783 matches
-
găleată cu rumeguș, pe care Începu să-l Împrăștie pe strada Însîngerată pînă ce pata se acoperi. În cele din urmă nu mai rămase nimic altceva decît camionul zdrobit și căruciorul negustorului, doi polițiști care vorbeau Încet ținîndu-și În mînă carnețelele de Însemnări, cîțiva oameni care priveau, fascinați, pata de sînge de pe pavaj și cîteva grupuri mici de oameni care stăteau pe la colțuri și-și vorbeau cu glas scăzut și plin de emoție, zicînd: — Sigur că da! Am văzut, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și se depărtară vorbind și rîzÎnd cu glasurile lor tinere și indecente. Internistul se ridică imediat, Își scoase din urechi capetele stetoscopului și-i spuse cîteva cuvinte polițistului pe un ton calm și firesc, iar polițistul mîzgăli ceva Într-un carnețel. Internistul se apropie de bordură, se urcă În ambulanță, se așeză pe un loc din spate și-și Întinse picioarele pe celălalt, iar Între timp Îi spuse șoferului: — E-n regulă, Mike, să mergem! Ambulanța porni lin, coti repede În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se așeză pe un loc din spate și-și Întinse picioarele pe celălalt, iar Între timp Îi spuse șoferului: — E-n regulă, Mike, să mergem! Ambulanța porni lin, coti repede În clinchet de sirenă și dispăru. Apoi polițistul Își Închise carnețelul, Îl vîrÎ În buzunar și, Întorcîndu-se brusc spre noi, cu o expresie obosită pe chipul aspru, Întunecat, de noapte, Începu să ne Împingă Încet, rostind totodată pe un ton răbdător și obosit: — Gata, băieți! Vedeți-vă de treabă! Circulați! Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce nu putea fi evitată sau modificată, nici măcar cu un pas și a cărui acțiune era cunoscută ca decisivă și indiscutabilă de către toți slujitorii săi - doctori, brancardieri, polițiști și chiar slujitori ai bisericii. După ce-și notară și-și puseră carnețelele În buzunare, polițiștii se Întoarseră și se apropiară de mulțime Împingînd și Îmbrîncind, țipînd la oameni, așa cum făcuseră mai devreme. — Haide, haide! Circulați! Circulați! Dar În Însuși felul cum o făceau se simțea nuanța de rutină și obișnuință, un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de polițiști traversînd spațiul gol și intră În vorbă cu unul dintre ei. Polițistul era tînăr, avea gîtul vînjos și fața negricioasă. Vorbea calm, În colțul gurii, cu cel care-i punea Întrebări și care-și făcea Însemnări Într-un carnețel negru. Acesta avea o față gălbejită și fleșcăită, ochi obosiți și o gușă fleșcăită sub bărbie. Cei care rămăseseră pe loc și gustaseră cu lăcomie pînă la ultima picătură savoarea conversației stăteau acum tăcuți, privind neîncetat mortul cu un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că Îmi răspunzi la această scrisoare și că voi sta totuși În mica localitate Burlești mai multă vreme În așteptarea ta. Ceva poate urgent schimba totul În cenușă și nisip. Nici nu bănuiești la ce mă refer - un fel de carnețel bleu sau maron sau roșu cu formă de notes și cu litere aurii ar fi În stare să mă despartă definitiv de Burlești și de tine. Îți dai seama? Și noi Încă n-am apucat să facem dragoste! Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
era neschimbat, nici mai tânăr, nici mai bătrân, mătăhălos, rigid și cu voce surprinzător de calmă începu ședința. Mormăi câteva fraze stereotipe. - Ne-am întrunit în ședință pentru a analiza cererea candidatului! Și începu să-i pună întrebări dintr-un carnețel pe care-l tot răsfoia. La prima întrebare avea destule surse pe pereți și a găsit una care i s-a părut mai la obiect. Burlacu părea mulțumit si i-a adresat altă întrebare, probabil din statut. În continuare nu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
află, în caz că nu știa candidatul, trebuia să răspundă secretarul care l-a propus! În continuare nu-l mai lăsă Rebegilă... răspunse la toate întrebările parcă îl băgase în priză cineva, iar laudele le primea tot Laur! Când termină de răsfoit carnețelul Burlacu, întrebă curios: - Mai are cineva de întrebat ceva? În murmurele aprobative... de negație, din nou îl auzi pe Burlacu încheind, - Se acceptă cererea candidatului de primire în rândurile partidului comunist și o vom trimite mai departe la județ! Felicitări
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și sări peste barrera, iar taurul lovi cu coarnele-n ea. Se-nfipse-n ea de două ori, izbind lemnul orbește. Criticul de la El Heraldo Își aprinse o țigară și, după ce aruncă cu bățul de chibrit În taur, notă În carnețelul său: „mare și cu corn destul cât să-i satisfacă pe clienții plătitori, Campagnero a arătat o tendință de a invada spațiul matadorilor“. Manuel păși pe nisipul tare În timp ce taurul se lovea de mantinelă. Cu coada ochiului Îl văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi scăpa ceva, o să afle totul din ziarele de dimineață. Mai luă o gură de șampanie. Avea o Întâlnire la doișpe, la Maxim. Și până la urmă cine mai erau și ăștia? Puști și haimanale. O grăma’ de haimanale. Își Îndesă carnețelul În buzunar și-l privi pe Manuel, care stătea mai degrabă singur În arenă, gesticulând, cu pălăria-n mână, un salut adresat unei loji pe care-no vedea deloc, undeva sus, În tribunele Întunecate. Tot În arenă, taurul stătea liniștit, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
târziu, spuse domnul Frazer. — Probabil că mai târziu o să fie mort. — Da, e foarte posibil. — De aia vreau să-l Întreb acum. — L-a Împușcat pe la spate, vă zic eu, spuse traducătorul. — Of, la dracu’, spuse detectivul și-și băgă carnețelul În buzunar. Afară, pe coridor, detectivul și traducătorul stăteau În picioare lângă scaunul cu rotile al domnului Frazer. — Bănuiesc că și dumneata crezi că l-a Împușcat cineva pe la spate, nu-i așa? — Da, spuse Frazer. L-a Împușcat pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a dat de gol. Îi fac semn lui Toaibă că am băgat de seamă despre ce-i vorba și ca el să fie cu ochii în patru mai 26 departe. După ce mi-am făcut însemnările necesare pe hartă și în carnețelul de note, m-am dus la Toaibă. Ce ai mai descoperit? îl întreb. Că au trei observatori pe marginea lizierei dinspre noi. Apoi, mi s-o părut ori poate fi și adevărat - asta din cauza soarelui care ne bate în ochi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
scăzut. Dar nu știu cum să te conving să-l ajuți pe fratele meu. Tăcut, Proculus întinse o mână și luă sacul lui Valerius. Îl deschise și scoase, pe rând, instrumentele chirurgicale, micile vase sigilate, fașele, săculeții de pânză cu plante mărunțite, carnețelul în care Valerius nota noutățile din arta medicală pe care le afla în peregrinările sale prin Europa. La urmă dădu peste panglica albă a Velundei. O puse pe masă, privind-o gânditor, și o desfășură. O netezi delicat cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dar vicontele, Ivan Turbincă și pubertatea m-au hotărît să supraviețuiesc eternității. Inițial am crezut c-o pot face Învățînd foarte bine, bucurîndu-mi părinții și profesorii pe care nu-i Înțeleg nici azi de ce se bucurau, admirîndu-mi cifra zece din carnețel În fiecare zi, punîndu-i și pe alții s-o admire. PÎnă În clasa a cincea nu m-au interesat fetele nici dacă erau În uniformă. Apoi am trăit sumedenie de clipe de viață fără de moarte-n curtea școlii pe-nserat cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de-un minut de plăcere, cînd lucrezi o carte, ba. Te enervezi. Mai ales la traduceri. Mai ales la conținut. Mai ales la nouă seara. Cu toate că multe te-nvață cum să devii milionar - e suficient să porți la tine-un carnețel În care să scrii că vrei -, cum să-ți găsești soția perfectă, să cojești un perete, un castravete, design, cum să mănînci, nu cu mîna, ca vînătorii, cu furculița, cum să fii fericit, tot timpul, pînă și-n mormînt, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bucuroasă, în lume, că e sinceră, cinstită, că nu minte, că iubește Dreptatea și Adevărul. Ana e o jurnalistă adevărată. E mereu acolo unde se întâmplă ceva. Are mereu cu ea o cameră de luat vederi, un reportofon și, bineînțeles, carnețelul de notițe. Stă de vorbă cu toată lumea, înregistrează și scrie. Uneori și desenează. Ea desenează la fel de frumos ca voi, copii, nu mâzgălește cu lăbuța, ca mine. Cei mai buni prieteni ai Anei sunt copiii. Dar - minune mare! - în preajma ei toți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
gât. În mână ține o lupă gigantică. Pe masă mai are un glob pământesc, un microscop, un calculator... Înțelegeți copii? Învățătorul e foarte ocupat. El studiază într- una. Un pic mai înainte privea atent la microscop și nota pe un carnețel ceva. Acum ce face? Acum s-a ridicat și se duce la o lunetă montată pe cărare. O invită pe Ana să privească și ea prin lunetă: ─ Vrei să vezi Luna? Ana nu știe, parcă ar vrea și parcă n-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
motoare... „Petrache, ai notat tot ce ai văzut?” - m-a Întrebat Toader. „Lasă, că la urmă numărăm bețișoarele” - i-am răspuns eu. ― Da’ ce, acolo erați rămași tot la bețișoare? - a Întrebat soția lui Petrică. ― Doar nu te duceai cu carnețelul de notițe și Începeai să scrii ce vezi. Aveam memoria noastră: bețele de chibrit. Pentru fiecare mașinărie sau cazemată, loc pentru tun ori mai știu eu ce, le rupeam Într-un anume fel. Cutia goală, era alături. Nu bătea la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se depună și pe el. Apoi a luat un cărucior și și-a pus casa pe cărucior. Și el a mers, a mers, până a ajuns la Muntele Pleșuv. Și a urcat, și a urcat, și a notat într-un carnețel: Capitolul 1: Totul era gri. Și Capitolul 2: Totul era gri. Capitolul 3: Tot era gri. Capitolul 4: Tot era gri. Capitolul 5: Totul era colorat! Capitolul 6: Totul era colorat. Capitolul 7: Totul era colorat. Capitolul 8: Totul nu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
este foarte greu, dacă nu imposibil - cazul meu - să o iei de la capăt. Luați loc, aici, pe fotoliu, nu serviți un ceai? - Nu, mulțumesc (ceva tărie n-ai, tataie?). Aș vrea să vă întreb (scoase dintr-un alt buzunar un carnețel, eternul carnețel care poate fi admirat în aceleași filme polițiste, plus un pix de duzină) dacă ieri, din întâmplare, doar din întâmplare, evident, nu ați văzut cumva ceva demn de a fi adus în discuție... Poate un musafir oarecare care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
greu, dacă nu imposibil - cazul meu - să o iei de la capăt. Luați loc, aici, pe fotoliu, nu serviți un ceai? - Nu, mulțumesc (ceva tărie n-ai, tataie?). Aș vrea să vă întreb (scoase dintr-un alt buzunar un carnețel, eternul carnețel care poate fi admirat în aceleași filme polițiste, plus un pix de duzină) dacă ieri, din întâmplare, doar din întâmplare, evident, nu ați văzut cumva ceva demn de a fi adus în discuție... Poate un musafir oarecare care a intrat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
atingeai pur și simplu un limax. Aceasta fusese prima idee care îi venise în minte. În timp ce se îndrepta către poartă, duse mâna la buzunar și încercă să o șteargă, frecând-o de căptușeală. Urcă în mașină și se uită în carnețel. Un musafir cu geamantan, un scriitor bețiv care urla de unul singur prin curte (propria curte, de ce nu ar avea voie să facă și asta?), un vecin din cale-afară de curios, un geamantan care nu fusese găsit la locul unui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fum care ieșeau în continuare din casa Vecinului. * La aceeași oră, tot fără a fi deranjat de cineva, ca și cum nimeni nu l-ar fi văzut sau nu l-ar fi luat în seamă, Detectivul ascunse în buzunarul interior al impermeabilului carnețelul pe care notase ultimele informații, apoi reveni la mașină. Deschise portiera, aruncă haina de ploaie pe bancheta din spate, se așeză pe scaun și trase centura de siguranță peste piept. Apoi desfăcu încă o lamă de gumă și răsuci cheia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi concediată și nu puteam face nimic. Presupusesem, ca o amatoare ce mă aflam, că planul meu va funcționa perfect și nici nu-mi dădusem seama că Uri nu mă sunase ca să confirme ridicarea și predarea coletului. Am căutat prin carnețelul de adrese și am sunat la celularul lui Uri, un alt obiect cumpărat de Miranda ca să-i fie și el la dispoziție douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile pe săptămână. — Bună, Uri, sunt eu, Andrea. Iartă-mă că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fără să mi se fi adresat - a aprobat. Ca să scurtez povestea, Miranda a suspinat și m-a umilit și m-a insultat În toate felurile care Îi stăteau În minunatu-i caracter, dar și-a deschis În cele din urmă carnețelul ei Hermès cu coperți din piele neagră (care fusese legat cam incomod, dar foarte șic, cu o eșarfă albă Hermèsă și a scos de acolo... o carte de vizită luată din magazin. — Am lăsat informația asta pe robot, Ahn-dre-ah. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]