792 matches
-
grupului uman, este efectul secundar al acțiunii factorilor etiologici, și schimbărilor sociale și psihologice ale grupului respectiv de indivizi. Un al doilea aspect deosebit de important este o „redistribuire” a statutului și rolurilor în interiorul grupului. Aceasta constă în apariția unui „lider carismatic”, cu rol dominant, conducător, și a „grupului de indivizi” aflați sub influența dominantă a acestuia, care-l vor asculta și urma necondiționat. Liderul este un personaj simbolic asupra căruia masele vor proiecta propriile lor emoții, sentimente, idealuri, nevoi, frustări, complexe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedem, societatea modernă nu reușește să-și controleze conducătorii (politici, economici). E o lume cu o "datorie inversată". Ce-și doresc, ce anume cer oamenii din lumea noastră: o lume fără șefi sau niște șefi "buni" (competenți, eficienți, curajoși, vizionari, carismatici, încrezători, drepți)? Ce facem atunci cînd îi denigrăm, îi luăm în rîs sau îi condamnăm pe șefii noștri (președintele republicii, șeful unui partid politic, primarul, directorul unei întreprinderi, șeful de serviciu)? Să critici un șef nu înseamnă să vrei un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o structură și o construcție care se dorește și în mare parte reușește să îmbrace matricial și construcția politică a statului românesc de astăzi. În mecanismul luptelor politice pentru putere, indiferent de tipurile de dominație, fie tradițională, de drept sau carismatică, de mare importanță sînt instrumentele necesare exercitării constrîngerii fizice: un corp administrativ și mijloace efective de administrare. Corpul administrativ lucrează după formele de funcționare a oricărei întreprinderi - el fiind interfața mecanismului de dominație și lucrează nu doar în temeiul legitimității
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
sperată să sporească. Totodată, pe plan spiritual, a lucra cu credință și devotament pentru un anumit om, și nu doar pentru programul abstract al unui partid compus din mediocrități, este un lucru foarte important și dătător de satisfacție. Acest element "carismatic" constituie întotdeauna o pîrghie importantă a conducerii" (M.W.). Deși a trecut aproape un secol de la această radiografiere a structurilor unui partid modern, nu cred că s-ar mai putea adăuga ceva esențial sau eventual să necesite anumite amendamente. E
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
alternativă: ori o democrație admite existența unui adevărat șef în fruntea sa, și atunci acceptă existența unei "mașinării" politice, ori, bunăoară, îi renegă pe șefi, și atunci cade sub stăpînirea unor "politicieni profesioniști" fără vocație [Berufspolitiker ohne Beruf], fără calitățile carismatice ale unui adevărat șef. În acest ultim caz, avem de-a face cu ceea ce opoziția din interiorul unui partid numește dominația "facțiunilor"". Un astfel de șef plebiscitar este actualul președinte al Țării. Context în care șansele apariției unor noi și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la capătul străzii unde locuiește președintele ales al Americii - prilej de nesfârșite controale polițienești și restricții de mișcare neobișnuite într-un cartier altfel liniștit), nu am putut vedea pe viu spectacolul confruntărilor electorale de acasă. De aceea, victoria dinamicului și carismaticului doctor de la Urgențe (nu e vorba de George Clooney, evident, ci de Tudor Cihodaru, genial racolat de PSD) m-a surprins. "Pupu de la UPU", cum, cu umor, se caracterizează el însuși pe blog, a furnizat surpriza acestei campanii în care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a produs rezultate mărețe, însă uneori a frânt și a nimicit persoanele mai normale, șubrezindu-le sub povara unor greutăți demne de o cămilă. Așadar, această imagine i-a izolat pe cei mai puternici și mai volitivi - de obicei auto-recunoscuți carismatici - sub clopotul de sticlă al perfecțiunii și al venerației, care este doar o variantă a cuștilor în care se țin leii și leoaicele. Și aici avem de-a face cu două excese la fel de dăunătoare. Papa Francisc a amintit cu simplitate
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Nu persoanele trebuie să țină în viață carisma, ci carisma trebuie să țină în viață persoanele și să permită fiecăruia să-și trăiască viața din plin. Lăsând la o parte conjuncturile istorice, succesele și falimentele, subzistența și apusul anumitor expresii carismatice, nu trebuie să uităm că veșnicia nu caracterizează carismele - benedictine, dominicane, franciscane... -, ci persoanele care, printr-o trudă spirituală, personală și comunitară, dar și prin exercitarea mijloacelor puse la dispoziție de o anume tradiție spirituală, sunt chemate să trăiască și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
receptive se fac unele referințe fugare și în Jurnalul de la Păltiniș. Constantin Noica era primit adesea, în diferite birouri culturale, cu bunăvoință, înțelegere, uneori și cu un fel de condescendență compătimitoare, alteori cu simpatie amuzată. Omul avea o anume forță carismatică, polarizantă și de persuasiune, ce l-a servit adesea. Discipolii săi au primit în astfel de condiții burse Humboldt, de durată. Ceea ce a fost foarte bine. Dar pașapoarte în scopuri culturale au primit și destui alții, în aceeași perioadă. Membrii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
serie de adevăruri, care cele mai multe nu rezistă la o analiză serioasă. Doar butade, dogme și mituri inconsistente. Nu intră în discuție expresia lor literară, seducția comunicării orale, ci calitatea intrinsecă a ideii. Nu este mai puțin adevărat că fascinația personajului carismatic este încă mare, adesea enormă, că mulți tineri simt nevoia unui maestru și că prestigiul marelui guru se sprijină pe emoțiile și forțele cele mai obscure și probabil cele mai puternice ale sufletului omenesc. Deci o zonă de unde provin impulsuri
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai gravă pe care o aducem culturii de tip guru este însă că ea propagă iraționalismul și intuiționismul, primatul misticii, revelației și gnozei tulburi, prin suspendarea judecății personale și compromiterea spiritului critic. Ceea ce este mai mult decât contestabil. între șeful carismatic, înțeleptul de penumbră și Căpitanul, inclusiv filozofic, nu există, de fapt, nici o diferență esențială. Nu ezităm să declarăm toate aceste categorii profund nefaste și anacronice. înțelegem foarte bine și necesitățile psihologice ale adolescenței și faptul că într o veche cultură
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
menținută, permite guvernanților să exercite puterea discreționar. Penultima caracteristică face referire la "autoritate", și, mai exact, la "lider sau la un grup mic" de putere. Efectiv aceste regimuri sunt adesea caracterizate de o personificare a puterii, de vizibilitatea liderului, uneori carismatic, sau de prezența câtorva persoane care dețin, de fapt, pârghiile puterii în măsura în care pot fi prezente în structurile de top. În ansamblu, pentru a analiza principalele modele autoritare, este necesar să reluăm toate dimensiunile mai sus amintite, chiar dacă "limitele eronat definite
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
populismului este constituită de masele urbane, de imigranți recenți, în alte regimuri se pot găsi (asociate) grupuri provenite din clasa medie, din clase burgheze "înalte", din cler sau chiar militari. Mișcările și partidele populiste sunt marcate de prezența unui lider carismatic și de un raport nemijlocit (organizațional) între lider și mase. Tipul de participare rezultat nu este nici autonom, nici spontan; el configurează, mai degrabă, forme de mobilizare ale grupurilor populare mai puțin organizate. Ideologia nu este precis formulată; ea se
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
care inspiră și conduc actiunea guvernanților și fundamentează formele de legitimare a acestor regimuri. Primul model este cel al regimului naționalist de mobilizare, născut din lupta pentru independență națională condusă de o elită locală, cel mai adesea de un lider carismatic care face din partid vehiculul unei mobilizări "de jos" ce începe înainte de obținerea independenței și care, apoi, devine structura "de transport" a regimului însuși. În aceste regimuri, militarii au un rol secundar și acceptă controlul elitelor naționaliste civile. Cu timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
fi transmisă dacă atenția se menține doar asupra regimului și nu asupra mișcărilor și partidelor fasciste sau de inspirație fascistă (care, de fapt, au apărut în Europa și în afara Europei, în perioada interbelică). Actorul principal al modelului este un lider carismatic, legat îndeaproape de un partid cu tendințe totalitare, articulat, structural diferit de cel preexistent instaurării regimului, devenit protagonistul principal al procesului instaurativ. În fazele succesive de consolidare, structurile regimului și partidul totalitar tind să se "autonomizeze" față de alte grupuri socio-economice
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
aspect important pentru legitimarea regimului sau pentru baza normativă politică cea mai relevantă, regimul instaurat în Iran este un fenomen cu totul nou. Este de studiat pentru că, fără dubiu, el configurează un regim de mobilizare creat inițial de un lider carismatic, Khomeini. Spre deosebire de alte modele menționate aici, nu au loc lupte pentru independență și nici nu poate fi vorba de transformări după cel de-al Doilea Război Mondial sau de mișcări totalitare (de orice fel). Noutatea cea mai importantă este dată
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mobilizatoare, noutăți instituționale interesante la nivel local și național. Se poate vorbi de un regim de mobilizare bazat pe religie în ultimii ani ai secolului XX care manifestă transformări interne, datorate, înainte de toate, fragmentării interne a clerului (odată dispărut liderul carismatic). Și, în acest mod, el se apropie din ce în ce mai mult de un regim autoritar civil, cu potențial de mobilizare. Figura 2.2 sintetizează diferite tipuri de autoritarism, incluzând pseudo-democrația examinată la finalul capitolului precedent. Figura 2.2 Autoritarisme 3. Totalitarisme Relevanța
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și consimțirii acțiunilor desfășurate de grupurile paramilitare), absența unei intervenții militare directe, tactica ambiguă (legală și ilegală în același timp) a unei mișcări puternice de natură totalitară fac ca puterea să fie preluată de un partid anti-regim cu un lider carismatic. Succesul în crearea unui nou regim de către aceste mișcări-partide totalitare este o excepție, mai mult decât o regulă, în panorama complexă a crizelor democratice (mai ales dacă includem crizele latino-americane: grupurilor paramilitare le este îngăduită preluarea, chiar parțială, a controlului
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în timp ce "ancorele" rămase își asumă un rol secundar. Observații asemănătoare se pot face și cu privire la Grecia, deși în această țară conotația clientelară este, de asemenea, personalizată (adică modul în care partidele au fost create și organizate evidențiază o puternică componentă carismatică), în timp ce alte "ancore" rămân la un nivel inferior. În Spania, slaba organizație de partid este echilibrată de neutralitatea relativă a grupurilor de interese și diversele acorduri corporative încheiate pe parcursul perioadei studiate, conduse de elitele politice. În cele din urmă, în
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de un lider ca Papandreu. O poziție care poate fi considerată mult mai importantă este cea a social-democratului Cavaco Silva în Portugalia sau cea a democrat-creștinului De Gasperi în Italia, ceea ce ar conduce la clasificarea Greciei ca exemplu de consolidare carismatică, înțeleasă ca subcategorie a consolidării prin intermediul statului. Cel puțin în cazul grec, dar și în alte situații, niciun lider, indiferent cât de puternic ar fi, nu ar putea profita de posibilitatea consolidării fără contribuția esențială a "ancorelor" care caracterizează consolidarea
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
au câștigat teren în cele din urmă. În Grecia, tradiția clientelară și statală este întărită de amplul sector public, de o lege electorală bipolarizantă care are un impact puternic de reducere a numărului de partide și de prezența unor lideri carismatici ca Karamanlis și, mai târziu, Papandreu 52. Se pot avansa trei ipoteze. Astfel: • dacă există o legitimitate exclusivă și partidele democratice sunt blocate într-un "sistem intern", format numai din partide integrate pe deplin și legitimate reciproc, atunci celelalte procese
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în introducere, partea individualistă e mult mai evidentă în primul caz (chiar dacă Jacques Robin prefera să vorbească de "principiu de individuație"). Au fost produse puține opere comune, pe cînd, dimpotrivă, au fost publicate multe cărți personale. Fără Robert Buron, foarte carismatic, și Jacques Robin, care ținea loc de "liant", de "constructor de rețele", probabil că grupul n-ar fi putut exista, ceilalți participanți fiind prea puțin dispuși să sacrifice din timpul lor pen-tru o operă comună. Faptul că întîlnirile s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
îi cunoștea pe clasicii artei războiului și era fascinat de tehnicile militare. Caracteristicile organizării CESTA reflectă această atracție: mici grupuri umane capabile să se adune, să se despartă și să se reunească; o structură minimă ce se bazează pe personalitatea carismatică a șefului care trebuie neapărat să aibă talentul de a-și mobiliza trupele 163. Yves Stourdzé nu era gata să-și împartă puterea și nu avea încredere în celelalte structuri cu care CESTA avea, teoretic, misiunea de a colabora. El
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ei sfredelitoare? Exemple sunt nenumărate, inclusiv de sens opus: cînd Michel Houellebecq, probabil cel mai dotat romancier francez al ultimelor decenii, a început să deranjeze vizual și nu numai, prin diversele emisiuni în care apărea, nefiind cîtuși de puțin frumos, carismatic sau "corect politic", a fost imediat tras pe linie moartă din peisajul audio-vizual, editura sa construind și alimentînd ulterior o aură enigmatică în jurul scriitorului, refugiat de altfel în Irlanda, apoi în Spania, distilînd cu pipeta și cu mult simț comercial
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În mod interesant, conform așa-zisei abordări raționaliste și carteziene a administrației publice franceze, am putea spune că, luînd în calcul tipologia autorității dezvoltată de Max Weber, a existat o trecere de la tipul "tehnocratic-rațional" de autoritate la unul mult mai "carismatic", atâta timp cât în momentul de față aceasta depinde mai mult de personalitatea distinctivă și de calitățile personale ale primarului și mai puțin de prestigiul mandatului pe care îl deține. În același timp, prestigiul mandatului și al funcției și faptul că prefectul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]