811 matches
-
nu a fost terminat alături de omor și furt violul reprezintă una dintre cele mai vechi infracțiuni ceea ce nu știu ei este că cele opt femei plănuiesc să le fure nava spațială cele trei coordonate sferice pot fi convertite în coordonate carteziene prin transformarea deodată din rândul celor rămași apare un preot slab cu chipul străveziu care se oferă să moară în locul lui la întoarcere în primele zile de toamnă boala complicată cu pleurezie a luat forme severe această organizație era menită
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
planul complex. Această relație poate fi generalizată pentru găsirea distanței dintre două punte, cum ar fi "z" și "z". Distanța căutată este dată de relația care din nou este o versiune a relației pitagorice, Formula pentru distanță aplicabilă în coordonate carteziene este derivată din teorema lui Pitagora. Dacă și sunt puncte dintr-un plan, atunci distanța dintre ele, de asemenea cunoscută și ca distanță euclidiană, este dată de formula: Mai general, într-un spațiu euclidian de ordinul "n", distanța euclidiană dintre
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
asemenea cunoscută și ca distanță euclidiană, este dată de formula: Mai general, într-un spațiu euclidian de ordinul "n", distanța euclidiană dintre două puncte, formula 34 și formula 35, este definită, prin generalizarea teoremei lui Pitagora, ca: Dacă nu sunt folosite coordonatele carteziene și, de exemplu, sunt folosite coordonate polare în două dimensiuni, formulele ce exprimă distanța euclidiană sunt mult mai complicate decât teorema lui Pitagora, dar pot fi derivate plecând de la aceasta. Un exemplu tipic în care distanța dintre două puncte este
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
fac legătura dintre coordonatele curbilinii și cele carteziene. De exemplu, coordonatele polare pot fi scrise ca: Cele două puncte cu locațiile și sunt separate de distanța "s": Combinând termeni și rezolvând diferite operații în pătrate, formula lui Pitagora în coordonate carteziene produce separarea în coordonate polare după cum urmează: folosind formule pentru identitățile produselor prin sumă. Această formulă este cunoscută ca teorema cosinusului, câteodată numită și Teorema lui Pitagora Generalizată. Într-un triunghi drept cu catetele "a", "b" și ipotenuza "c", din
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
puncte separate infinitezimal ca: unde "ds" este elementul distanței iar ("dx", "dy", "dz") sunt componentele vectorului ce separă cele două puncte. Un asemenea spațiu se numește spațiu euclidian. Totuși, o generalizare a acestei expresii, folositoare pentru coordonate generale (nu doar carteziene) și spații generale (nu doar euclidiene) iau forma: unde se numește tensor metric. Poate fi o funcție de poziție. Astfel de spații curbe includ geometria lui Riemann ca exemplu general. Această formulare de asemenea se aplică unui spațiu euclidian când sunt
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
aceasta acum vreo de ani. Celelalte formațiuni galactice satelitare sunt galaxii eliptice pitice sau galaxii pitice sferoidale. Tabelul de mai jos rezumă formațiunile galactice identificate ca fiind satelite ale galaxiei Andromeda și principalii lor parametri potrivit lui Koch și Greb; coordonatele carteziene centrate pe Galaxia Andromeda sunt deduse din coordonatele polare uzuale centrate pe Soare: Este cunoscut faptul că galaxia Andromeda se deplasează cu o viteză de 140 km/s, adică de km/h. Se crede că galaxiile Andromeda și Calea Lactee se
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
Antena de microunde este reciprocă, putând atât emite cât și recepționa undele electromagnetice. Cele două stări ale antenei funcționează secvențial (pe rând). formula 1 Pentru obiectele în zbor, poziția este caracterizată de trei coordonate. În practică nu se folosește sistemul tridimensional (cartezian) ci se lucrează cu coordonate polare (vezi figura din dreapta). Azimutul Θ și unghiul de înălțare β nu pot fi deduse prin procedeul radar. Ele sunt stabilite la sol, cu ajutorul mecanismului de orientare al antenei. Poziția curentă a acesteia se compară
RADAR () [Corola-website/Science/306821_a_308150]
-
are convingerea că p, iar convingerea lui S că p este justificată. Această modalitate de întemeiere a cunoașterii a întâmpinat însă numeroase obiecții sceptice: se poate concepe faptul că subiectul cunoscător este victimă a unui spirit malefic de felul demonului cartezian care îl induce în eroare, că nu e mai mult decât un simplu experiment - un creier într-un recipient supus unor impulsuri fizice și chimice care îi creează iluzia lumii externe, sau că opinia sa este în mod accidental adevărată
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]
-
comentariu la Epistola lui Pavel către romani. După terminarea studiilor de la acest colegiu, el lasă în urmă preocupările teologice și se dedică preocupărilor din domeniul dreptului și din cel al matematicii. Totuși, din studiile sale timpurii, va păstra o tradiție carteziană care, integrată conceptelor filosofice newtoniene, va deschide calea pentru raționalismul științific modern. Proiectul Enciclopediei, la care a colaborat cu Denis Diderot și alți gânditori din acea vremea, i-a dat posibilitatea de a formaliza gândirea sa filosofică. "Discursul preliminar" la
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
filosofia empirică a lui John Locke, este adesea considerat ca un veritabil manifest al iluminismului. Acest manifest afirmă existența unei legături directe între progresul cunoașterii și a progresul social. D'Alembert a fost un filozof idealist și a criticat filozofia carteziană și societatea feudală, în special în ceea ce privește repartiția inechitabilă a bogăției în cadrul societății. Contemporan al „"secolului luminilor"”, determinist și ateu (sau cel puțin deist), D'Alembert, împreună cu prietenul său Voltaire, a fost unul dintre protagoniștii luptei împotriva absolutismului religios și politic
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
Îndoiala, ca atitudine epistemologică, fusese experimentată în decursul istoriei filosofiei europene. Nou, însă, la Descartes, este radicalismul îndoielii și faptul că îndoiala se desfășoară controlat, metodic, toate acestea în vederea unui scop pozitiv: fundamentarea pe baze absolut certe a cunoașterii. Îndoiala carteziană cere renunțarea la orice presupoziție și prejudecată luate în mod nemijlocit adevărate. Este o cerință de a pleca de la gândire pentru a ajunge numai prin gândire la ceva ferm. Metoda lui Descartes presupune împrumutarea din domeniul matematicii a patru reguli
Cogito ergo sum () [Corola-website/Science/303176_a_304505]
-
Sarah Hunt Mills și Benjamin Peirce, profesor de astronomie și matematică la Universitatea Harvard. a obținut diploma în chimie la Harvard în 1859 iar în timpul liber studia filosofia. A fost un inovator în logică și matematică. Era critic față de abordările carteziene ale epistemologiei. A acuzat faptul că metoda îndoielii i-a încurajat pe oameni să se prefacă a se îndoi de ceva de care nu se îndoiau de fapt și a susținut că trebuie să începem de la ceva de care nu
Charles Peirce () [Corola-website/Science/302357_a_303686]
-
ales, sfoara va fi observată ca oscilând cu aceeași frecvență și respectiv cu aceeași perioadă ca și sursa. Punctele alese de-a lungul sforii la diferite distanțe de sursă vor ajunge în punctul maxim pe axa verticală într-un sistem cartezian la momente diferite în timp. Viteza cu care se propagă mișcarea verticală de-a lungul sforii din analogia precedentă se numește "viteza undei electromagnetice" în cazul acesteia, ea fiind o funcție de spațiu, masă și tensiune electrică. Un instantaneu asupra sforii
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
poate fi definită ca mulțimea tuturor punctelor formula 2 care satisfac ecuația: Astfel, un cerc "înclinat" în formula 1 poate fi definit ca mulțimea tuturor punctelor formula 2 care satisfac simultan următoarele două ecuații polinomiale: Spațiul afin peste un câmp formula 8 este produsul cartezian formula 9, unde formula 10 denotă dimensiunea spațiului. Punctele lui formula 11 pot fi exprimate in coordonate formula 12. O varietate afină este o submulțime a lui formula 9, ale cărei puncte sunt zerourile simultane ale unei colecții de polinoame în formula 14 variabile. Mai exact
Geometrie algebrică () [Corola-website/Science/302781_a_304110]
-
dictionaries", "mappings"). Tuplurile sunt liste care au un număr prestabilit de elemente, și nu pot fi modificate parțial. Tuplurile pot fi utilizate în cazuri în care este nevoie de o anumită structură de date specializată, de exemplu coordonate în spațiul cartezian. Dicționarele sunt liste neordonate în care fiecare element are asociat o cheie, care poate fi număr sau șir de caractere. Dicționarele au foarte multe aplicații, inclusiv crearea structurilor de tip "hash-tables". Python este un limbaj multi-paradigmă, concentrându-se asupra programării
Python () [Corola-website/Science/303538_a_304867]
-
ca principiu destructiv al unei lumi în care totuși "trebuie să ni-l imaginăm pe Sisif fericit". Precedat de articolul "Remarcă asupra revoltei", cel de-al doilea eseu, "Omul revoltat", ilustrează, prin conținutul său dens, o formulă reînnoită a dictonului cartezian: "mă revolt, deci suntem". În interpretarea lui Camus, revolta este deci singurul mijloc de a depăși absurdul. Ea este prima evidență care scoate omul din singurătate, care îl socializează pe Sisif: Dacă avem conștiința neantului și a nonsensului, dacă găsim
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
divergența gradientului. Astfel, dacă "f" este o funcție cu valori reale derivabilă de două ori, atunci laplacianul lui "f" este definit de relația În mod echivalent, laplacianul lui "f" este suma tuturor derivatelor parțiale "nemixte" de ordinul doi în coordonate carteziene formula 4: Ca operator de derivare de ordinul doi, operatorul Laplace transformă funcții de clasă "C" în funcții de clasă "C" pentru "k" ≥ 2. Expresia (1) (sau echivalent (2)) definește un operator Δ : "C"(R) → "C"(R), sau, mai general, un
Laplacian () [Corola-website/Science/311552_a_312881]
-
pentru "k" ≥ 2. Expresia (1) (sau echivalent (2)) definește un operator Δ : "C"(R) → "C"(R), sau, mai general, un operator Δ : "C"(Ω) → "C"(Ω) pentru orice mulțime deschisă Ω. ul bidimensional este: unde "x" și "y" sunt coordonate carteziene standard din planul "xy". În coordonate polare, S. L. Sobolev " Ecuațiile fizicii matematice" (traducere din limba rusă), Editura Tehnică, 1954, p 329
Laplacian () [Corola-website/Science/311552_a_312881]
-
variabilă potrivită pe același principiu la un mod mai general. În R, dacă domeniul are "simetrie" circulară și funcția are anumite caracteristici deosebite, se poate aplica "transformarea în coordonate polare" ceea ce înseamnă că punctele generice "P(x,y)" în coordonate carteziene se transformă în puncte corespunzătoare lor în coordonate polare. Aceasta permite modificarea "formei" domeniului și simplificarea calculelor. Relația fundamentală pe care se bazează transformarea este următoarea: Exemplu (2-a): Exemplu (2-b): Transformarea domeniului domeniului se face definind circumgerința și amplitudinea
Integrală multiplă () [Corola-website/Science/311595_a_312924]
-
În matematică, sistemul de coordonate carteziene este folosit pentru a determina în mod unic un punct în plan prin două numere, numite de regulă "abscisa" și "ordonata" punctului. Pentru a defini coordonatele, se specifică două drepte perpendiculare și unitatea de lungime, care este marcată pe cele
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
a determina în mod unic un punct în plan prin două numere, numite de regulă "abscisa" și "ordonata" punctului. Pentru a defini coordonatele, se specifică două drepte perpendiculare și unitatea de lungime, care este marcată pe cele două axe. Coordonatele carteziene sunt folosite și în spațiu (unde se folosesc trei coordonate) și în mai multe dimensiuni. Pe lângă sistemul cartezian mai există și alte sisteme de specificare a poziției unui punct în plan, de ex. sistemul de coordonate polare. Folosind sistemul de
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
punctului. Pentru a defini coordonatele, se specifică două drepte perpendiculare și unitatea de lungime, care este marcată pe cele două axe. Coordonatele carteziene sunt folosite și în spațiu (unde se folosesc trei coordonate) și în mai multe dimensiuni. Pe lângă sistemul cartezian mai există și alte sisteme de specificare a poziției unui punct în plan, de ex. sistemul de coordonate polare. Folosind sistemul de coordonate carteziene, formele geometrice (cum ar fi curbele) pot fi descrise prin ecuații algebrice, anume ecuații satisfăcute de
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
folosite și în spațiu (unde se folosesc trei coordonate) și în mai multe dimensiuni. Pe lângă sistemul cartezian mai există și alte sisteme de specificare a poziției unui punct în plan, de ex. sistemul de coordonate polare. Folosind sistemul de coordonate carteziene, formele geometrice (cum ar fi curbele) pot fi descrise prin ecuații algebrice, anume ecuații satisfăcute de coordonatele punctelor de pe respectiva formă geometrică. De exemplu, cercul de rază 2 poate fi descris de ecuația x + y = 4. Numele sistemului vine de la
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
fiind perpendiculare una pe cealaltă. (Primele sisteme permiteau și axe oblice, adică axe care nu se intersectau în unghi drept, astfel de sisteme fiind folosite și astăzi, dar mai ales ca exercițiu teoretic.) Toate punctele dintr-un sistem de coordonate cartezian luate împreună formează un așa-numit plan cartezian. Ecuațiile care folosesc sistemul de coordonate cartezian sunt numite "ecuații carteziene". Punctul de intersecție a axelor se numește "origine" și se notează cu "O". Axele "x" și "y" definesc un plan denumit
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]
-
și axe oblice, adică axe care nu se intersectau în unghi drept, astfel de sisteme fiind folosite și astăzi, dar mai ales ca exercițiu teoretic.) Toate punctele dintr-un sistem de coordonate cartezian luate împreună formează un așa-numit plan cartezian. Ecuațiile care folosesc sistemul de coordonate cartezian sunt numite "ecuații carteziene". Punctul de intersecție a axelor se numește "origine" și se notează cu "O". Axele "x" și "y" definesc un plan denumit "planul xy". Pentru a specifica un anume punct
Coordonate carteziene () [Corola-website/Science/311174_a_312503]