1,049 matches
-
și-a pierdut credința și s-a răzbunat pe el, părăsindu-l și luându-le pe cele trei fete, Faith, Hope și Brenda. Cât a durat? — Căsnicia noastră? Aproape cinci ani. — Destul. — Destul. Luă ultima bucățică de ardei verde din castron și și-o îndesă în gură. În anumite momente - momente de mare slăbăciune, recunosc - îi duc un pic dorul. — O? — E plăcut să ai pe cineva lângă tine, iar uneori nu prea e. De exemplu, mi-a fost de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
uita scena aceea: mă urmărește de treizeci de ani. Dintr-un oarecare motiv. — Dar nu e așa de greu de înțeles, nu? spuse Fiona. Este povestea vieții tale, de aceea n-ai putut s-o uiți. Luă ultima alună din castron. Pot s-o iau? Sunt foarte proaspete. — Te rog. Papilele mele gustative cer niște ciocolată. Am făcut semn să ni se aducă nota de plată. Poate găsim pe drum un magazin deschis. Afară era clar că valul de căldură se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
voi renunța definitiv la îngrijirea bolnavilor. Mortimer chicoti și spuse răutăcios: — N-aș băga mâna-n foc. Dar ea ieșise deja. După ce își termină treaba, Phoebe se spălă, se îmbrăcă și ajunse în sufragerie taman când Pyles strângea farfuriile și castroanele. — Speram să mănânc și eu ceva, spuse ea. — Micul dejun a fost servit, răspunse el fără să-și ridice privirea. Ați venit prea târziu. — Aș putea să-mi prăjesc puțină pâine, dacă există pe undeva un prăjitor de pâine. Pyles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Între timp a avut de completat un grafic al temperaturii, așa că aduceam întotdeauna la sfârșitul serii termometrul și notam conștiincios cifra respectivă înainte de a stinge lumina și a mă întoarce în apartamentul meu cu tava cu farfuriile murdare sau cu castroanele de supă. După cum am menționat, nu vorbeam mare lucru: pentru că pe Fiona vorbitul îi provoca dureri de gât, iar dinsprea partea mea, pentru că găseam niciodată nimic de spus. Dar îmi amintesc o conversație care a avut loc exact în jumătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o pereche de pantaloni croiți cu stil și un jerseu. N-am mai putut aștepta. Uită-te aici. Puse tava În poala lui Helen. Într-o vază erau niște crenguțe cu flori de hîrtie, vase și cești de porțelan, un castron Întors pe o farfurie, și cutia roz cu funda de mătase, În care se afla pijamaua din satin. Helen Își plimbă privirea de la un obiect la altul, cu politețe, ușor intimidată. — Ce flori frumoase. Ce cutie superbă! Se uita de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
s-o las să doarmă, se gîndi Kay. Apoi ridică ușor capacul de pe vasele de porțelan. — Gem, zise ea, și cafea! Așa mai mergea. O, Kay! — E cafea adevărată, spuse Kay. Și uită-te aici. Îi făcu un semn spre castronul Întors, iar Helen Îl ridică. Sub el, pe un șervețel dantelat, era o portocală. Kay muncise la ea o jumătate de oră cu vîrful unui cuțit pentru legume: pe coajă gravase LA MULȚI ANI. Helen zîmbea ca lumea, iar buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
august. Dincolo de raftul pentru fructe, pe podea, se află o grămadă de stafide despre care sunt sigură că se aflau tot acolo În dimineața În care am plecat la aeroport. Câteva chestii s-au stricat cît am fost plecată: În castronul mare de sticlă de pe masa de pin de lângă ușa care dă În grădină au fost adăugate vreo șase mere, dar nimeni nu s-a gândit să arunce Întâi fructele stricate de dedesubt, iar perele de la fundul castronului au Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fost plecată: În castronul mare de sticlă de pe masa de pin de lângă ușa care dă În grădină au fost adăugate vreo șase mere, dar nimeni nu s-a gândit să arunce Întâi fructele stricate de dedesubt, iar perele de la fundul castronului au Început să lase un fel de rășină chihlimbarie lipicioasă. În timp ce arunc pară cu pară la gunoi, mă ia puțin cu fiori la atingerea pulpei putrezite a fructelor. După ce spăl și șterg castronul, șterg cu grijă orice urmă de zeamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stricate de dedesubt, iar perele de la fundul castronului au Început să lase un fel de rășină chihlimbarie lipicioasă. În timp ce arunc pară cu pară la gunoi, mă ia puțin cu fiori la atingerea pulpei putrezite a fructelor. După ce spăl și șterg castronul, șterg cu grijă orice urmă de zeamă lipicioasă de pe mere și le pun la loc. Întreaga operațiune Îmi ia vreo șapte minute. Apoi, mă apuc să curăț cu cârpa munții de zahăr pudră de pe suprafața de inox, dar În urma operațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aia de lângă garaj. Spunea că-i intră părul În ochi. Arată ca unul dintre Tinerii Hitleriști. —Ei, o să-i crească la loc, evident. Și Paula a considerat, și eu am considerat la fel, evident, că toată chestia aia cu tunsoarea castron - În fine, nu se mai poartă la puștii din ziua de azi, nu crezi? — Dar el nu e un puști. E bebelușul meu. Și așa și vreau să arate. Ca un bebeluș. Am observat că În ultimul timp Richard adoptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Așa, așa, Katya, excelent, Îmi strigă ea fericită. Acum coboară-ți brațele Încet pe deasupra capului și repetă după mine: Concurența distruge armonia. Concurența distruge armonia! 07.01: Fay a plecat. Presiunea insuportabilă dispare ca prin minune. Mă răsfăț cu un castron de Honey Nut Loops: nu pot să fac și gimnastică, și să mă și abțin de la plăceri În aceeași dimineață. Stând la masa din bucătărie, Îmi ajunge dintr-odată la urechi un zgomot neobișnuit, un țiuit uscat ca de disc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
simplu nu pot. În Încăpere se pot vedea urmele unor lupte grele, un mic zid de apărare În construcție și șrapnele Lego Împrăștiate pe o suprafață Întinsă. Cât am fost plecată, au fost adăugate trei mere și trei mandarine În castronul mare de sticlă, dar nimeni nu s-a gândit să arunce fructele stricate de dedesubt, iar perele de la fundul castronului au Început să lase un fel de rășină chihlimbarie lipicioasă. În timp ce arunc pară cu pară la găleata de gunoi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
șrapnele Lego Împrăștiate pe o suprafață Întinsă. Cât am fost plecată, au fost adăugate trei mere și trei mandarine În castronul mare de sticlă, dar nimeni nu s-a gândit să arunce fructele stricate de dedesubt, iar perele de la fundul castronului au Început să lase un fel de rășină chihlimbarie lipicioasă. În timp ce arunc pară cu pară la găleata de gunoi, mă gândesc cât au costat. După ce spăl și șterg castronul, șterg cu grijă orice urmă de zeamă lipicioasă de pe fructele proaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gândit să arunce fructele stricate de dedesubt, iar perele de la fundul castronului au Început să lase un fel de rășină chihlimbarie lipicioasă. În timp ce arunc pară cu pară la găleata de gunoi, mă gândesc cât au costat. După ce spăl și șterg castronul, șterg cu grijă orice urmă de zeamă lipicioasă de pe fructele proaspete și le pun la loc. Nu mai trebuie decât să-i pregătesc cutia cu mâncarea de prânz lui Emily, să verific la ce oră are Ben programare la medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ducînd cu ea un trabuc despletit. — David, toate astea sînt de neînțeles pentru mine. Toată treaba pare... (Am așteptat, forțîndu-l pe Hennessy să mă privească În ochi.) Două sute de oameni se află lîngă piscină cînd Începe un incendiu. Există frapiere, castroane cu punch, sticle de șampanie și apă minerală, cît să stingi un vulcan. Dar nimeni nu pare să fi mișcat un deget. Asta-i straniu. Nimeni n-a chemat poliția sau pompierii. Ce-ați făcut, doar ați stat aici și-atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mama cocea vinete și de unde venea un miros greu și ade menitor de fum. Deși nu aveam ochelarii la mine și vedeam oarecum în ceață, am observat cu mirare că din ochii mamei curgeau lacrimi. Mama stătea aplecată asupra unui castron smălțuit cu albastru, în care picura ulei peste vinetele tocate și picurau lacrimi, nenumărate lacrimi mari, rotunde, translucide, din ochii ei pe care eu îi știam mereu surâzători. în spatele ei, pe mașina de gătit, se co ceau alte vinete, sfârâind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ieșit în pijama. Dar mama s-a uitat la mine fără surprindere, ca și cum nu mă vedea sau ca și cum ivirea mea nu o interesa câtuși de puțin. Lacrimi mari, rotunde și translucide continuau să-i picure cu o precizie înspăimântătoare în castronul cu vinete. — Ce e, mama? Ce s-a întâmplat? am repetat eu, îngrijorată. Mama? Și-a concentrat privirea asupra mea. Am resimțit odată cu ea efortul pe care îl făcea ca să mă recunoască. S-a șters la ochi și mi-a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Deșteptătorul, care se mai cheamă Steaua porcului sau Luceafărul porcesc. Suspină amintirilor și îndemnă iar înăbușit: Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate trăi în Goldana noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi, cui ne lași, stăpâne!? De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mesele din scânduri noi de brad, Jana, Cătălina, Berta cea bălaie și sfioasă și alte bune vecine, care aveau mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe care le înținară îndată de vânt, punând castroane de aluminiu, linguri de cositor și farfurii atât de albe, încât, fără îndoială, erau de marmură. Lumea, încălecând lavițele ascunse sub scoarțe moldovenești, cu rumeni trandafiri și cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi venit de la drum lung, fără a fi avut când să-ți umfli buftul, înainte de a fi intra în galerie Dar dumneata, ca tot minerul, la intrarea în șut, te-ai omenit, bărbătește, la cantina șantierului, băgând la ghiozdan un castron de varză cu slănină, pe care l-ai ajutat împingând un dărăb dublu de pâine, cu care magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă Atunci m-a furnicat prin mădulare, simțind că în echipa noastră, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o inimă aievea de vietate Și din podelele de deasupra, cobora o masă albă, cu lumânări de ceară aprinse și câtime de colaci frumos împletiți, în câte opt vițe și cu vargă de aluat copt încinși jur-împrejur erau rânduiți, printre castroane cu sarmale poleite și printre străchinoaie anume cu pui rumeniți Iar eu am dat, atunci, să întind mâna, ca să ating colacii cei frumos rotați, iar ei zvâcneau, depărtându-se de mine, ca niște iezi care zburdă și nu rămase în loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ori cel puțin ungurească sau să nu fie cu supărare! poate că rusească: Koșon!? zise el, mormăind nemulțumit. Vorba aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa întinsă. Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceea, Trandafira a mai auzit-o iar, când s-au întors cu toții la masa întinsă. Ea tocmai venea de la cuhnie, aducând castroane de marmură, care fumegau aromitor de la mâncărurile făcute cu viteza vântului. Mireasma de gâscă friptă se înălța din castroanele încăpătoare, precum aburul de tămâie din cadelnița părintelui, la Sfânta liturghie. Cel cu straiele tărcate adulmeca cu îngrijorare și răbufni precaut: Asta nu Koșon la el? A râs Profetul de îngrijorarea și de frica celui cu straie tărcate. Râdea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
neobișnuită și imensă a abstinenței sale. Pe drept cuvânt și cu temei neîndoielnic, toți se mirau că Vladimir nu se lăsa înfrânt nici de limpezimea, faima și finețea whiskyului, nici de plinul bărdacelor cu vinuri galbene de Odobești, nici de castroanele cu răcituri de curcan sau de aroma sarmalelor făcute de Zoe, așa cum se înveleau ele pe Valea Siretului: în foi de varză murată, cu umplutură de carne mai mult decât cu amestec de orez, fierte încet, la foc mic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
arborează zâmbete reținute. Lângă ei, pe o masă pătrată, obișnuită, acoperită cu un ștergar alb, un fund uriaș de lemn susține o mămăligă rotundă și aurie ca un soare, din care ies aburi calzi, îmbietori. Mirosul apetisant al sarmalelor din castronul adânc, stropite din belșug cu smântână, poate face marți chiar și glandele salivare ale unuia ghiftuit după "șapte praznice împărătești". Alături tronează imperial o salată respectabilă din roșii și castraveți, care împrăștie un miros proaspăt de grădină. Dinspre un clondir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]