928 matches
-
figura blândă a acelei mame care, deși în aparență părea glacială, era stăpânită de fapt de-o vitalitate atroce, trăia viața cu toate celulele, o înțelegea în cele mai fine și mai ascunse nuanțe, pătrundea ca un acid dincolo de orice carapace, dincolo de învelișul exterior. O văzu ca pe un păianjen, țesându-și cu migală pânza, extinzându-se pe neobservate de jur împrejur, înglodând în interiorul ei suprafața cucerită prin legături trainice, asociații determinate fără greș, zădărnicind orice încercare de evadare, de rupere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din nou făcea economii severe, cine știe ce mai voia să-i cumpere Elenei, cine știe ce planuri ascunse își făcea, în muțenia ei, suportul acceptării acelui mod de existență instaurat la ei. După masa de seară se lăsa liniștea, fiecare se retrăgea în carapacea lui, mama visa să-i cumpere Elenei draperii din pluș vișiniu, Carmina visa la ziua când va putea trăi pe picioarele ei, departe de casa părintească, tatăl visa la diplome, premii, titluri, primiri festive, entuziasm general. Avea fiecare universul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Apoi își aminti că mâncaseră la Carmina o varză cu ceafă de porc. În definitiv, concluzionă ea, chestiunea e ca și aranjată, fata se arată de acord în principiu, numai că de îndată ce i se pomenea de părinți se retrăgea în carapace, amâna de la o duminică la alta vizita proiectată, poate se rușina de părinții ei, ori poate se temea de un eventual refuz? Sub plapumă, lângă bărbatul ei care dormea dus, întors cu spatele, Sidonia încercă să-și lămurească de ce natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
defecte, mult mai multe decât îți poți imagina și tocmai de aceea îmi doresc din tot sufletul să nu-mi porți pică. Dacă faci așa ceva, s-a terminat cu mine. Eu nu sunt capabilă, ca tine, să mă închid în carapacea mea și să aștept să treacă totul. Nu știu dacă tu ești exact cum zic eu acum, dar așa îmi imaginez eu. Te invidiez pentru asta și poate tocmai acesta este motivul pentru care te-am târât în acel cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fete pe care le întâlnise, cu ani în urmă, ascunzându-și sub o energie de fier timiditatea. Știa să se entuziasmeze pentru orice fleac, reușind să-l facă să se simtă un mic burghez dornic să nu fie deranjat din carapacea lui. Scria poezii superbe, credea el, dar îi lipsea curajul să le ducă la o revistă literară sau la o editură. Suferea când nu avea cunoștință de vreun om de litere de care-i vorbea Andrei Vlădescu și se învăluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi șoptit unui copilaș. Îl ridică deasupra capului, cum făceau soldații japonezi cînd aruncau o grenadă. Jim așteptă explozia, apoi Își dădu seama că soldatul Kimura ținea În mînă o broască țestoasă mare, de apă dulce. Capul creaturii ieși din carapace, iar Kimura Începu să rîdă cu poftă. Fața lui de tuberculos semăna cu cel al unui băiețel, amintindu-i lui Jim că soldatul Kimura fusese cîndva copil, așa cum fusese și el Înainte de război. După ce traversară terenul de adunare, soldații japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
broasca țestoasă a lui Kimura. Bătrîna creatură conținea cel puțin o jumătate de kilogram de carne și era aproape sigur că Basie știa o rețetă specială pentru a o prepara. Jim și-l imagina pe Basie tentînd-o să iasă din carapacea ei cu o omidă vie, tăindu-i apoi capul cu briceagul... În fața lui Jim era lagărul Lunghua, căminul și universul lui din ultimii trei ani și Închisoarea sufocantă a aproape două mii de persoane din Națiunile Aliate. Barăcile urîte și blocurile-dormitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cutreierat de bandiți, săteni Înfometați și dezertori din armatele regimurilor marionetă, Încît lagărul și paznicii japonezi ofereau unica siguranță. Jim mîngîie cu degetul capul bătrîn al broaștei țestoase. I se părea că era păcat să o gătească - Jim invidia masiva carapace a reptilei, o fortăreață tainică Împotriva lumii. Scoase de sub pat o cutie de lemn, pe care doctorul Ransome Îl ajutase să o meșterească. În ea era toată averea lui: o insignă japoneză de șapcă pe care i-o dăduse soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se îndrepta spre „Absență”, spre „Moarte”, să i se adreseze costumului său și să reia replica și la sfârșitul tabloului: „Podoabe! Mitră episcopală! Dantele! Odăjdii aurite, voi, mai ales voi mă apărați cel mai bine de lume”. Într-adevăr, sub carapacea ornamentelor, corpul viu dispare, iar mâna „visează” - ea nu mai poate decât să schițeze „un gest vag, amintind de fâlfâitul unei aripi”. Genet preia astfel, tratându-l într-o manieră proprie, paradoxul teatrului no: corpul-fantomă este, în același timp, corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
la prisos. El nu va mai avea patruzeci de pâini pe fiecare zi, în timp ce patruzeci de flămânziți aleargă zadarnic după o singură pâine. Granițele vor fi spulberate și broasca țestoasă a specificului național va scoate capul și mai mult de sub carapacea ei, pentru ca sabia ascuțită a omului de după mine, să i-l poată reteza. Catedralele vor rămâne pe loc. Ele nu vor mai fi niciodată ținta bateriilor de tragere. Unul va fi graiul oamenilor pe întinderea globului mult prea mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Încetinea zborul timpului - timpul care se scursese atât de insidios În după-amiezile leneșe de aprilie, care păruse intangibil În lungile amurguri de primăvară. Seară după seară, cântecele studenților din anul terminal plutiseră peste campus cu o frumusețe melancolică, iar prin carapacea conștiinței sale de boboc pătrunsese o devoțiune profundă și respectuoasă față de zidurile cenușii și vârfurile gotice și tot ce simbolizau ele, ca depozitare ale unor vremuri defuncte. Turnul vizibil de la fereastra lui, care se avânta În sus și creștea, transformându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
adevărat, o poezie minimalistă, care mizează pe sărăcia tematică și stilistică, pe o retorică austeră, pe brevilocvență și fragmentarism, are mai multă nevoie de tăcere (de albul paginii) ca să se poată face auzită... Prea multă? Cum vezi Bucureștiul din/ de sub carapacea ta? A fost vreodată o tentație? Dacă nu ai trăi la Iași, unde ți-ar plăcea să te regăsești? Nu cunosc Bucureștiul, nu cred să fi fost acolo de mai mult de zece ori până acum (cu tot cu excursia din clasa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
său murdar umplea aerul. Sampath se gândi la șerpii care abandonează fâșiile uscate ale vechilor piei și dispar în iarbă, iar prezența nu le e trădată nici de cea mai ușoră mișcare a frunzișului, la insectele care sparg cruste și carapace de lut, care se zbat în orbirea caldă a mătăsii și a membranelor, pentru a se pierde apoi în ceruri enorme. Se gândi la felul în care el părăsea lumea, o lume care își efectua la infinit mișcarea de revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fără să Înceteze s-o sărute pe obraji, șoptind În continuare rugăminți și scuze bâlbâite. Când ea se Înduplecă În cele din urmă și spuse: Bine, hai, organul său se ofili brusc. Se retrase În ascunzătoare ca o țestoasă În carapace. Însă nu Încetă s-o sărute și s-o mângâie și să se scuze invocând oboseala; noaptea trecută visase urât, În seara asta Ted Îl dăduse afară după ce Îl făcuse să bea brandy, iar acum whisky-ul. În ochii miopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
obișnuia să-i pescuiască Încet cu lingura când era mic. În fiecare vineri maică-sa Îl aștepta la poarta școlii la amiază, cu coada ei blondă Încadrându-i capul ca o coroană și un fel de pieptene maro, făcut din carapace de broască țestoasă, Înfipt În șuvițele aurii de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el cu ghiozdanul În spate și ea cu sacoșa În mână, iar pe unul din degetele sale lucea un inel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
duc În noaptea asta, Își mai turnă puțin coniac și se Îndulci cu Încă o bomboană de ciocolată, găsi Într-un sertar uitat o tabacheră din argint, plină cu perle și pietre semiprețioase, iar printre ele descoperi deodată pieptănul din carapace de broască țestoasă pe care mama sa obișnuia să-l poarte În părul ei blond, la ceafă. Doar căciulița croșetată albastră, de bebeluș, cu moțul de lână cusut pe ea nu se zărea nicăieri. Cada din baie era susținută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care o propovăduiești tu. Însă n-am cum să nu-i reproșez BOR faptul că reprezentanții ei sunt incapabili să-și dea seama de schimbările produse în societate. Nu pot să nu observ că majoritatea preoților se închid într-o carapace a limbajului de lemn, atât de perimat, fără a observa cât de mult se bazează lumea de astăzi pe o comunicare reală. Nu pot să nu mă revolt, de asemenea, când mă gândesc că există preoți dedicați, cu adevărat școliți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
a-și reitera fiabil tipuri de reactivitate și de atitudine, de la expansiune până la emoții, funcționând în regim liniștit trecând prin eșapamentul manifestelor, șoapta sorții îi biciuise făptura adunând în el tumulturi de voință strânse în cocoașa lui ca într-o carapace de broască țestoasă.“ O femeie din corpul de control și pază al muzeului, Lytynya Concard, îl surprinde pe Seec Nolty masturbându-se și, prin șantaj, îl transformă într-o jucărie sexuală a ei. Cocoșatul trebuie să o viziteze la ore fixe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și unii care nu-ți sunt de folos În cadrul slujbei, persoane care-ți plac... Înțelegi ce vreau să zic, adevărați prieteni! — Uită-te la asta, a spus el lipindu-și arătătorul de vitrină. În apă era o mică țestoasă, o carapace de piele plutind calm În ocean. S-ar zice că-i fericită, nu? — Cred că da. Sunt grămezi de pești buni de mâncare pentru ea, privește! I-a arătat un banc de macrouri suspendat În oceanul sticlos. Bill și-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vise. Numai trupul meu ar putea să se prefacă-n zile mult mai străin, în speranțe ucise de vânturi ce uneori răscolesc, val după val de tristețe. Oamenii devin fiare cu fildeș ce sfarmă în semințele cerului, stau înveliți sub carapacea apăsătoare a vieții, fără să simtă adevărul ce se vrea înțeles. I-am dorit să se trezească din agoniseala lor în acea noapte în care somnul de frig îmi continuă în procesul iubirilor. Ei au uitat că viața se poate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Copacii turnului de fildeș își astupaseră trupul și foamea regăsiriloră Albul satanic dezmoștenea tristețea coruptibilă a firescului, când genele iubirii își înseraseră peste vederea simțită de atâta apropiereă Și-n cele din urmă simt putrezirea visului înainte de a gusta din carapacea timpului ce-mi domină în umbra senzorială a necuvintelor Descompusă-n nefirescul nopților, m-adun în căutarea cioburilor, cristal peste așteptările mele. De atunci atâta iubire... PESTE TOATE NOPȚILE TRISTE O clipă de alb, întinsă pe un rug de noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ar fi trebuit să o am. De aceea aveam o fereastră de vise și mă strecuram să nu mă observe cum fug în singura haină a lucidității, Numai îngerul meu cu aureolă suferindă m-a predestinat să mă închidă în carapacea cuvintelor ce m-au subjugat în relațiile dintre lume și misterul luminii... Numai așa am rămas un timp al vieții desfrunzit de culorile apăsătoare. Numai așa, numai așa... LA CAPĂT DE VIEȚI d-lui actor Ovidiu Cuncea Prin ploile albe
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să-și ia zborul. Am pierdut-o undeva prin Germania și ruptura a fost cruntă, aproape că ne-am spus lucruri ireconciliabile. Am răsuflat ușurat a nu știu câta oară, oară. Sânt din nou singur, asta la vedere, că sub carapace sângeram tot. Nu am rezistat nici eu, nici ea, unul fără altul, mai mult de trei zile. Surprinzător pentru ea, pentru că acolo, în Germania, altcineva îi punea lumea la picioare. Și nu orice lume, lumea de acolo. A fost ca
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
puterea magică a cuvîntului 4.” Dar imbecilul stă întrun colt, se uită la noi și rîde. N-a reușit să-mi atingă chiar fruntea dar are răbdare și așteaptă în ungherul său. V. tînăr mă văd închis într-o ciudată carapace pe a cărei pereți sînt scrise cuvinte ordonate. Diversele caractere se schimbă continuu. Sînt sfori înnodate sau hieroglife; nu pot descifra însă din ele răzbate, încă încet și neinteligibil, cuvîntul originar. Oare de unde izvorăște în mine imaginea aceasta? Dintr-un
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
atunci nu s au mai despărțit, călătorind și vânând împreună. Principalul lor venit era acum datorat câtorva sute de broaște țestoase, pe care bătrânul slujitor le creștea în beciul umed și întunecos al castelului și a căror carne, ouă și carapace le vindea duminica în târg. Rufus se îngrijea singur de castel, fără să-l disturbe pe graf sau să-și facă în vreun fel simțită prezența. Puțina hrană a castelanului i-o pregătea și i-o lăsa la îndemână la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]