15,443 matches
-
casă de copii. Mama fugise de sărăcie și de tras cu sapa la colectiv, într-o zonă industrială. Rămăsese rătăcită pe-acolo. "Mîncare am avut. Nu multă, dar am avut. Ne fierbeam supă cu zdrențe pe aragazul cu două ochiuri. Cartofi și mere erau. Bunicului îi pîrîia spinarea muncind de ici-colo". În șirul de tracasări, cel mai rău fusese altceva: "Nu creșteam. Mă oprisem din crescut pe la 5-6 ani, din nu știu ce deficiență. Mă arătau studenților de la medicină, ca material didactic: dezbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe care-l receptam din conversația lor, fără prea mare greutate. Încercam să le deslușesc sensul din context, fără ca să mă intereseze topica conversației sau să pricep ceva din ea: "peșchir", "părădaisă", "crumpiri", "cindă", "șpohert", "firang, "chiscant" (pentru: ștergar, roșii, cartofi, sufragerie, mașină de gătit, perdea, găleată cu stropitoare). "Chiscant" m-a fascinat întotdeauna, multă vreme am crezut că e o insectă uriașă de iarbă. În vis, mă joc cu aceste cuvinte; ele zboară în jurul meu materializate în bule mici, colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nefericiții nu beneficiaseră. Guns fotografiase apoi felurile de mâncare lângă bucătar, însoțite de o notă privind compoziția exactă a meniului comandat de condamnat, numele acestuia și data execuției. Dimensiunile- un metru pe optzeci de centimetri - îți permiteau să admiri luciul cartofilor prăjiți, care figurau pe cvasi-totalitatea clișeelor. Niciunul nu comandase vin, bere, nici alcool. Băuturile specifice erau la fel de copilărești ca mâncarea: lapte, ceai rece, Coca. Rari erau cei care îndrăzneau să încerce un fel de mâncare necunoscut și luxos: preferau valorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cvasi-totalitatea clișeelor. Niciunul nu comandase vin, bere, nici alcool. Băuturile specifice erau la fel de copilărești ca mâncarea: lapte, ceai rece, Coca. Rari erau cei care îndrăzneau să încerce un fel de mâncare necunoscut și luxos: preferau valorile sigure, cum ar fi cartofii fierți în coajă și salata de varză. La comanda unui anume Lee D. Wong, observai un detaliu care mă surprinse: -A precizat că vrea Coca-light, îi spusei lui Sigrid. -Ei și? -Într-un asemenea moment, uiți de siluetă, nu? Sigrid cugetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
țîșnind în direcția bucătăriei, dîndu-i un brînci între coaste, ridicînd capacul unei cratițe aflate pe aragaz gata să dea în foc, punînd mîna pe o lingură lată de lemn, începînd să amestece. Bucăți de morcov, pătrunjel, gulii, ceapă, cubulețe de cartofi, bobițe de mazăre ies pe rînd la suprafață, apoi se dau la fund printre clocotele apei în fierbere și aburi. Pune și tu mîna pe ceva, o aude țipînd din toate puterile de parcă ar fi fost la un kilometru depărtare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Îmbunați cu câte o atenție, culegeau lemnele rămase, lăzile care scăpaseră Întregi, fitile, fosfor și altele. Dorița sau Didița se Înhămau și cu ajutorul unei frânghiuțe, puneau În mișcare, târâind mașina făr’de roți, care Înainta anevoios, printre straturile cu ceapă, cartofi, mușuroaie de porumb, mai Înalt decât Dorița, având destinația finală ... Hotarul. Odată ajunși În lumea plină cu minuni, copilul era lăsat să se joace În voie; uneori mătușăsa coopera, alteori rămânea numai cu gândurile ei care adesea erau legate, magic
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de tubercul în creștere plată.“ Este fără îndoială tulburător să stai cu iubita vrășulit în pat. Nu se înțelege însă al cui este tuberculul în creștere plată. Al femeii sau al bărbatului? Sau este vorba pur și simplu de un cartof, vrășulit și el, din întâmplare, peste cearceaful apretat? Poezia de actiune Trebuie să ne obișnuim cu ideea că, așa cum există filmul de acțiune, există și poezia de acțiune. Printre cei care o promovează se numără Rodica Dragomir, autoarea volumului Ore
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Pătrunjele, degeaba te zbați. Nu te pricepi să înhami un armăsar ca mine. Dar să ne trezim puțin. Precum spui, leuștene. Prietene, să-i dai o mână de ajutor mărarului! Ce-mi este dat să aud! Eu îl sprijin pe cartof. Este la doi pași de aici. — Știu, leuștene! — Atunci, pătrunjele? — Atunci să-l aduni de pe drumuri pe blândul și încrezătorul nostru cartof! Și să te întinzi tu peste straturile lui! — Ha, ha. Visuri de zarzavat smintit are mărarul. Și nebuni
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să-i dai o mână de ajutor mărarului! Ce-mi este dat să aud! Eu îl sprijin pe cartof. Este la doi pași de aici. — Știu, leuștene! — Atunci, pătrunjele? — Atunci să-l aduni de pe drumuri pe blândul și încrezătorul nostru cartof! Și să te întinzi tu peste straturile lui! — Ha, ha. Visuri de zarzavat smintit are mărarul. Și nebuni sunt și cei care se căznesc să-l creadă întreg la minte! Se va prăpădi de râs cartoful meu drag când va
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
blândul și încrezătorul nostru cartof! Și să te întinzi tu peste straturile lui! — Ha, ha. Visuri de zarzavat smintit are mărarul. Și nebuni sunt și cei care se căznesc să-l creadă întreg la minte! Se va prăpădi de râs cartoful meu drag când va afla cu ce urzeli umblă sărmanul și rătăcitorul pătrunjel. Ha, ha.“ Sute de asemenea scene, avându-i ca protagoniști pe reprezentanții florei și faunei, sunt relatate de autor conștiincios, minuțios și plicticos, fără ca din efortul lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
anunță la microfon că domnul Pantelimon a avut un mic incident și mai întîrzie. Hăăă, izbucnesc copiii cu o forță nebănuită. Pantelimon se schimbă și se uită în oglindă. Are vînătăi la ochi și nasul este mai mare decît un cartof. Nu pot să mai ies în fața copiilor. Mulțumesc, doamna directoare, pentru primire. Doamna Eliza leșină din nou, dar domnul Pantelimon nici n-o bagă în seamă. Între timp vine și poliția. Să mi-l aduceți pe derbedeu la mine! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dormeau 12 oameni, lipsiți de cea mai elementară igienă corporală. Acolo mîncau, acolo tăifăsuiau și mai ales acolo beau alcoolul de care făceau rost cu greu. Era impresionant să te uiți în strachina fiecăruia și să vezi doar fasole sau cartofi, mîncare de post. În ziua aceea ploioasă era joia din săptămîna patimilor și aproape fiecare trăia așteptarea Sfintelor Paște, cu mulțimea de bucate delicioase, pe care nevestele deja le pregăteau. O mîncărică de ceapă cu iepure... De unde iepure acuma? ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
când ochești și trage, trage, bă, a căzut de bătrână prostănacule... Acum, gata, la masă, în careu adunarea, masca pe muian! Poftă bună! Respiră și înghite, oștean! Pâine neagră, uscată, secară necernută, nedospită, mestecată ca o gumă cu aromă de cartofi înăcriți, deasupra câteva așchii de margarină râncedă, înghețată, ce nu se lasă întinsă și o jumătate de lingură cu gem de caise. În stomac cârtițele făceau tumbe. Gata, bă, auzi? Sărut mâna pentru masă, tovarășe sergent! Așa, așa, încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de-a lungul pereților. Aici urmau să doarmă cu straița sub cap, cu cerga deasupra și cu picioarele obligatoriu spre centrul barăcii. De gătit, aveau să-și gătească singuri la cazan pe seama a ceea ce li se va pune la Îndemînă: cartofi, fasole, alte legume, făină de porumb, slănină uneori, oase. Vor căpăta și pîine bine drămuită, În funcție de cum se vor strădui să muncească. — Ăștia-s meșterii voștri, ascultați-i ca pe Dumnezeu. De raportul lor la comandament depinde soarta voastră. Aveți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
roate afacerea. Cantina, devenită pînă la urmă pensiune, fu deschisă. Floare și două fete din Făgăraș găteau, serveau, un bucovinean alerga după cele de trebuință. Nu lipseau de pe masă tăițeii și lăștile cu brînză, guiașul, plăcintele cu curechi și cu cartofi, popricașul de pui cu smîntînă, cîrnații făcuți ca la șvabi, zupa cu găluște, zama cu groscior pe poame ca vișinele ori cireșele, iar la sărbători, fiert Îndelung, cîte un bograci, un laboș de gomboți cu prune bine tăvăliți prin pesmet
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
întreg. Apoi un oraș. Apoi... Iar leacul nu se găsea. Într-un târziu, un copil și-a adus aminte de ce-i spusese străbunicul: că, pe vremea lui, clădirile acelea frumoase cu turnuri înalte, unde te plimbi cu mașina și mănânci cartofi prăjiți la pungă, unde se vând mărfuri de soi (dar pe care acum nu le mai cumpără nimeni), unde se schimbă și se împrumută bani și unde, din când în când, se țin concerte, ei, bine, în clădirile acelea fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știam că are o nepoată așa de mare!... Cum mă uitam la ea, fetița ridică privirea : "Bună dimineața... și-mi spuse pe nume (probabil mă cunoștea de la mama ei). Ai dormit bine ? A fost cald în casă? Ți-au plăcut cartofii ? ciripea mereu cu glăscior subțire, în timp ce se uita cu ochii mari cum umpleam găleata cu apă de la pompă. Apa e la fel de bună ca aceea de la fântână ? mă întrebă. Cum ai făcut-o să urce ?" Era rândul meu să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
profesorului, a continuat să Înainteze cu pas apăsat, de răcute... În clipa următoare, profesorul a simțit răsuflarea agitată a securistului În ceafă... Până să se Întoarcă, s-a auzit o izbitură pe mozaic, ca și cum ar fi căzut un sac cu cartofi... În acea clipă, și-a dat seama că - În fața toracelui deschis al pacientului năclăit de sânge - securistul a avut un șoc și și-a pierdut cunoștința... Urmarea putea fi imprevizibilă... S-ar fi putut alege cu un traumatism cranian, cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-o scoată la capăt binișor, beneficiind de amiciția cu secretarul Girolteanu și de ajutorul dezinteresat al Caloienilor, care-i aduceau din când în când, cu titlu de pomană creștinească, bucate gătite, și se îngrijeau de grădina casei, unde semănaseră cartofi. În legătură cu chestiunea transferului la Vidra, nu era, deocamdată nimic lămurit; Stelian avea de gând, totuși, să se mai ducă pe la secția financiară a raionului și să discute din nou cu șeful secției, să afle cum mai stăteau lucrurile. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încerc eu să schimb subiectul." Ștefano, aș mânca o tochitură cu brânză de putină și mămăliguță cu lapte încălzit în ceaun. Nu ți-e bine ? Cum o să-i servesc doamnei mâncarea asta țărănească ? Am friptură și fac un pure de cartofi. Gogoșarii sunt foarte gustoși, am deschis chiar azi un borcan. Pot face imediat și niște papanași cu smântână. Ce v-ar place să mâncați, doamna Dora ? La noi aici, la țară, nu prea avem lucruri fine, dar nici n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
intraț în casă până eo m-oi răpezî cu dânsu până la pichetu rusăsc. I-om adormi noi pi rusnaci cu niște șnaps dacă n-or hi dormind buștean de-amu." În încăperea scundă e cald, miroase a fum și a cartofi copți. De altfel, cojile carbonizate, puse într-un castron pe masa scundă, divulgă conținutul cinei lui Petrică din seara de duminică. Dora scotocește în poșetă, scoate un pix, rupe o foaie dintr-un carnețel. Ar vrea să îi scrie câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să îl asigure că este în siguranță. Dar este oare chiar în siguranță în această căsuță de pe frontiera cu Ucraina ? Și poate ea oare rezuma, în câteva cuvinte scrise pe un colț de masă maculată pe alocuri cu resturi de cartofi copți, aventura pe care a trăit-o și pe care o continuă ? Și oare dorește să îi spună totul, fără ascunzișuri, ca în zilele lor bune ? Nu, desigur că nu este posibil. Se limitează deci să scrie doar numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să le rostească niciodată. Nevoile casei în care ținea locul tatălui dispărut erau din ce în ce mai mari, deși muncea din ce în ce mai mult. Morile nu mai mergeau, trebuiau să macine la râșnița din sat o făină neagră, crupoasă. Gustul zahărului ca și cel al cartofului rumenit în untdelemn erau uitate de mult. Cei doi frați mai mici aveau o singură pereche de încălțări cu care se duceau pe rând la școală. Era în primăvara lui cincizeci când domnul Ovidiu venise la ei acasă după lăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
timp se întreba : "La ce bun ? În ce lume să îi fi lăsat ?" La întoarcerea spre Brodoc sania era ceva mai grea, căci Zera a rupt din provizia lor și mi-a dat câteva căpățâni de varză, un săculeț de cartofi și mai ales doi colaci din pâine albă, aproape ca și cei pe care îi coceau cândva femeile din familia Cozmei. Mi-a mai dat un cojoc, e adevărat că destul de ponosit, dar călduros și bun atât pentru ieșit afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atât de folositoare pentru prepararea de pomezi tămăduitoare. Odată cu "competențele" și reputația mea creșteau și "veniturile" sub forma unor calupuri ca de săpun de casă, dar care în realitate era seu de oaie, câte o bucată de brânză sărată, câțiva cartofi... Oamenii din părțile locului sunt săraci, iar eu bineînțeles că nu ceream nici o plată pentru "remediile", îngrijirile sau sfaturile pe care le dădeam, dar ei erau încredințați că, pentru ca să dea roade, încercarea de tămăduire trebuie răsplătită. Din păcate nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]