să râdă decât să-și înalțe mintea către divin. De comportamentul ireverențios al cantorilor se vor ocupa ulterior statutele ce vor reglementa disciplina capelelor muzicale. Acest document muzical a avut un răspuns aproape nul în sânul bisericii și nu a avut nicio influență asupra dezvoltării viitoare a muzicii polifonice sacre. Cauzele erau multiple: lipsa
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
un al doilea: Urban al V-lea, papă din perioada exilului francez, în anul 1370, a suprimat Collegium cantorum din Roma, iar când, în anul 1377, Grigore al XI-lea s-a întors la Roma, a adus cu sine „câțiva cantori flamanzi și francezi, experți în contrapunctul în vogă de atunci, și nu a mai simțit nevoia de a readuce la viață desființata schola cantorum din Lateran”. Astfel, pontiful avea capela sa muzicală, care executa noul gen de muzică polifonică; și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
din Lateran”. Astfel, pontiful avea capela sa muzicală, care executa noul gen de muzică polifonică; și tocmai pentru că uzanța de a celebra funcțiunile liturgice pontificale în capelă s-a instaurat și la Roma, tot aici s-a născut și figura cantorului de capelă, diferit de cel din vechea și abolita schola cantorum, fie datorită tipului de muzică pe care îl practica (polifonie în loc de gregorian), fie pentru că era dintr-o națiune străină. De aici s-a născut cântecul a cappella, adică un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cantorum, fie datorită tipului de muzică pe care îl practica (polifonie în loc de gregorian), fie pentru că era dintr-o națiune străină. De aici s-a născut cântecul a cappella, adică un cântec compus pentru a fi executat de un complex de cantori profesioniști, în oratoriul privat al papei, fără nicio formă de participare a credincioșilor. Cutuma de a celebra în capelă a luat o asemenea amploare, încât, de atunci, au început să fie numite capelle papali toate funcțiunile în care era prezent
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
prezent pontiful, chiar și atunci când Papa Sixt al V-lea a reluat celebrările în bazilicile și bisericile romane. Așadar, sensul originar al sintagmei canto-a-capella indica execuțiile muzicale din liturgiile pontificale. Mai târziu, Papa Sixt al IV-lea (1471-1494) a reconciliat cantorii de origine romană cu cei de origine franco-flamandă, contrastanți între ei, și a creat în Vatican capela mai apoi numită Sixtină. Pentru bazilica San Pietro s-au ales doisprezece cantori, care, înlăturați de Sixt al V-lea și readmiși de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Mai târziu, Papa Sixt al IV-lea (1471-1494) a reconciliat cantorii de origine romană cu cei de origine franco-flamandă, contrastanți între ei, și a creat în Vatican capela mai apoi numită Sixtină. Pentru bazilica San Pietro s-au ales doisprezece cantori, care, înlăturați de Sixt al V-lea și readmiși de Giulio al II-lea, au format-o pe aceea care și astăzi se numește capela Giulia. Pe lângă aceste două capele, s-au mai format succesiv și cea Laterană pentru bazilica
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
-lea, au format-o pe aceea care și astăzi se numește capela Giulia. Pe lângă aceste două capele, s-au mai format succesiv și cea Laterană pentru bazilica San Giovanni din Lateran și cea Liberiană pentru bazilica Santa Maria Maggiore. Numărul cantorilor pentru a forma o capelă, în timpul flamanzilor, era constituit din puține elemente, maximum doisprezece; în secolele următoare, numărul a crescut și cuprindea bărbați, copii și/sau evirați. Exemplul capelei pontificale a fost urmat imediat și de principii laici în oratoriile
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și în catedrale, polifonia somptuoasă a capelelor era considerată un element de lux al ceremoniilor, iar pentru principi era un semn de prestigiu și putere. Episcopi și nobili se întreceau în a-i angaja pe cei mai buni maeștri și cantori europeni, inserând în mod instituțional prestația lor printre serviciile de curte și remunerându-i cu fonduri special instituite. Chiar și copiii cantori erau uneori în lista concurențială. Între secolele XV și XVI, capelele muzicale s-au înmulțit incluzând și complexe
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
prestigiu și putere. Episcopi și nobili se întreceau în a-i angaja pe cei mai buni maeștri și cantori europeni, inserând în mod instituțional prestația lor printre serviciile de curte și remunerându-i cu fonduri special instituite. Chiar și copiii cantori erau uneori în lista concurențială. Între secolele XV și XVI, capelele muzicale s-au înmulțit incluzând și complexe instrumentale și erau dotate cu statute și regulamente proprii. La început, capelele erau alcătuite numai din cantori. Ludovic al XIV-lea al
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]