1,657 matches
-
el, probabil că fața mea e de cîteva ori mai Încruntată. Armele noastre devin un fel de umbrele, Încercăm să ne ascundem după ele de situația ticăloasă. Și nici măcar nu avem cartușe. Soldatul Macovei se duce jos la comandament, strigătul caporalului sparge fără milă Încremenirea. Bă, ai reținut? În biroul BOB... Macovei e din Timișoara, un tip firav, blonziu, din cîte știu e orfan de tată. Protectorul lui, nu e clar dacă Îi e sau nu rudă, e un colonel de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu ai probleme. Inclusiv locotenenții. Și cu toate astea, uite-l cum coboară, perplexitatea făcîndu-l să se unduiască, parcă e o jucărie de plajă gata să se dezumfle, nu știi dacă mai ajunge jos. CÎnd sună a doua oară telefonul, caporalul, În timp ce ascultă, scuipă peste balustrada de lemn spre unul din cîinii unității, care dă semne că ar vrea să urce și el În foișor. SÎnt atît de Încordat, Încît reușesc să-l văd și pe caporal, care e undeva În fața
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a doua oară telefonul, caporalul, În timp ce ascultă, scuipă peste balustrada de lemn spre unul din cîinii unității, care dă semne că ar vrea să urce și el În foișor. SÎnt atît de Încordat, Încît reușesc să-l văd și pe caporal, care e undeva În fața mea, dar și pe soldatul santinelă de la capătul gardului de sîrmă ghimpată, care e undeva În spatele meu. Fără efort. De fapt, Îi văd fără să-mi mișc măcar o moleculă. — Turturică, țipă el după ce Închide, ia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ies din starea asta, dar nu reușesc. E absurd, pentru că nu am nici un motiv. Apoi se aude iar tele fonul, În timp ce Macovei urcă pe potecă, printre mesteceni - se Întoarce, e viu. Nu apuc să-l văd bine, Îl aud pe caporal că-mi strigă numele. Îl aud ca pe un vuiet, ceea ce i-a ieșit pe gură n-a fost numele meu, ci ecoul unei avalanșe. Hai, fugi, știi tu, la comandament. CÎnd mă ridic, sînt elastic, cărarea nu-mi stă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care se ia pe mine, dau din mîini aiurea, picioarele parcă sînt ale altcuiva - și sînt puse amîndouă pe aceeași parte. Îmi arde fața, combustia e asigurată de această rușine profundă. Și de frică. — Ultimul e Podeanu, Îl aud pe caporal strigînd cînd trec prin dreptul foișorului. După cinșpe minute cobori și tu și aștepți, dacă nu a terminat cu ăl dinainte. Mă Întorc să-l văd pe Bogdan, să-i văd reacția. Pajiștea din care m-am ridicat tremură gelatinos
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zeghele? Nu știu... gluma asta nu prea Îmi place, ce dracu’ vrea să spună? Așa că terminăm ce-am Început În tăcere. În zilele următoare, efectivului noii baterii i se distribuie un dormitor separat. PÎnă spre seară ne mutăm acolo și caporalii Încearcă să mențină ordinea. Totul are un aer improvizat și cei mai mulți nu sînt prea fericiți cu felul În care s-au potrivit lucrurile, așa că atmosfera generală e destul de apăsătoare. Box e și el printre noi. Din Bărăgan face o oră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dau cele mai jerpelite uniforme militare pe care le au În magazie, uzate și descusute. Nu cred că sînt singurul care are o senzație de descotorosire. Ni se spune să ni le reparăm cum putem. Cu acul și ața, țipă caporalii, un soldat trebuie să Învețe să coase. În ultima zi reușesc cumva să-mi iau rămas-bun de la Vlad și de la ceilalți băieți. Mă duc În fostul meu dormitor. Aici parcă e mai multă lumină, parcă e mai cald și mirosul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
1 fix, cînd În sfîrșit pleacă prima grupă spre gară. Pentru că scapă din curtea sufocantă, cei care ies pe poartă primii au un aer vesel, parcă pleacă În vacanță. În gara din Brașov se face prima joncțiune. SÎntem dirijați de caporalii și maiștrii militari care ne Însoțesc spre ieșirea din gară, printre civilii care ne privesc curioși. Există acest cuplu de oameni În vîrstă, amîndoi sînt Îmbrăcați neverosimil de elegant (au paltoane cu gulere de blană, mănuși, galoși de cauciuc), par
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de litere deșirînd pentru o clipă enunțuri aleatoare, Înainte ca hîrtia de aer să le absoarbă. Ce scrie acolo? mă aud Întrebînd. — Scrie: Taci din gură, răcane, și culcă-te la loc! mîrÎie de undeva vocea unor pași tîrșîiți, un caporal dormitînd. Mă rog, mie mi s-a părut că scrie altceva. Ceva de genul: Iubite prinț, ai căcat-o. [Intrați În Teatrul Liric pe intrarea actorilor, maică-ta e balerină, are spectacol și nu are cu cine să te lase
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
altă parte, toată această cacofonie militară nu-mi risipește teama, o adunătură numai bună de trimis În agricultură. Episoade de instrucție militară, În regim de defilare; ne pregătim de jurămînt, Învățăm toate manevrele de deplasare În pluton, sîntem din ce În ce mai soldați. Caporalii ne poartă pe aleile nesfîrșite ale uriașei unități, prin spatele dormitoarelor sau al clubului, al clădirii corpului de gardă, al cantinei sau pe platourile care se formează la intersecția acestor trasee care par să nu se mai termine. Cu stîngu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cap. Eu deocamdată nu am parte, se pare că l-am pierdut pe Box, care a fost mutat În celălalt dormitor. Adorm gîndindu-mă că va trebui să-i anunț pe ai mei, să le spun unde mama dracului am ajuns. Caporalul bateriei noastre zice că e craiovean, dar nu cred că asta o să mă ajute cu ceva. Poartă boneta pe-o sprînceană și, cînd se fîțÎie pe lîngă coloana tropăind În pas de defilare, șuieră printre dinți o melodie populară din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dau cele două trese galbene, se poartă nefiresc și Începe să ne omoare cu sfaturi, sare de la cele legate de ostășie și cutreieră filozofic pe cîmpiile vieții, În timp ce noi transpirăm, dîrji, bătînd pas de defilare. Ține să-i spunem Portocală. Caporal Portocală. — Cum doriți dumneavoastră, tovarășu’ caporal Portocală, Îi răspunde, mutînd un pic accentele, Csabi, un ungur simpatic. — Ridică picioru’ răcane și lasă comentariile, privirea În față, salută, unu-doi-trei-patru, țipă el iritat cînd, În cele din urmă, Înțelesul cuvintelor răcanului Își
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poartă nefiresc și Începe să ne omoare cu sfaturi, sare de la cele legate de ostășie și cutreieră filozofic pe cîmpiile vieții, În timp ce noi transpirăm, dîrji, bătînd pas de defilare. Ține să-i spunem Portocală. Caporal Portocală. — Cum doriți dumneavoastră, tovarășu’ caporal Portocală, Îi răspunde, mutînd un pic accentele, Csabi, un ungur simpatic. — Ridică picioru’ răcane și lasă comentariile, privirea În față, salută, unu-doi-trei-patru, țipă el iritat cînd, În cele din urmă, Înțelesul cuvintelor răcanului Își croiește drum prin desișul minții lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe răcanul nesincronizat și vorbăreț din formație și Îl pune să bată singur pas de defilare În fața noastră. Csabi nu pare un prostovan, dar e stînjenit de evoluția lucrurilor și de faptul că e lipsit de adăpostul grupului și, cînd caporalul Portocală țipă la el să se miște, se sperie. Vrea să se urnească de pe loc, dar nu mai știe cu ce picior trebuie să pornească - cu stîngu’? cu dreptu’? cu ambele picioare? - și aproape că se Împiedică. Niște veterani se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
douăjcinci de flotări. Tipului Îi cam sar ochii, dar le face dîrz, se ridică vesel și Își șterge de turul pantalonilor țărîna de pe palme, ca la ora de sport. — Cine ți-a spus că poți să te ridici? Îl Împinge caporalul, dînd cu el de pămînt. Culcat! Salt Înainte! Culcat! Zece flotări! Portocală prinde curaj, la geamul dormitorului s- au adunat mai mulți veterani care comentează și rîd. Noi urmărim Împietriți scena, sîntem răbdarea Întrupată, fără expresie; fiecare pare să-și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate să spună cu siguranță dacă Într-adevăr s-a auzit ceva, deși acesta ia un aer iscoditor, Înțepat. În prima duminică după-amiază, o coadă nesfîrșită de soldați așteaptă să intre la dușuri, În timp ce În difuzoarele unității atîrnate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gardul viu pe care le țin ridicate deasupra capetelor. Celor doi veterani li se creează astfel senzația că se deplasează, că sînt În tren spre casă. — Unde-l duce trenu’ pe veteran, cîntă unul din ei. — Acasăăă! țipă celălalt. Un caporal le dă viteză, după cum cer cei doi dinăuntru, trăgîndu-le șuturi În cur. Unui blond pirpiriu care alunecă, transparent, crede el, spre locul de fumat i se aplică scamatoria cu pantalonii. În fața lui se postează rîzÎnd un tip masiv, cu o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trei veterani, ultimul e Box. Bătaia care Începe e brutală, nemaivăzută, și nimeni nu are curaj să intervină. Răcanul le face față Într-o primă fază, apucă să dea și el cîțiva pumni, dar apoi e pus la pămînt. Nici măcar caporalul Portocală nu se bagă. Atențiune! strigă cineva cînd apare ca din pămînt sergentul. Îi Împrăștie pe cei trei ca pe muște. Spectacolul nu se termină. Îl apucă pe Portocală de pieptul tunicii și Îl aruncă ca pe un sac de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
strigă cineva cînd apare ca din pămînt sergentul. Îi Împrăștie pe cei trei ca pe muște. Spectacolul nu se termină. Îl apucă pe Portocală de pieptul tunicii și Îl aruncă ca pe un sac de cîrpe, spre intrarea dormitorului, răcnind. — Caporal, sună adunarea, vreau ca tot efectivul unității să fie afară Într-un minut. Și caporalul de serviciu să fie la intrare, după ce anunță OS-ul (ofițerul de serviciu) să vină afară. Bogdan e Într-un pat undeva În stînga, după ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
muște. Spectacolul nu se termină. Îl apucă pe Portocală de pieptul tunicii și Îl aruncă ca pe un sac de cîrpe, spre intrarea dormitorului, răcnind. — Caporal, sună adunarea, vreau ca tot efectivul unității să fie afară Într-un minut. Și caporalul de serviciu să fie la intrare, după ce anunță OS-ul (ofițerul de serviciu) să vină afară. Bogdan e Într-un pat undeva În stînga, după ce intru În dormitor vine la patul meu. De undeva se aude cineva cîntînd și bătînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
primit un pachet de la maică-mea, probabil că va veni la ceremonia de depunere a jurămîntului. În fața coloanei care abia reușește să țină rîndurile, merge locotenentul cu Portocală, și numai Dumnezeu știe ce și-o putea găsi de vorbit cu caporalul. În spatele coloanei sînt eu cu Csabi și, dincolo de faptul că ungurul e și el un pic Depeche Mode, avem un registru de bășcălie asemănător, așa că avem ce vorbi. — Jur că l-am auzit fredonînd Lessons in Love... știi tu, piesa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În funcția de secretar general al Partidului. Din păcate, acest discurs răgușit, Îndobitocitor e singurul la care avem acces. Se fac din cînd În cînd ședințe de partid În sala de studiu de la parter. Cineva citește presa, de regulă un caporal. Dar sînt numai abstracțiuni hidoase, care alunecă În gol pe mințile noastre adăpostite benefic În indiferență. Stăm cuminți, privirile rigide spun că cei mai mulți dintre noi și-au cîrmit corăbiile spre mări mai Însorite, sau scriem scrisori acasă, pe furiș, sau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care batalioane de viteji fac diverse lucruri, În timp ce tobele bubuie și codrii freamătă. În plus, seara, În dormitor, ne Încîntă urechile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
militare și chinuit de fiori lirici și peste toate suferind de o acută vocație metafizică, Încearcă să ne omoare alergîndu-ne peste movile de pămînt și trîntindu-ne și ordonîndu-ne să ne tîrÎm prin șanțuri, pe sub nasul santinelelor de la gardul unității. Zelul caporalului e greu de Înțeles chiar și pentru niște veterani. Și, deși cei care sînt prinși În serviciul de gardă au aura unor legende și În general cuvîntul lor contează, Portocală nu-și poate schimba firea. — Ce mă-ta ai, băi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Tovarășul Nicolae Ceaușescu, Președintele Republicii Socialiste România, Secretarul General al Partidului Comunist Român și Comandantul Suprem al Forțelor Armate Române, va citi un raport În fața țării. — Are toată lumea pe ce să stea? Foarte bine, acum, așezarea! ordonă răstit un locotenent. Caporalii bateriilor sînt răspunzători de ordinea soldaților pînă la Încheierea lucrărilor. În spatele lui se derulează deja imagini din Sala Palatului. O mulțime de oameni aplaudă În picioare de cîteva minute bune și o va mai face pentru alte cîteva minute bune
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]