1,678 matches
-
și respinsese vreo cinci discursuri, considerând de fiecare dată că era mai bine să tacă. Hicks poate va accepta argumentele, dar un singur cuvânt nelalocul lui, poate o simplă mișcare, ar pune gaz pe foc. În privința asta, nu se înșela. Caporalul mergea de colo-colo prin fața scaunului pe care era așezat reprezentantul Companiei. Uneori îl privea și scutura din cap. Nu putea înțelege. ― Sunt depășit. N-are nici un sens. Cu mâinile încrucișate, Ripley îl studia pe Burke. Ea nu-l mai considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu arma. Mișcarea se sfârși exact în spatele ei și aparatul emise un bip strident. ― Mi-e că Hudson are dreptate. Ripley și Hicks se priviră. Măcar nu mai aveau de așteptat. Evenimentele se vor precipita. ― Începe sezonul de vânătoare, zise caporalul. ― Voi doi, veniți înapoi, strigă Ripley la infanteriști. Replierea imediat în centrul de exploatare. Hudson și Vasquez făcură cale întoarsă. Comtehul arunca priviri neliniștite în tunelul obscur pe care-l abandonau. Detectorul afirma ceva, ochii lui ― altceva. Nu era normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
încât lui Hicks îi era cu neputință să le numere. Agățate cu capul în jos de conducte și bârne, aidoma unor lilieci, se deplasau spre el, iar fascicolul lămpii lui se reflecta pe corpurile lor, dându-le o strălucire metalică. Caporalul vedea atâtea cât putea duce raza de lumină. Nu avu nevoie de un detector de mișcare pentru a simți o prezență în spate și se răsuci brusc. Lampa îi relevă un extraterestru la vreun metru înapoi. Creatura se năpusti asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Trase și forța de impact a glontelui vibrant îl zvârli pe asediator într-un dulap cuprins de flăcări. Apoi căldura vâlvătăii declanșă sistemul de detecție a incendiilor și difuzoarele de apă deversară un potop. Apa îi udă până la piele pe caporal și pe colegii săi, pătrunse în ordinatorul central al coloanei și îl dereglă pentru totdeauna. Dar, cel puțin nivelul ei nu le trecu peste glezne. Acidul perforase destul podeaua pentru a facilita drenarea ei. O sirenă mugea fără încetare, împiedicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din perdeaua de ceață și praf. Erau cu toții murdari de funingine și uzi leoarcă. Ripley făcu un pas în lături și arătă spre ușă. ― Încuiată. Nu era nevoie să intre în detalii. Hicks dădu din cap, atât. ― La o parte! Caporalul scose aparatul de sudură de la centură: o versiune miniaturală a celui pe care Vasquez l-a folosit pentru a fixa ușa izolatoare, apoi pe cea din centrul de exploatare. Îndreptă flacăra spre sistemul de închidere. Din celălalt capăt al coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în prima sală nu auziră șuieratul caracteristic al unui spin năprasnic. Grenadele lui Vasquez degajaseră coridorul destulă vreme pentru ca Hicks să poată suda ușa, dar nu dispuneau decât de un răgaz de câteva minute. Această acalmie era mai curând simbolică. Caporalul își ridică arma, gata de a întâmpina asaltul final. Ușa se bombă în centru, izbită de ceva din culoar. La un al doilea impact, metalul scrâșni și ușa începu să se desprindă din cadrul ei. Newt scutura cu insistență mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ce anume era. ― Hai sictir, murmură el când grenadele se ciocniră. La acest toast final culoarul se lumină, ca de strălucirea unui soare. Ripley și Newt și Hicks alergau cât îi țineau puterile. Erau deja departe de deschizătura pe care caporalul o decupase în conductă, dar unda de șoc a exploziei celor patru grenade zdruncină această secțiune a coloniei. Newt își păstra mai ușor echilibrul decât adulții și le-o luă înainte. ― Pe-aici, pe-aici! striga. Veniți, am ajuns! ― Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
seama. Se întoarse. Panica se amplifica. Fascicolul lanternei lumina doar câteva pete de arsuri și umiditate. Vedea în fiecare protuberanță falii întredeschise șiroind de umori vâscoase. Cea mai neînsemnată cavitate era o gură căscată și amenințătoare. Își aminti un amănunt: caporalul îi dăduse un obiect pe care ea i-l dăruise fetiței. ― Hicks, coboară la mine. Am nevoie de localizatorul brățării pe care mi-ai dat-o. Apoi își făcu mâinile pâlnie la gură și strigă:) Newt! Stai pe loc. Venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
îndepărtă prin tunel. Ajunseră la o secțiune încă alimentată cu electricitate de grupuri de siguranță. Tavanele și pereții erau luminați și nu mai aveau nevoie de lanterne. Pe aproape se auzea un clipocit slab. Tot uitându-se pe ecranul localizatorului, caporalul porni spre stânga. ― Pe aici, ne apropiem. Aparatul îi îndrumă spre un mare grilaj încastrat în podea. De acolo se auzi: ― Ripley? ― Noi suntem, Newt. ― Aici, sunt aici jos! Femeia îngenunche, strânse degetele pe bara centrală și trase. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
care-i erau la îndemână. După ce programă naveta pentru o decolare automată în caz că platforma de aterizare se prăbușea sub greutatea ei, Bishop părăsi postul de pilotaj și, reveni la pupa. Trebuia să-l ajute pe Hicks să-și oblojească arsurile. Caporalul era întins pe niște scaune; conținutul unei truse de prim ajutor era împrăștiat în jurul lui. Niște medicamente ajutau carnea dizolvată să se reconstituie. Durerea rămânea de nesuportat și fusese nevoie de mai multe injecții antalgice. Aceste produse îl mai ușurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tot ce se găsește în această zonă va fi dezintegrat și se va preschimba într-un nor de vapori mare cât Nebraska. Neluând în seamă vorbele acestea, femeia închise sacoșa. ― Hicks, contez pe tine pentru a o împiedica să plece. Caporalul clipi, schimonosit de durere, cu ochii înlăcrimați. ― Nu plecăm nicăieri fără tine, afirmă el și arătă spre arma hibridă. O să poți să cari chestia aia? Ea cântări mașinăria. ― Atât cât va fi necesar. Apoi își puse sacoșa pe umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
prințul este numit provizoriu în această funcție; bine. Soldatul Kolpakov săvârșește un furt, șterpelește niște piele pentru cizme de la un camarad, pe care o bea; bine. Prințul, și băgați de seamă că totul se întâmpla în prezența plutonierului și a caporalului, îi trage un perdaf lui Kolpakov și îl amenință că va pune să fie bătut cu varga. Foarte bine, Kolpakov se duce la cazarmă, se culcă pe prici și peste un sfert de ceas moare. Excelent, dar cazul este surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
1919 poate fi legat de anul conferinței de pace de la Versailles, când omenirea căuta, iluzoriu, remediul pentru maladia care tocmai se terminase ... pentru două decenii. Președintele Woodrow Wilson avusese un modest proposal, francezii nu au fost de acord, curând fostul caporal Hitler urma să reapară sub formă de führer. Ca și V., Strigarea lotului 49 este un roman plin de aluzii, parodii, coduri și mesaje secrete urzite într-o intrigă în care entropia este acum legată de operațiuni de afaceri, producție
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
p. 94. Ioan Bolovan, Adrian Onofreiu (coord.), op. cit. (v. nota 277), pp. 49-51. Vezi Virgil Șotropa, „Pățaniile Batalionului I năsăudean În 1848-1849”, Arhiva Someșană, 1930-1931, nr. 14, pp. 379-413; Nicolae Bocșan, Valeriu Leu, op. cit. (v. nota 276), pp. 491-502 (jurnalul caporalului Mihai Candale). Pentru aceste aspecte vezi Erich Zöllner, Istoria Austriei, București, 1997, pp. 437, 440; A.J.P. Taylor, Monarhia Habsburgică.1809-1918, Editura Enciclopedică, București, 2000, pp. 59-60, 68-69; Jean Bérenger, Istoria Imperiului Habsburgilor. 1273-1918, Editura ALLFA, București, 2000, p. 411
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cea a lui Apostol Bologa. Dar inamicul care mișcă reflectorul, cine e ? În film sunt românii, ceea ce reprezintă o scurtcircuitare masivă a textului lui Rebreanu. Căci, iată unde suntem în prima parte a romanului : — Urâtă țară aveți, muscale ! sare deodată caporalul, întorcându-se spre gropari și uitându-se cu necaz la țăranul care se oprise să răsufle. Auzi ?... Țara... locurile... niet frumos ! Adăugă apoi, arătând cu mâna ținutul și stâlcindu-și graiul spre a se face mai înțeles. Țăranul holbă ochii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2006, p. XXV-XXVI. footnote> O bună perioadă de timp, subofițerii au fost recrutați din rândul militarilor în termen. „Legea pentru înaintarea în oaste” promulgată la 28 martie 1862 prevedea că pot deveni subofițeri numai caporalii cu o vechime de cel puțin 6 luni în grad. Majoritatea subofițerilor era asigurată prin sistemul reangajărilor din rândul sergenților și caporalilor cu stagiul militar satisfăcut. „Legea pentru reangajarea gradelor inferioare în armată” din 1893, de pildă, stipula că reangajarea
Arc peste timp : 1968 - 2013. In: Arc peste timp : 1968-2013 by Cezar COBUZ, Cătălin ŢÂRU () [Corola-publishinghouse/Science/302_a_593]
-
în termen. „Legea pentru înaintarea în oaste” promulgată la 28 martie 1862 prevedea că pot deveni subofițeri numai caporalii cu o vechime de cel puțin 6 luni în grad. Majoritatea subofițerilor era asigurată prin sistemul reangajărilor din rândul sergenților și caporalilor cu stagiul militar satisfăcut. „Legea pentru reangajarea gradelor inferioare în armată” din 1893, de pildă, stipula că reangajarea se poate face în cursul ultimului an de stagiu militar sau după trecerea în rezervă, pe o perioadă de cel puțin 2
Arc peste timp : 1968 - 2013. In: Arc peste timp : 1968-2013 by Cezar COBUZ, Cătălin ŢÂRU () [Corola-publishinghouse/Science/302_a_593]
-
cu încetineala lui înțeleaptă, cu dragostea lui pentru munca așezată, cu temperamentul lui de bou de plug pe care-l avea de la mama sa. Fu încântat la început, îi plăcea nespus câmpia pe care țăranii n-o vad”. Era poreclit ” Caporalul” deoarece istorisea povestiri din perioada petrecută pe frontul italian. Deși nu apare de foarte multe ori în roman, fiind surprinsă doar o singură etapă a evoluției sale, personajul are o importanță capitală, devenind imaginea țăranului de altădată, de fapt a
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
-mi spună să vin la unitate că era alarmă. Nu m-a mirat pentru că în drumul spre casă am văzut mai multă mișcare decât altădată. Abia am închis telefonul că acesta a sunat din nou, apelantul fiind centralistul de serviciu, caporalul Jarcalete. S.B.: Îl țin minte pe Jarcalete, era un tip mic de statură, un machedon hâtru din Constanța, care făcea trafic cu țigări Asoss și cu permisii. Se duceau soldații la el la centrală și-i dădeau șpagă să-i
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
oameni foarte bine instruiți. Să vă spun un episod. La unitate s-a primit un telefon prin care eram anunțați că prin derea (prin pârâu) umblau niște tipi înarmați. A fost scoasă o grupă de infanteriști marini, condusă de către un caporal, care s-a deplasat spre zona indicată, a avut contact vizual cu indivizii care mișunau prin pârâu, au tras câteva focuri de armă în plan vertical și aceia s-au retras. Când au fost întrebați de ce nu i-au împușcat
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
mașină cu numerele 12-B și au șters-o spre Tulcea. S.B.: Numerele cu 12, de pildă 12-IȘ, erau numerele studenților străini. Ați putea să-i descrieți? L.M.: Nu. Cei care au participat la acțiune erau niște copii conduși de un caporal. S.B.: Cum, o acțiune de asemenea importanță nu a fost coordonată de un ofițer? L.M.: Nu. Au trimis o grupă de infanterie marină, ce era condusă de un caporal. S.B.: Dar erau niște militari în termen. L.M.: Noi nu aveam
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
care au participat la acțiune erau niște copii conduși de un caporal. S.B.: Cum, o acțiune de asemenea importanță nu a fost coordonată de un ofițer? L.M.: Nu. Au trimis o grupă de infanterie marină, ce era condusă de un caporal. S.B.: Dar erau niște militari în termen. L.M.: Noi nu aveam militari în termen de un an și șase luni, ci de doi ani. S.B.: Eu am făcut armata timp de un an și patru luni (am fost lăsați la
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
operațiunilor: mai întâi a armat și abia apoi a scos încărcătorul. Vă dați seama uluirea pe care a produs-o șuieratul glonțului ieșit din țeava puștii. S.B.: Cum s-a încheiat povestea cu Mânzală? L.M.: Cei trei prinși de un caporal, după ce au fost chestionați și identificați, au fost duși în arest la BIM. Cum infanteriștii erau destul de iritați de tot episodul, le-au tras o chelfăneală grozavă. S.B.: Dar ei nu se apărau zicând că erau într-o misiune? L.M.
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
a afirmat. În nuvela amintită, lipsește orice intervenție directă, moralizatoare, umanitaristă și mai mult ca în romanele lui Camil Petrescu și Cezar Petrescu, este absentă condamnarea însăși a războiului. Genocidul apare ca o stihie oarbă, neînțeleasă de oamenii simpli. Mila caporalului Ghioagă față de Ițic, dar mai ales, vechea prietenie care-i leagă, îl va determina să-i redeie libertatea. Dar Ițic Strul se sinucide. Aceeași problemă, analizată în cazul intelectualului David Pop, care îmbracă haina militară austro-ungară, respectarea datoriei de a
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
sale începând din perioada liceului, compuneri simple, înflăcărate, patriotice (dedicate „Alteței Sale Regale Principelui Ferdinand, moștenitorul Tronului”), celebrând luptele românilor pentru independență de la Plevna, Calafat, Rahova și Grivița. Câteodată versurile capătă accente sociale, ca în Ion al Floarei și în Caporalul, ce desenează profilul omului simplu, sau accente demascatoare, cu tonalități grave, ca în Plugarul sau în Din străini. S-a spus că din placheta Stihuri oțelite (1909) „măcar o poezie a lui merită să figureze în antologii și în manuale
VULOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290667_a_291996]