4,513 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > ESCHATON Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ca rostogolul apei în cascade Prin văile pământului, șuvoi Am învățat, prietene, să ardem După măsura patimii din noi. Cât viscolul durerii mai rămâne Īn schimbul devenirii să înhame Copii zvârlți în vidul depărtării Cu nostalgia-ntoarcerii în mame. Din spate ne împinge inerția Rotind
ESCHATON de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382469_a_383798]
-
ce pleacă din tine, Dă-mi un zâmbet alb, de dragoste perlat Și-l vei vedea cum se-nroșește în mine. Trezește scânteie albastră, de iriși păzită Și lacrimi vii vor cânta, mici cristale, Ascultă-le cântul și lumini de cascadă Îți vor scălda obrajii, iubirea lor curge. Încremenește tăcerea durerii tale, de dor, Acum lumea poeziei mele e claritate, Suferința i s-a supus unei flori de bujor Și-a înflorit pe chipul meu, eternitate. Referință Bibliografică: Dorința unui dor
DORINȚA UNUI DOR de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382479_a_383808]
-
Alfredo execută apoi câteva mișcări cu mantia roșie. Stătea față în față cu monstrul și îl privea curajos, în ochii însângerați... se apropie însă prea mult de taur. Iar acesta lovi necruțător cu coarnele. Stropi roșii au sărit haotic, în cascadă, ca dintr-o fântână arteziană și Cornelia țipă cu putere. Simți o atingere delicată pe mână, deschise ochii și în față i se reflectă atunci, abia deslușită, silueta lui Alfredo... -Dar, ce s-a întâmplat? Unde este toreadorul? întrebă mirată
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
la loc. De cealaltă parte dansează idei Alunecă secundele în ceas zilele în an Ochiul înghite noaptea Cu orologiu cu calendar. Am cules dintre îngeri filă îngălbenita O pictez cu cuvinte Scriu numele meu. Singură Lacrima caută ochiul Alunecă în cascadă Urca pe colina gurii Și urlă. În sfârșit se întorc stelele Că pui chemați de cloșca Fiecare pe cerul lor Întunericul își deschide cortina Aplaudam zori noi. Noaptea sfârșește într-un sărut Nufăr în lacul gol Săpat de-o lacrimă
ZORI NOI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382627_a_383956]
-
trece, timpul vine, timpul se ascunde-n noi Ore multe, adormite ca miresele-mbătate Fără spaimă sau emoții, fără veste despre noi Timpul trece, timpul zboară și nu vine înapoi Vreascuri multe, vorbă multă fără pic de rușinare Ape repezi în cascade: ale gândului furtuni ! Stăm sub vorba ce rănește ca sub grea amenințare Și uităm să facem crucii semn smerit de-‘nchinăciuni Ne ascundem(cum se poate să ne-ascundem ?) de iubire, Înnoptatul e vremelnic, poarta e mereu deschisă “Să fugim
TIMPUL SE ZIDEȘTE-N NOI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382648_a_383977]
-
pentru că „focul” s-a extins surprinzător de repede la poetul Horia Zilieru și, mai departe, de la un capăt al autocarului la celălalt, până la doamna Lidia Petrescu. Au apărut primele zâmbete, s-au auzit primele glume, versuri, aplauze și, bineînțeles, obișnuitele cascade de râs. Chitara Lidiei a prins viață și aproape toată suflarea s-a înscris în ritm și melodie până la oprirea neașteptată a autocarului. Ajunsesem la un alt obiectiv înscris în programul zilei. Mănăstirea Moldovița ne aștepta cu porțile deschise, la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
cu lacrimi Tiptil, să stropim copacul din vis Un trunchi crescut fără răni Fără păcat Fără moarte Dumnezeu doarme sub rădăcini. Să nu te scuturi, cineva ne visează să ne legăm cu-o funie de foc De curcubeu Într-o cascadă de săruturi Cineva ne pictează Îmbrățișați într-o piersica Dulce O minge, Moartea O rătăcește în șuturi. Referință Bibliografica: Copacul din vis / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1874, Anul VI, 17 februarie 2016. Drepturi de Autor
COPACUL DIN VIS de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383924_a_385253]
-
avea nevoie... N-am mai răspuns, dar am mărit pasul și am intrat zâmbind victorioși în curtea pensiunii, pe o portiță din spatele grădinii. Pe măsură ce ne apropiam de clădirea în care eram cazați, auzeam glasuri tot mai multe și râs în cascade. Nu eram sigur, dar aveam impresia că cel mai „colorat” și înalt sunet de râs aparține doamnei Violetta Petre. O cunoscusem la tripla lansare de carte a site-ului „Cleopatra...”, în București, și nu uitasem că m-a fermecat cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
Nu am reușit. A izbucnit în râs și m-a sărutat ca să-mi dovedească numai ea știe ce. Oricum, m-am liniștit. În jurul orei opt și jumătate, de afară au început să pătrundă pe fereastră mai multe voci și, bineînțeles, cascade de râs ce păreau a fi nelipsite în tabără, dar și strigări de chemare la carnaval. Am coborât și noi, fără grabă, elegant, cu zâmbetul pe buze. Apariția noastră pe terasă a fost remarcată de îndată, aplaudată de cele șapte-opt
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
mai mult ori mai puțin stăpânită. Până și doamna Violetta Petre, „sufletul” majorității momentelor vesele, cu toate veleitățile sale de artistă, s-a poticnit de câteva ori în citirea textului conceput de ea însăși. Adevărat este că și propriile-i cascade de râs au pus-o în dificultate! La fel de puternică a fost emoția și în cazul domnului Dan Petrescu, în general calm, stăpân pe sine, care nu-și mai înțelegea versurile create și scrise de propria-i mână pe hârtia ce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
de căpitani, îmi zvârcolește inima și sufletul. - Vai, ce te frământă pe tine! - râse fata. - Încerc să alung aceste gânduri ispititoare și nu reușesc. Mă întreb de multe ori dacă nu cumva este adevărat!? Aproape în fiecare noapte visez o cascadă ce iese din munte. Apoi dintr-o dată mă trezesc parcă în altă parte, pe o vale sălbatică pe care înaintez până la un perete stâncos ce-mi stopează calea. Dar spaima și agitația din somn mă trezesc, buimac și lac de
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
apărându-se de muște, smuci din cap și Pătru Valdescu simți căpăstrul în mână. - Murgule, așa ceva n-am văzut noi niciodată! - exclamă cu satisfacție. Calul dădu din cap de parcă înțelese vorbele stăpânului. Tânărul, cuprins de exuberanță, se aventură până aproape de cascadă savurând plăcerea valului de aer reconfortant și exclamă entuziasmat: - Iată că visul meu a devenit realitate! De bucurie ridică brațele spre cer și continuă: - Deci, tu, frumoasă cascadă îmi tulburai liniștea nopților!? A meritat să te cunosc! Cândva voi escalada
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
de parcă înțelese vorbele stăpânului. Tânărul, cuprins de exuberanță, se aventură până aproape de cascadă savurând plăcerea valului de aer reconfortant și exclamă entuziasmat: - Iată că visul meu a devenit realitate! De bucurie ridică brațele spre cer și continuă: - Deci, tu, frumoasă cascadă îmi tulburai liniștea nopților!? A meritat să te cunosc! Cândva voi escalada abruptul ca să găsesc locul de unde izvorăște apa ta. Deocamdată nu sunt încă pregătit, dar te asigur că mă voi ține de promisiune! Mă bucur că te-am descoperit
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
minute în șir acest spectacol măreț oferit de mama natură. În cele din urmă mai aruncă o ultimă privire acestor priveliști de o minunăție mirifică, își luă calul de căpăstru și coborî încet și îngândurat printre stânci, brazi și micile cascade până ajunse la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră. Se abătu instinctiv din drumul său pe lângă masiv și păși pe
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
amăgiri,/ Răspunsul de-a pururi nedat întrebării,/ Tăgada frivol-a pierdutei iubiri.”( Nesentimente ) Iată cum se cunună elementele naturii într-o viziune adâncă care întruchipează frumosul și iubirea sculptate cu dor. “Prin plete să-ți șuiere vântul,/ Peste noi trepideze cascada,/ Să nu ne cuprindă pământul./ În alb să ne-mbrace zăpada”. Simbolul purității, zăpada, îmbracă iubirea în cel mai curat veșmânt, pentru ca ea să însenineze necuprinsul și simțurile. O haină de mătase țese și marea din valurile sale albastre, îngânată
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
dragostei, împreună să privim valurile mării. În ochii tăi magici să văd cum dansează soarele și luna!... Să ne întindem peste metereze, să scrutăm cerul până departe să simt aroma sufletului tău curgând prin venele mele. Să devenim arhitecți ai cascadei Niagarei cu lacrimile tale să împrospătăm oftatul meu aprins. Te ating tandru pe buza arsă. Martori să fie porumbeii albi... LUME MICĂ PENTRU SUFLETUL TĂU (Botë e vogël për shpirtin tënd) Am acordat corzile harpei aproape de izvorul Drinului Alb. Cine
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
îmi zâmbești, de ce te-nvârtești în jurul meu? Lumea... cât e de mică pentru prima noastră dragoste! Vreau să te am aproape în orice secundă a privirii. Lumea este mică pentru cuibul sufletului nostru! PÂNĂ CÂND (Deri kurr) Până când să mă rog Cascadei să împrospăteze sufletul meu aprins. Până când să-i cer Cascadei să-mi dezmierde ochii mâinile gândurile. Până când tu Cascadă jucăușă peregrinezi măreață către marea de frumos albastru. Până când însingurat să aștept să mă împrospătez în prea plinul tău. Până când mă
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
de mică pentru prima noastră dragoste! Vreau să te am aproape în orice secundă a privirii. Lumea este mică pentru cuibul sufletului nostru! PÂNĂ CÂND (Deri kurr) Până când să mă rog Cascadei să împrospăteze sufletul meu aprins. Până când să-i cer Cascadei să-mi dezmierde ochii mâinile gândurile. Până când tu Cascadă jucăușă peregrinezi măreață către marea de frumos albastru. Până când însingurat să aștept să mă împrospătez în prea plinul tău. Până când mă vei boteza cu apa lacrimilor înspumate ale pârâului tău Cascadă
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
am aproape în orice secundă a privirii. Lumea este mică pentru cuibul sufletului nostru! PÂNĂ CÂND (Deri kurr) Până când să mă rog Cascadei să împrospăteze sufletul meu aprins. Până când să-i cer Cascadei să-mi dezmierde ochii mâinile gândurile. Până când tu Cascadă jucăușă peregrinezi măreață către marea de frumos albastru. Până când însingurat să aștept să mă împrospătez în prea plinul tău. Până când mă vei boteza cu apa lacrimilor înspumate ale pârâului tău Cascadă... PE MARGINEA LACULUI (Buzë liqenit) Prospețime lunecoasă în prim
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
Cascadei să-mi dezmierde ochii mâinile gândurile. Până când tu Cascadă jucăușă peregrinezi măreață către marea de frumos albastru. Până când însingurat să aștept să mă împrospătez în prea plinul tău. Până când mă vei boteza cu apa lacrimilor înspumate ale pârâului tău Cascadă... PE MARGINEA LACULUI (Buzë liqenit) Prospețime lunecoasă în prim asfințit doi îngeri priveau dansul ușor al lacului albastru. În cupa cerească tocmai clipea o stea, invidia beția celor două suflete fericite. Melancolie de voci, romanță tinerească, sărut călduros pe marginea
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
Te aștept cu sărutul petalelor de flori, să aburească cu înălțarea dorului, să construiască barca dragostei, să numere șiragul stelelor. Vino! Să ne urcăm în măreția cerului Să ne topim în vulcanul pasiunii, Zâmbetele să le sărutăm Sub disperarea ploii cascadei. Vino!... Referință Bibliografică: Poezie albaneză - Shefqet Dinaj - în traducerea lui Baki Ymeri / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1405, Anul IV, 05 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
în gând pentru persoana iubită), fuziunea perfectă fiind iubirea! Cupluri celebre, pentru oricine are timp să cerceteze spusele lor din diverse surse, afirmă că: sexul cu un singur partener nu numai că nu este plictisitor, ci chiar este ca o cascadă sau că o fântână adâncă din care ies tot felul de minunații neștiute de la bun început, pentru că trebuie explorate în timp. Iată că aici intervine neajunsul de a-ți schimba partenerul... l-ai schimbat întocmai pentru că ești frustrat/a, insă
CARE ÎI ESTE FUNCȚIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384070_a_385399]
-
cele relatate. De un singur lucru eram sigur, pentru că era ușor de constatat. Femeia nu prea avusese o viață intimă normală în ultima vreme. O spunea manifestarea ei nebunatică, privirea ei lacomă la fiecare început de hârjoneală și o subliniau cascadele ei de sărutări în valuri fără de sfârșit, precum și corpul ce se arunca cu vădită dorință în mângâieri ce se doreau fără de sfârșit. O plimbam cu mașina timp de o oră prin anumite cartiere, zone și locuri, relatându-i despre fiecare
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]