1,061 matches
-
Petrolul a inundat rezervele de apă potabilă ale italienilor. Lipsa de apă de băut i-a forțat pe italieni să capituleze. Pe 18 mai, Amedeo de Savoia-Aosta, comandantul italienilor, a aceptat să capituleze împreună cu militarii de sub comanda lui. În vreme ce Amedeo capitula în Africa de est, fratele lui, ducele de Spoleto, a fost încoronat rege al Croației după invadarea și înfrângera Iugoslaviei Ducele de Aosta a fost bolnav în ultimele luni de luptă, suferind de un atac sever de malarie. De altfel
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
iunie 1941, Gazzera a abandonat Jimma. Aproximativ 15.000 dintre soldații trupelor coloniale au rămas în regiune și s-au predat. Pe 3 iulie, generalul Gazzera și cei 7.000 de oameni care se mai aflau sub comanda lui au capitulat în fața generalului belgian Auguste-Éduard Gilliaert. Pe 28 septembrie, garnizoana de 3.000 oameni din Pasul Wolchefit a capitulat în fața „pușcașilor regali africani”. Forțele de la Gondar, aflate sub comanda generalului Guilermo Nasi, guvernatorul interimar de la Amhara, au rezistat pentru aproape șapte
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
s-au predat. Pe 3 iulie, generalul Gazzera și cei 7.000 de oameni care se mai aflau sub comanda lui au capitulat în fața generalului belgian Auguste-Éduard Gilliaert. Pe 28 septembrie, garnizoana de 3.000 oameni din Pasul Wolchefit a capitulat în fața „pușcașilor regali africani”. Forțele de la Gondar, aflate sub comanda generalului Guilermo Nasi, guvernatorul interimar de la Amhara, au rezistat pentru aproape șapte luni. Gondar era capitala proviciei Begemder din nord-vestul Etiopiei. După ce generalul Gazzera s-a predat, Nasi a devenit
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
încercat să reziste până la sfârșit. Pe 24 octombrie 1941, a fost doborât ultimul avion italian de pe frontul din Africa răsăriteană. Pe 27 noiembrie 1941, generalul Nasi și cei 23.500 de oameni pe care îi mai avea sub comandă au capitulat la Gondar în fața forțelor britanice, etiopiene și ale Commonwealthului. Italienii au primit onoruri militare complete. După ce Marea Roșie și Golful Aden au încetat să se mai afle sub amenințarea forțelor Axei, președintele american Franklin Delano Roosevelt a putut declara că aceste
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
a fost încercată în 1796. Ajutați de liderul Societății Irlandezilor Uniți, Wolfe Tone, s-a încercat acostarea în Golful Bantry, Comitatul Cork, dar furtuni puternice au împiedicat o acostare cu succes. Într-un final, Napoleon a capturat Mantova, unde au capitulat 18.000 de oameni. Arhiducele Carol al Austriei nu a fost capabil să-l oprească pe Napoleon de la invadarea Tirolului, iar guvernul austriac a făcut pace în luna aprilie 1797, simultan cu o nouă invazie a Germaniei din partea Franței, sub
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
continuat să înainteze către Viena, Austria fiind nevoită să ceară pace. Austriecii au negociat Tratatul de la Lunéville, acceptând în principal termenii Tratatului de la Campo Formio. În Egipt, otomanii și britanicii au înaintat și în final au obligat forțele franceze să capituleze după căderea Cairoului și a Alexandriei. Marea Britanie a continuat războiul pe mare. O coaliție a statelor neutre ce includea Prusia, Rusia, Danemarca și Suedia a intervenit pentru a proteja transporturile navale neutre împotriva blocadei britanice. Flota britanică a repurtat o
Războaiele Revoluției Franceze () [Corola-website/Science/313604_a_314933]
-
ocuparea Olandei avea să se încheie în doar două zile, a dat ordin ca orașul Rotterdam să fie șters de pe suprafața pământului, aceeași soartă urmând să o aibă toate orașe olandeze, dacă armata olandeză ar fi continuat să refuze să capituleze. Olandezii, care își pierduseră încă de la începutul luptelor majoritatea avioanelor militare, și-au dat seama că nu mai pot opri bombardierele germane și au capitulat. Cu toate acestea, în timp ce negociatorul olandez, care semnase deja înțelegerea pentru încetarea focului, se întorcea
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
să o aibă toate orașe olandeze, dacă armata olandeză ar fi continuat să refuze să capituleze. Olandezii, care își pierduseră încă de la începutul luptelor majoritatea avioanelor militare, și-au dat seama că nu mai pot opri bombardierele germane și au capitulat. Cu toate acestea, în timp ce negociatorul olandez, care semnase deja înțelegerea pentru încetarea focului, se întorcea acasă, bombardierele germane zburau pe deasupra capului lui spre Rotterdam, oraș pe care aveau să-l distrugă în acea zi. Soldații olandezi care au căzut în
Rezistența olandeză () [Corola-website/Science/314051_a_315380]
-
au fost însărcinați cu crearea rachetelor, prin Operațiunea Paperclip, Operațiunea Osoaviahim și respectiv, Operațiunea Backfire. Arma a fost prezentată de propaganda nazistă ca răzbunare față de bombardierele care atacau tot mai multe orașe germane, începând din 1942 și până când Germania a capitulat. Începând din septembrie 1944, peste 3.000 de rachete V-2 au fost lansate de către Wehrmachtul german împotriva unor ținte Aliate în cursul războiului, cea mai mare parte vizând Londra, iar ulterior Antwerpen și Liège. Racheta avea o rază de
V-2 () [Corola-website/Science/314123_a_315452]
-
Operațiunii „Galben” (în limba germană: "Fall Gelb"), invadarea de către armata Germania nazistă a Belgiei, Luxemburgului, Olandei și Franței în timpul celui de-al doilea război mondial. Bătălia a durat de la 10 mai până la 14 mai 1940, când grosul trupelor olandeze a capitulat. Unități izolate olandeze au continuat lupta de rezistență împotriva Wehrmachtului în Zeelanda până la 17 mai. Germania Nazistă a ocupat în întregime teritoriul olandez. a fost unul dintre primele conflicte în timpul căreia s-au folosit parașutiștii pe scară largă pentru ocuparea
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
importante din Olanda din orașe precum Rotterdam sau Haga. Capitularea Olandei a survenit la scurtă timp după devastatorul bombardament executat de Luftwaffe asupra orașului Rotterdam și după amenințarea că germanii vor distruge toate orașele olandeze dacă armata nu ar fi capitulat. Capitularea a fost văzută de olandezi ca unica șansă de a feri populația civilă de uriașe suferințe și țara de distrugerea totală. Olanda a rămas sub ocpație germană până în mai 1945, când a fost eliberată de aliați. Regatul Unit și
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
ocupe Zealand pentru blocarea regiunii Westerschelde și interzicerea unei traversări germane. Tot aceste divizii urmau să deplaseze efective înarmate în insulele provinciei, care trebuiau aprovizionate cu vapoarele. Generalul Maurice Gamelin se temea că olandezii ar putea să fie tentați să capituleze rapid sau chiar să accepte „protecția” germană. De aceea, el a schimbat obiectivele Armatei a 7-a de rezervă, care trebuia acum să se ocupe o poziție în fața orașului Antwerp, unde să apere calea de acces estică, pentru menținerea legăturii
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
olandezi a 236 de poduri. În regiunea extrem-sudică, cele șase batalioane de grăniceri din provincia Limburg au opus o rezistență nesemnificativă înaintării Armatei a 6-a germane. Până la prânz, germanii cuceriseră o zonă vastă, iar garnizoana orașului strategic Maastricht a capitulat, deschizând calea ofensivei germane spre Belgia centrală. Germanii au fost încetiniți în deplasarea lor de distrugerea podului principal al orașului, ceea ce i-a forțat să amâne-+ traversarea râului Meuse de către Divizia a 4-a Panzer până a doua zi. Pe
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
olandezilor. Ei au sesizat doar pe la ora 21:00 că olandezii s-au retras și înaintarea lor de mai târziu nu a mai întâmpinat nicio rezistență. În ciuda pesimismului exprimat în fața miniștrilor olandezi cât și a permisiunii primite de la cabinet să capituleze, generalul Winkelman a așteptat derularea evenimetelor considerând că trebuie să înceteze lupta doar când va fi neapărat necesar. Este posibil ca el să di dorit să țină piept germanilor cât mai mult cu putință pentru sprijinirea efortului aliat de război
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
cazul în care nu se primea un răspuns afirmativ în două ore, urmau să fie folosite „cele mai severe mijloace de anihilare”. Ultimatumul nu a fost primit de Scharroo decât la ora 10:30. Colonelul nu a fost dispus să capituleze fără să primească permisiunea superiorilor săi și i-a cerut ordine lui Winkelman. Generalul, aflând despre faptul că ultimatumul nu fusese semnat și nici nu conținea numele expeditorului, i-a cerut lui Scharroo să tragă de timp cerând lămuriri. La
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
lansate 1.308 bombe, ceea ce a dus la distrugerea centului orașului și uciderea a 814 civili. Bombardamentul și care i-au urmat au distrus 24.000 de locuințe, lăsând fără adăpost 80.000 de persoane. La 15:50, Scharroo a capitulat în fața lui Schmidt. Între timp, Göring a ordonat un al doilea bombardament al orașului, în ciuda mesajului trimis conform căruia întreg Rotterdam a fost ocupat. Când Schmidt a aflat despre acest ordin, a trimis în grabă un mesaj necodificat la 17
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
15 în care afirma că orașul a fost ocupat în totalitate, în ciuda faptului că acest lucru nu se întâmplase încă. Bombardierele au fost rechemate mai înainte să își lanseze atacul. Winkelman avea la început intenția să continue lupta, chiar dacă Rotterdam capitulase iar forțele germane care participaseră la cucerirea orașului puteau să se îndrepte către inima Fortăreției Olandeze. Comandanții olandezi luaseră în considerație posibilitatea ca germanii să declanșeze bombardamente devastatoare de aviație, dar acestea nu au fost considerate ca motivație pentru capitulare
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
aveau intenția să transforme în ruine orice oraș care ar fi continuat rezistența. Date fiind mandatul acordat de executivul olandez pentru evitarea oricărei suferințe inutile și situația fără ieșire a forțelor terestre pe care le comanda, el a decis să capituleze. Toate marile unităti au fost informate la ora 16:50 prin telegraf despre această decizie și le-a ordonat să își distrugă armele, după care să capituleze în fața celei mai apropiate unități militare germane. Negociatorul german din Haga a fost
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
fără ieșire a forțelor terestre pe care le comanda, el a decis să capituleze. Toate marile unităti au fost informate la ora 16:50 prin telegraf despre această decizie și le-a ordonat să își distrugă armele, după care să capituleze în fața celei mai apropiate unități militare germane. Negociatorul german din Haga a fost informat despre această decizie la ora 17:20. În jurul orei 19:00, Winkelman a ținut un discurs radiodifuzat prin care informa poporul olandez cu privire la decizia de capitulare
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
la ora 05:00 a sosit la Haga un mesager german. El l-a invitat pe Winkelman la Rijsoord, unde trebuia să îl întâlnească pe Küchler pentru negocieri cu privire condițiile cuprinse în documentul de capitulare. Winkelman afirma că a capitulat cu toate forțele din subordinea sa - terestre, navale și aeriene. Când von Küchler a pretins ca piloții care luptau încă de partea aliaților să fie tratați ca luptătorii de gherilă, luptători în afara legilor războiului din punctul de vedere al germanilor
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
pretins ca piloții care luptau încă de partea aliaților să fie tratați ca luptătorii de gherilă, luptători în afara legilor războiului din punctul de vedere al germanilor, Winkelman a refuzat ferm această abordare, declarând că doar forțele armate de sub comanda sa capitulează, (cu excepția celor din Zealand, aflate de pe 13 mai sub comanda franceză), nu Olanda ca țară. În ceea ce privește restul punctelor aflate în discuție, s-a ajuns rapid la o înțelegere, iar documentul capitulării a fost semnat la 10:15. Provincia Zealand a
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
încă de numeroase vase de război, ele nu au părăsit porturile în timpul invaziei. Operațiunea Torța (Torch) a fost urmată invadarea Siciliei (Operațiunea Husky) și de debarcarea din Italia de sud. După debarcarea încununată cu succes în sudul peninsulei, Italia a capitulat pe 8 septembrie 1943, forțele navale britanice au escortat flota italiană în Malta, în conformitate cu condițiile armistițiului. În timpul acestor trei invazii, principala amenințare la adresa vaselor Aliate nu a fost flota italiană, ci armele germane ghidate de la distanță, care au scufundat sau
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
oficialilor Regimului de la Vichy. Forțele franceze au opus o rezistență puternică coloanelor britanice și australiene care au intrat în Liban din Palestina. Până în cele din urmă, în condițiile în care alte coloane britanice intraseră în țară din Irak, francezii au capitulat. După aceasta, a avut loc ultima operațiune militară majoră din Orientul Mijlociu. Uniunea Sovietică avea nevoie stringentă de uriașe cantități de provizii pentru susținerea luptei împotriva Germaniei Naziste. Proviziile erau transportate în URSS pe o rută periculoasă, prin Oceanul Atlantic, ocolind Capul
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
din Aden. Cele trei coloane s-au îndreptat convergent spre capitala țării, Addis Ababa, care a fost ocupată la începutul lunii mai 1941. Italienii au încercat să organizeze o ultimă rezistență în jurul orașului Amba Alagi, dar au fost nevoiți să capituleze până la milocul lunii mai 1941. Ultimele forțe italiene importante au capitulat la Gondar în noiembrie 1941. După capitularea forțelor principale italiene la sfârșitul anului 1941, formațiuni militare izolate italiene au declanșat lupte de gherilă în Etiopia și Eritreea, care au
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
țării, Addis Ababa, care a fost ocupată la începutul lunii mai 1941. Italienii au încercat să organizeze o ultimă rezistență în jurul orașului Amba Alagi, dar au fost nevoiți să capituleze până la milocul lunii mai 1941. Ultimele forțe italiene importante au capitulat la Gondar în noiembrie 1941. După capitularea forțelor principale italiene la sfârșitul anului 1941, formațiuni militare izolate italiene au declanșat lupte de gherilă în Etiopia și Eritreea, care au durat până în vara anului 1943, când Italia a capitulat în fața forțelor
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]