3,744 matches
-
repede cuvintele. — Regret că nu l-ai putut întâlni pe motănaș. Mai sunt semne... un fel de emoție, ceva nesigur. Profesorul aștepta crispat continuarea, dar Tavi urlă, un lătrat gros, înăbușit, gata să zguduie casa. Ce forță adunase negrul Dingo, captivul! Doamna își retrase mâna de pe gâtul lui puternic și rece. O ținu o clipă în aer și îl pocni scurt, cu dunga palmei. Tavi icni, privind-o în ochi. Repetă urletul surd, sinistru. Cantul palmei îl izbi iarăși, rapid, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bancă singuratică, într-un colț pustiu al parcului. Desfăcu plicul. Un plic cunoscut... da, vechiul plic, stângacea caligrafie, albele spații inegale dintre cuvinte. Linia secretă, tovarășă până la sfârșit... Sfârșitul, iată, sfârșit, într-adevăr. O ceață fumurie și roz, trecutul jur-împrejur , captivul se pierdu, se pierdu. Reveni, se spulberă iarăși și iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
când vrea ea și își are propriu-i ritm. Ca și revărsările Fluviului Galben, vine și se năpustește, spărgându-se în valuri uriașe. Violența sa modifică peisajul ființei ei. Mânia devine mai aprigă o dată cu vârsta. Se transformă într-o fiară captivă. Respiră și crește pe dedesubt, consumând-o. Prezența ei permanentă o face să se simtă lipsită de valoare. Dorința ei de a se lupta cu acest sentiment, de a dovedi că el nu există, se află în spatele tuturor acțiunilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu se poziționeazè acolo unde ar vrea, îi lipsește dexteritatea mânuirii mouse-ului, apasè unde nu trebuie și pagina dispare, Ce-am fècut?! Nici o problemè, o liniștesc eu încercând sè repar lucrurile, Matei are nevoie de mouse-ul pe care-l ține captiv palmă ei, dar ea nu-și retrage mâna de sub mâna mea care, cu ceva mai multè greutate, plimbè mouse-ul dintr-un loc în altul readucând pe ecran pagina cu tabloul lui Manet, Atenție sè nu ieșiți de pe dunga asta verticalè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
niște petice negre. Ridic ochii spre est, nori singuratici flutură asemenea unor brațe scufundate în marea de aer palid, pe acoperișuri sunt risipite cu generozitate antenele ca niște cruci tremurânde, dominând regatul acesta adormit din beton, iar între ele stă captivă luna, un balon albicios, a cărui lumină abisală încă impresionează, dar stelele care o înconjoară se pierd deja, înghițite de gura cerului, asemenea unor bomboane de lămâie supte până la capăt, iar în urma lor nu mai rămâne decât o dâră luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a devenit curînd un stat minimalist, un soi de deus otiosus, retras în palatele sale rivale și fără a se mai preocupa prea mult de „treburile statului”. Cu cîteva săptămîni în urmă, analistul politic Cristian Pîrvulescu vorbea chiar despre „statul captiv”. Ne aflăm astfel în situația în care nu mai știm prea bine ce variantă de stat dorim de fapt. Mînă în mînă cu aceste reacții față de stat s-au aflat și atitudinile față de națiune, de discursurile și practicile naționale sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
anunță conformându-te, pregătindu-te întru anticiparea a ceea ce stă să vină. Astfel, apropiem virtual noutatea ce urmează să puncteze imedialitatea noastră, ne-o familiarizăm obișnuindu-ne deja cu ea. În momentele de sublim, ce așteaptă, ce preîntâmpină spiritual omul captiv fluxului cotidian și, totodată, predispus experienței și creației artistice? Calmul acestei așteptări se aseamănă cu liniștea premergătoare furtunii. Este vorba despre acea așezare la sine pregătitoare, acea retragere din multiplicitatea răsfirării ființei spre unitatea tensiunii interioare. În mijlocul naturii, fiecare prezență
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Privind spre profunzimea din propria interioritate, conștiința alunecă în verticalitatea deșteptărilor primordiale. Un somn ancestral se risipește iar negura bahică a eșecurilor și împlinirilor sociale este destrămată de suflul înnoitor al seninătăților transcendentului. Din azurul fără limitări al acestui cer captiv doar propriei nesfârșiri survin și urcă spre suprafața de superficial a conștiinței omului din cotidian chemările ce-i pregătesc fundamentala resurecție. Transcendentul cheamă și solicită întoarcerea chipului individualității umane dinspre fixarea în dinamica hipnotică a socialului către interioritatea uitată a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
visele transcendenței, o beznă fără străfulgerări crepusculare. Ciocnirea de răutatea celorlalți și suportarea copleșitoare, adesea traumatizantă, a unei astfel de plăgi negative aduce ca un prim impact disiparea confuziei dintre cei buni și cei răi. Departe de adevărul lumii cotidiene, captivi acelui somn primejdios nu credeam că toți oamenii sunt purtători ai binelui dar îi abordam pe cei răi ca și cum ar fi buni. Răutatea era o prezență depărtată, neelocventă pentru realul mundan, un aspect neglijabil și fără influențe perturbatoare. Această naivitate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
astfel de curaj echivalează, aici, cu lașitatea unei resemnări ascetice, cu lansarea propriei firi în fluxul deciziilor primordiale impuse de Creatorul ancestral. Pentru conștiința demonizată, cel care nu se opune Divinității și nu își asumă actele interzise de ea, este captiv somnului mistic ce definește o credință lipsită de luciditate. Prin urmare, acest spirit care a respins tentația malefică nu ar înțelege și valorifica oportunitățile răului. El ar fi un ignorant în ce privește profunzimea ființei sale și excepționala șansă care i s-
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre noi, ne întâmpină și se așează în locul prezenței umane în care ne-am ancorat iubirea. Dualitatea dintre imaginea chipului viu și cea a chipului mort este astfel fundamentată ea generând acea presiune metafizică colosală care apasă sfâșietor sufletul nostru captiv neputinței de-a privi înlocuirea unui vis printr-un terifian coșmar. Zborul crepuscular al morții ce planează aici spre noi susține nu doar dialectica dintre chipul vieții și al morții celui drag ci și rezultanta acesteia, apăsarea necruțătoare a spiritului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nebănuite anterior, cel damnat suferințelor de ordin spiritual sesizează bipolaritatea metafizică a cuplului dialectic bine-rău ca unul dintre principiile ce susțin dinamica imanentului. Acest principiu constituie, alături de alte axiome primordiale, temelie și fundament al tranzitării umane prin contextul ontic spațio-temporal. Captivul durerilor de ordin spiritual intuiește aici ancorarea în transcendență a resorturilor profunde ce poartă imanentul efervescenței mundane. Dinspre deschiderea transcendenței el resimte, adesea, că survine acea dualitate dintre bine și rău ce se impune cotidianului fără a fi rezumat doar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
aici prea-plinul atinge și învăluie individualitatea predispusă fascinării prin întâlnirea cu armoniile artei, o înalță spre vitalitatea unei redimensionări a perspectivei interioare asupra ființării în totalitatea ei plurivalentă. Arta, în cele mai desăvârșite împliniri ale sale, trezește resurecționar privirea sufletească captivă narcozei superficialului cotidian, reactivează abilitatea acesteia pentru sondarea propriilor profunzimi eliberând luciditatea conștiinței spre întinderi și dimensiuni, spre paliere și ierarhii de experiență nebănuite anterior. Într-un astfel de context, reculegerea se relevă drept starea în care conștiința, adunându-se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și sculpturală. Pictura întâmpină atenția privirii cu suprafața sa plană ce trimite, într-un mod aparent contradictoriu, la o multitudine de planuri suprapuse. Ingenioasa concentrare stratificată induce, însă, ulterior senzația unei situări în spațiu a acțiunii și chipuurilor propuse ochiului captiv seducției estetice. Cu predilecție în pictura religioasă, frecvent găzduită și asimilată de templu, planurile secunde, perspectiva ce învăluie și poartă fundalurile adesea clar-obscure dețin o importanță fundamentală pentru trăirea mistică. Aici chipul sau acțiunea evocată survin dintr-un fond crepuscular
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fost destituiți. Este cert însă că armamentul nostru nu este pe măsura războiului modern, artileria, în primul rând, foarte slabă în comparație cu a inamicului, care în plus are și aeroplane pentru recunoaștere și pentru reglarea tirului, ba chiar și un balon captiv. Dar lipsa de rezistență morală a atârnat greu în balanță. Inițial trupele noastre aveau și o inferioritate numerică, ulterior s-au trimis ajutoare, 16 batalioane de infanterie din rezerva strategică a Bucureștiului și două baterii de obuziere, dar ele au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bolnav de anxietate și de presimțiri negre, străin de el însuși, de parc-ar fi trecut printr-un violent acces de gripă. Curiozitatea arzătoare care urmase întrevederii pălise sau mai curând se preschimbase în ceva sinistru, în senzația că era captiv. Continua să simtă cu intensitate că-i era cu neputință „să scape“. Efectiv nu putea (deși, așa cum îi demonstra Emma, nimic nu era mai simplu) să-i scrie lui Rozanov și să-l anunțe că hotărâse să lase totul baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se cere dăruit. Fără îndoială, dorința de a i se confesa lui Rozanov, dorință permanent prezentă, devenise tot mai puternică în ea și, odată cu șocul atacului la adresa ei, ajunsese irezistibilă: dorința ca, prin cine știe ce farmec, să poți îmbina imaginea iubită, captivă în inima ta, cu cea atât de liberă, aparținând realității. Asta era una dintre pricinile ei de suferință. Cea de-a doua, poate că și mai aprigă, era dragostea ei pentru Hattie. De astă-dată, nu o tainică și morbidă devoțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fierbinte la atingere. Începuse să simtă că treptele încinse îi ardeau încălțămintea. Până cu câteva minute înainte avusese senzația că e un intrus care se furișase în taină acolo unde nu-i era locul. Acum se simțea pur și simplu captiv. Bătu cu pumnii în ușă și strigă de câteva ori: „Hei! Hei!“. Auzi ecoul subțiratic, neputincios, al propriei sale voci, abia răzbind prin larma și prin atmosfera încărcată a giganticului cilindru care șuiera și trepida ca o rachetă gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu exagerez deloc starea în care mă aflam. Într-un ungher al camerei mele era o pânză de păianjen. Într-o seară, am observat că în timp ce-și țesea pânza, păianjenul se încurcase nu știu cum în ea. Și astfel devenise captivul propriei sale creații. Mă uitam la el cum se zbătea încercînd să iasă și nu putea. Mă gândeam că semăna cu mine. Eram frați. Tot așa făcusem și eu. Construisem un joc până ce căzusem în capcana lui. Am vrut să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vindecător de netrebnicia dezumanizantă a ceaușismului maoist, cu Dorin Liviu Zaharia, Marcela Saftiuc și Mircea Florian, cu Doru Stănculescu, Vali Sterian, Bodolan, Min ghiat și câți alții, pentru ca, destul de iute, să-i piardă pe toți, dorindu-l pe fiecare animal captiv și etern recunos că tor în cuștile de cenaclu-Zoo, înlocuindu-ne bietele surogate de Woodstock și Isle of Whight cu tot mai penibile apariții decerebrate pe scenele „Cântării României“. I-a sprijinit, dar i-a pierdut pe cei de la Phoenix
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Ochii ei spuneau Mark. Karin se gândi imediat la ceva ilicit, gata să suspecteze până și mila creștină. Dacă Barbara ar fi fost bărbat, poliția ar fi luat imediat situația la puricat. Mark, prieten cu ea? Legături cu pacienții ăștia, captivi în propriile trupuri terminate, oameni care nu puteau ține lingura sau n-o puteau ridica de jos când le cădea? Un gând aspru lăsă locul altuia, iar ea alunecă în resentiment. Resentiment pentru că femeia asta nu voia să-i ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că una dintre acele consecințe trebuia să fie nava de luptă Dzan. Dacă avea să meargă acolo, asta avea să-l pună din nou la adăpostul ecranelor protectoare de pe navă. Așa că era important să constate dacă cei care-l țineau captiv ar fi fost dispuși să-l lase să scape într-un loc unde nu-l mai puteau controla. Când ajunse cu analiza sa în acest punct, realiză că celălalt Gosseyn îl aproba deja. "E-n ordine dacă vii aici", îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
În afară, desigur, de sărmanul acela tânăr mut, care-i servise omleta, era cât se poate de clar că se referise la domnul și doamna Eldred Crang, cei doi Prescott, Leej și Enro și ceilalți. Aceștia erau încă în viață. Captivi, dar teferi. Brusc, totul deveni trist. Comandanți autonumiți. Acești indivizi pe jumătate oameni, dezvoltaseră un sistem de conviețuire pentru stările de necesitate Și cine știe cum, în ciuda diformității lor fizice, ajunseseră simultan, la un înalt nivel științific. Un guvern autonumit ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ne vom afla în poziția de a lua decizii finale și de a trece la acțiuni finale. Când se rezemă iarăși în scaun, avu senzația că, cel puțin deocamdată, salvase întreaga situație - pentru Yona, pentru el însuși, pentru ființele umane captive, pentru toți liderii ce-ar fi putut urma la putere. Era oare posibil ca un inițiat în Semantica Generală să supraviețuiască în mediul psihologic Troog, de-a dreptul incredibil de competitiv?... 27 Era adunarea cea mai ciudată la care luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lui Dumnezeu; din contra, se poate afirma că „ceea ce se găsește la rădăcinile ni-hilismului zilelor noastre este în esență setea după Absolut pe care o experimentează omul”. Creștinismul, cu viziunea lui escatologică, poate oferi o ieșire pentru impasul unei culturi captivă în prezentism. Astă-zi, este în criză memoria: „Ceea ce riscă să dispară astăzi este trecutul, ca o continuitate a experienței, o înlănțuire de semnificații”. N-ar fi niciodată posibil, în timpul postmodernității, să se dezvolte mari povestiri (grands récits). Creștinismul trebuie să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]