827 matches
-
să-i răspundă. Se mulțumiseră numai să-i arunce din mers o privire înveninată, care spunea foarte clar că, dacă nu își ține gura, va fi lovit cu sălbăticie. Afară era foarte cald. Ieșit din semiîntunericul pivniței unde fuseseră ținuți captivi, inspectorului îi trebui ceva timp ca să-și obișnuiască ochii cu lumina puternică de afară. Probabil că erau orele optsprezece, nouăsprezece cel mult, pentru că soarele, deși nu asfințea încă, coborâse destul de mult spre orizont. Cei doi gealați, îl îmbrânceau spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
om, în timp ce al doilea reuși să scape. Nu are importanță dacă e unul dintre soldații de la castel sau un trimis al clanului Mori. Seniorul Hideyoshi trebuie să-l interogheze pe acest om cu mare atenție. Comandantul gărzilor îl trimise pe captiv la Muntele Ishii. — Cine e omul acesta? întrebă Hideyoshi, ieșind pe verandă. Vasalii țineau lămpi de o parte și de alta a lui, pe când Hideyoshi privea spre soldatul inamic, care îngenunchease sub streșinile ude de ploaie. Omul stătea în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
decorul se schimbase. Grădina a dispărut iar vrăjitoarea atât de mândră mai înainte, îi cerea acum îndurare asigurându-l că multe vieți depindeau de cruțarea ei. Roland i-a făgăduit că-i lasă viața, dacă se face chezașă pentru eliberarea captivilor săi. Dar aceasta nu era ușor. Pentru că prizonierii nu se aflau la ea, ci sub paza unei vrăjitoare cu mult mai puternică, Morgana, Doamna Lacului și numai la gândul că trebuia să se reidice împotriva ei, Faleria, păli de frică
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
adăugat, apoi, că o zadarnică încercare mai făcuseră pentru el doi cavaleri, pe care întâmplarea îi adusese prin părțile acelea. Aceștia erau Gradasso, regele Sericaniei și Rogero , maurul. Dar ambii fuseseră amăgiți de șiretlicurile unui vrăjitor și adăugiți la numărul captivilor, pe care acesta îi ținea într-un castel cu neputință de cucerit, ce se ridica în vârful unui munte. La auzul numelui lui Rogero, Brandaamanta a tresărit de o mare bucxurie , care s-a schimbat îndată în mâhnire atunci când a
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mod tragic sau grotesc. Pentru a sugera acest univers dominat de absurd, fatalitate, angoasă, vină, eșec și moarte, Kafka apelează la alegorie și simbol, al căror rol este de a accentua viziunea halucinantă a unei lumi în care eroii sunt captivii unui cerc închis din care nu se poate ieși altfel decât prin moarte. În Metamorfoza, deși cu aparență (carapace) de insectă, Gregor este adevărata ființă umană a romanului, în timp ce familia sa este compusă din insecte deghizate în oameni. De altfel
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
adept al Partidului Liberal și secretar de redacție al oficiosului acestuia). „Romanțele” minulesciene reprezintă însă ceva mai mult decît o autohtonizare literară a spiritului șansonetismului francez. Un caz diferit, de epuizare ontologică a simbolismului, e ilustrat de către G. Bacovia, un captiv al periferiei: „poza” bacoviană, vizibilă deja în volumul Plumb (1916, editat de Ion Pillat), exhibă - pînă la caricatură - stereotipiile/convențiile curentului; limbajul alienării întîlnește „proza” denotativă, de notație a cotidianului pe linia unui expresionism genuin. În moduri diferite, atît Bacovia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce avea să urmeze de acolo înainte, nu putea să se mai numească vreodată viață. Nu s-a împotrivit. Nici atunci și nici mai tîrziu, niciodată. Cine s-o facă? Nu rămăsese din ea decît un trup golit de suflet, captiv în mîinile Omului. CAPITOLUL 17 Legend\ și realitate S e apropiau. Încercau amîndoi sentimente tulburătoare. Se străduiau să rămînă nedescoperiți; habar n-aveau la ce ar fi putut să se aștepte. Nici un lup nu se-ntorsese de acolo vreodată, ca să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
furioși, priponiți la gura unui adăpost uriaș, strigau la ei amenințător, dezgolindu-și dinții, amenințînd să-i sfîșie, repezindu-se să-i ajungă. O, cîtă furie se afla în privirile lor pătimașe! Erau descumpăniți. În primul rînd, înțelegeau greu strigătele captivilor. Arar, cîte un "plecați!" sau "omorîm!" păreau să se distingă. Iar forța cu care captivii se smulgeau din legături creștea pe clipă ce trecea. Înțeleptul încercă să-i potolească, să le explice, dar curînd își dădu seama că era un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să-i sfîșie, repezindu-se să-i ajungă. O, cîtă furie se afla în privirile lor pătimașe! Erau descumpăniți. În primul rînd, înțelegeau greu strigătele captivilor. Arar, cîte un "plecați!" sau "omorîm!" păreau să se distingă. Iar forța cu care captivii se smulgeau din legături creștea pe clipă ce trecea. Înțeleptul încercă să-i potolească, să le explice, dar curînd își dădu seama că era un efort zadarnic. Nu numai că nu intenționau să-i ajute în vreun fel, dar lupii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu privire la modul în care urmau să acționeze. Era de necrezut și de neînțeles felul în care lupii captivi nu pregetaseră să-i amenințe. Acum știau cu toții la ce să se aștepte. Nu mai era nimic care să-i rețină. Porniră. Captivii le depistară prezența de departe. În scurt timp, glasurile lor sălbăticite șfichiuiră aerul. Arus dădu un ordin scurt. Lupii lui înaintau în același ritm, fără zgomot, impasibili. Nu i-ar fi ajutat cu nimic să-și deconspire efectivul. Localizară ținta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mai aveau coerență, și, pe măsură ce inamicii strîngeau cercul, se transformară în schelălăieli disperate. Atacatorii erau mulți și puternici, și aveau în priviri acel licăr de animal hotărît să-și ducă treaba pînă la capăt, indiferent de consecințe. Ca la comandă, captivii înțeleseră. Se lăsară la pămînt, tînguindu-se răscolitor. Lupino pătrunse primul în perimetrul adăpostului. Aruncă un strigăt scurt, ca să-și înștiințeze tatăl, rămas undeva, mai în spate, despre mișcarea făcută. Cîțiva dintre prietenii lui îi încercuiră pe lupii captivi. Sfîșiară cu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
încurajîndu-i să se ridice. Puteți pleca acum!, le strigau, trăind împreună cu ei presupusa bucurie a libertății. Le înțelegeau spaima; mai mult, vroiau să-i asigure de simpatia lor pentru soarta de sclav ce le fusese hărăzită pînă atunci. Dar, stupoare! Captivii nu făcură nici un pas. Rămaseră ghemuiți la pămînt, lipsiți de orice intenție de a fugi. Căpătaseră curajul de a-și privi atacatorii în ochi. Și, dacă limbajul le era de neînțeles, privirea spunea totul: lupii captivi preferau să rămînă! Aici
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
apărut la editura Blumenthal București în 2011. Deasemenea este prezent cu poezie în antologiile: FlorilegiuPoezii a revistei literare online ,,Visul”, 55 de poeți contemporai(pagini alese) și Artă sfâșiată de Valentina Becart, Lanțul prieteniei de Tudor Gheorghe Calotescu, Junimea Digitală ,,Captivi în sfera de minuni”, Amprente literare(poezie vol.2, vol. 3 și vol.4 ), Antologia Esențelor Literare,,Vis și Pasiune”, Virtualia antologie de cenaclu coordonată de Alina Manole, antologiile revistei Singur: Poezie, Cuvântul în timp; ,,Vis și Pasiune”,etc. și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
însetații însuflețesc fiecare picătură.” Reverie Adorm tremurând genele pe rama fotografiei prăfuite abandonată-n visele șoptite. Mă așez pe banca din scânduri zăcute, îmi pun condurii amintirilor să pot păși poteca depărtată și aruncată în calea anotimpului pustiu. Și gol, captiv în ramă îmi scap un sâmbure de-amar când pașii mă uită la final. Remarc năuc cum preț de o clipită îmi ațipește și amurgul în timpul ce nu-și află ispită. Tu dor neinventat Citește-mi gândurile toate, înalță-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
meu. Poate mai multă decât ți-ai dorit vreodată. - Ce vrei să spui? - Nu-ți voi îngrădi libertatea de care ai nevoie, sau pe care ți-o dorești. O relație nu e o închisoare. Sentimentele mele nu te vor ține captiv într-o relație pe care nu ți-o dorești. Nici măcar ale tale nu reușesc, despre care spui că există, ale mele nu ar avea nici o șansă. - Pleci? - N-ai fost niciodată al meu, n-am fost niciodată a ta pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dacă stai pân’ la schimbul de noapte! Nu știi replica, te descurci și improvizezi, ce atâta lucru? — Bine, dar modifici istoria, nu-ți dai seama? — Las’ că se modifică ea fără să te întrebe! Omar rămăsese cu covrigul în mână, captiv într-un simulacru al unei pânze celebre, dar pe Eleonor n-o vedea absolut nicăieri. Un bărbat cu șapcă și pantaloni largi, din pânză de in, se apropie și îi zise: — Îmbracă-te, o să-ți vină rândul, să știi! Imediat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cobră cu clopoței. — Dă-ți acum telefoanele, înainte să bei, îi comandă doctorița. Mâine n-ai să mai fii la garaj, nici în altă parte... — Nu se poate, am obligații, încercă Omar să explice, dar era o scuză prostească, de captiv între căngile unei lăcuste. Când s-a dezmeticit, era noapte, se aflau în centrul orașului și fusese într-o țară umedă și amețitoare, alergând ca un tren, cu locomotiva înainte, pe un drum pe care umblase și-n alte nopți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Sex și caracter al genialoidului dezaxat Otto Weininger este, În 1903, doar momentul exploziv, manifest, al unei tensiuni acumulate vreme de o jumătate de veac. În timp ce boemii văd lucrurile altfel. Pentru ei, sexualitatea feminină e atrăgătoare. Nu vor să devină captivii unei instituții burgheze, căsătoria, dar nu Își refuză nici o desfătare carnală. Prostituate, actrițe, sărmane cusătorese, dar și doamne din societatea selectă, căsătorite sau nu, sunt trofeele virilității lor nestăvilite. În spirit egalitar, care pretinde participarea colectivă la orice formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a aflat decât două zile mai târziu că se dusese să-l vadă pe Hamed, numit și al-fakkak, bătrânul „dezrobitor“ din Granada, care avea, de mai bine de douăzeci de ani, sarcina grea, dar bănoasă, de a-i răscumpăra pe captivii musulmani de pe teritoriile creștine. În ținutul al-Andalus au existat mereu persoane însărcinate să-i caute pe prizonieri și să obțină răscumpărarea lor. Existau nu numai la noi, dar și la creștini, unii care-și luaseră de mult obiceiul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu numai la noi, dar și la creștini, unii care-și luaseră de mult obiceiul de a numi un „alfaqueque mayor“, adesea un înalt personaj al statului, asistat de numeroși alți dezrobitori. Cele care veneau să semnaleze disparițiile erau familiile captivilor: un militar căzut în mâinile dușmanului, un locuitor dintr-un oraș împresurat, o țărancă luată cu arcanul cu prilejul vreunei incursiuni. Numitul fakkak sau unul dintre reprezentanții lui își începea atunci cercetările, ducându-se pe teritoriul advers, uneori chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
discuta suma răscumpărării. Cum multe familii nu puteau plăti suma cerută, se organizau chete și nici o pomană nu era mai apreciată de credincioși decât cea care trebuia să slujească la răscumpărarea fidelilor deveniți robi. Numeroși oameni cucernici se ruinau răscumpărând captivi pe care adesea nici măcar nu-i văzuseră vreodată, nesperând altă răsplată în afară de bunăvoința Celui-prea-Înalt. În schimb, unii dezrobitori nu erau decât niște canalii care se foloseau de necazurile familiilor pentru a le stoarce puținii bani pe care acestea îi aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o creștină castiliană pe care ai îndrăznit s-o ții captivă în casa ta vreme de optsprezece luni după căderea Granadei, când cea dintâi hotărâre luată de învingători a fost eliberarea cu mare pompă a celor din urmă șapte sute de captivi creștini rămași în oraș.“ În chip de răspuns, am spus: „Da“. S-a uitat atent la mine, mi-a privit îndelung straiele și, socotindu-mă fără îndoială demn de respect, mi s-a adresat cu încetineală și bunăvoință: „Fiule, înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ajungă un mesaj la concubina sa. Mai izbutise de asemenea, cu ajutorul unei mari sume de bani, să dea o însărcinare asemănătoare unui neguțător genovez pe nume Bartolomeo, care se instalase de multă vreme la Granada și adunase avere din răscumpărarea captivilor. De aceea nu voia să plece mai înainte de a fi cules roadele costisitoarelor lui demersuri. Trista-i pățanie făcuse din el un alt om. Insensibil la dezaprobarea generală, ca și la lacrimile Salmei, el afla în nenorocirea lui o pavăză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iubiri. În ziua aceea totuși, vizita celui numit fakkak avea ceva solemn. Redevenise dregătorul religios binecunoscut, ochii săi cu pleoape zbârcite cătau sever, vorbele sale erau rodul îndelungatei lui legături cu vitregia soartei. Toată viața mea m-am aflat în preajma captivilor care nu visau decât libertatea și nu pot pricepe cum un om liber și cu mintea întreagă poate alege de bună voie captivitatea. Cel dintâi care a răspuns a fost bătrânul Saad: — Dacă vom pleca cu toții, islamul va fi smuls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ureze drum bun și am priceput că nu era străin de exaltarea lui Mohamed. L-am întrebat dacă pleca și el în pribegie. „Nu, mi-a răspuns el zâmbind, eu nu voi pleca decât după ce va fi eliberat și ultimul captiv musulman.“ Salma a stăruit: — Riști să rămâi mult și bine într-o țară necredincioasă! Dezrobitorul avu un zâmbet enigmatic, dar nu lipsit de melancolie: — Trebuie uneori să nu te supui Celui-de-Sus pentru a-L asculta mai bine, mormăi el, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]