916 matches
-
față dedarul mântuirii. Lumina Sfintei Învieri este adevărul că viața Sa nupoate fi ținută de moarte: „Că la Tine este izvorul vieții, întruLumina Ta vom vedea Lumină” (Psalm 35, 9). Învierea este ca des chiderea drumului spre Sfânta Sfintelor prin catapeteasma ruptă atrupului Său, pentru a-L vedea ca „aur”, care nu putea fi cunoscutaltfel înainte de a fi „lămurit în foc” (Apocalipsa 3, 18), și a se dez vălui astfel ca o „comoară ascunsă în țarină” (Matei 13, 44), de careomul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cea de-a dreapta și de ceade-a doua slăvită iarăși venire, Ție îți aducem de toate și pentrutoate cele ale Tale dintru cele ale Tale!”.Lucrarea Duhului Sfânt invocat este mai mult decât Jertfa cadeschidere a ochilor pentru a privi prin catapeteasma trupului Săudincolo, în Sfânta Sfintelor, fiind vorba de simțirea aceluiași Hristossemănat de El Însuși în ei ca o mângâiere a înfierii părintești, înipostaza lor de fii a lui Dumnezeu prin rugăciunea lor ca „înviați”în Hristos și având „putere de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Meu va lua și vă va vesti” (Ioan 16,13-14).Prin Duhul Sfânt Biserica se face părtașă la „cele ale lui Hristos”de dincolo de moarte, când le proclamă ca Revelație actualizată: „Ale Tale dintru ale Tale...”, ca cele de dincolo de catapeteasmă, pecare nu doar le „vede” ca pe Tabor (Marcu 9, 1), ci le mișcă în inimaei ca Duhul Fiului trimis de Tatăl în inimi (Galateni 4, 6), vădind„comoara ascunsă în țarină” (Matei 13, 44) și „aur lămurit în foc
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
continuă jubilație, stare extatică a slăvirii clipei de grație când miracolele vieții, artei și spiritului, ale sacrului se lasă întrezărite sau revelate. Versurile păstrează ecouri din Rilke și din Blaga ori denotă similitudini temperamentale cu V. Voiculescu cel din sonete: „Catapeteasma morții o sprijin pe-un sonet”; „E dură neclintirea rostirii, truda-i sfântă / să-ntruchipezi nefirea-n poezie, / o catedrală unde oricare piatră cântă”; „Eu cred în adevărul nimbat de Poezie”; „Ucid neantul cu adorarea”; „Ce joc sublim: cu fiece ecou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
mai veche clădire este biserica, construită în 1834 sau mai sigur în 1856. Anuarul administrației bisericeș ti pomeneș te o biserică făcută de lemn în 1813,la Jigoreni,iar în Marele Dicționar Geografic al României de la 1902, se arată că catapeteasma bisericii datează din 1695, fiind zugrăvită de Mihail zugravul (scris cu litere greceș ti). Învățătorul pensionar V. Burlacu afirmă că biserica din Țibănești s-a construit în 1874, iar cavoul în 1919. unele documente afirmă că s-a reparat în
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
imediata proximitate a icoanei făcătoare de minuni. 14 august 2013 Ana și Maria, două pelerine greco-catolice. „Scutul” de adăpost al pelerinilor din Sânmihaiul de Câmpie, anul 1969. Rândul de așteptare format la intrarea în biserică. Icoana de la Nicula și uluitoarea catapeteasmă ce o găzduiește. Incidente între pelerini și reporteri. Slujba de noapte și prohodul Maicii Domnului. Mii de voci cântă împreună. Zogre Gabriel, îngerul meu păzitor. Bucuria populară a pelerinajului. Dimineață senină de vară. Urc iarăși în ritm susținut rampa ce
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oară. Păzită ca pe vremea în care în incinta închisorii slujea drept depozit, biserica, în care stilul brâncovenesc, chiar după moartea sângeroasă a domnitorului, își atingea plenitudinea, era despuiată de onoare, de coroana ei. În zăpada murdară a curții zăcea catapeteasma! Doborâtă, crucea mai strălucea pe alocuri de vechea ei poleială. Turlele erau desfăcute și zidurile se înălțau golașe spre cerul vânăt. Era într-o zi de iarnă. De atunci, au mai căzut alte turle și ziduri de biserici. Urâciunea pustiirii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
I s-a dat să bea fiere și oțet; a spus că era părăsit; a spus: („S-a împlinit”); a spus : („Tată, în mâinile Tale încredințez duhul Meu!”). 2. Soarele s-a întunecat, pietrele au crăpat, mormintele s-au deschis, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două de sus până jos. 3. Era hulit, spunându-I-se: („Hei, Tu, care dărâmi templul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce!”); veșmintele I-au fost împărțite; străpungându-I-se coasta cu o suliță, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ceva, bolborosește... Trece un timp în care nu se aude decât freamătul pădurii și ploaia... Apoi, Ștefan se scutură, se smulge gândurilor, privește în jur: Bisericuța aiasta ai cioplit-o singur? Ce bisericuță?! Aiasta-i bisericuță?! se aprinde bătrânul. Fără catapeteasmă! Fără altar! Mă rog la Dumnezeu să-mi țină zilele s-ajung s-o văd sfințită... Fiecare, cu altarul său neterminat, șoptește cu tristețe Ștefan:... De-o fi să-mi mai frec șezutul pe Scaunul Sucevei, o să-ți trimit cioplitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la sare să nu se împută, umplut cu paie și înfipt în suliță, cu care să deschidă cu mare pohfală alaiul de biruință pe ulițele Stambulului!... Dumnezeule! îngână Daniil îngrozit. ...Sau... sau și mai rău!... Îl vezi pe Marele Ștefan "Catapeteasma", "Sabia" și așa mai departe îl vezi lepădat, cetluit într-o cușcă zăbrelită, ca pe-o lighioană spurcată, dat în târg prin toată Împărăția, ca orice nespălat de osmanlâu să-l poată scuipa minunându-se cât de pricăjit și împuțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noi bastioane, contraforturi și-un zid de incintă dublu. Până nu se strică vremea. Mâine chiar, cu toții ieșim la cărat piatră, la săpat, la zidit! Cu toții! Cu bombardele lui Orban au străpuns zidurile Constantinopolului; când se slobozeau odată, crăpa și catapeteasma Cerului!... povestește Țamblac și vocea lui tremură amintindu-și. Zidurile Sucevei nu vor crăpa! declară cu credință nestrămutată Șendrea. Câtă vreme rezistă Cetatea Sucevei, va dăinui și Moldova! întărește Ștefan. Dă-mi-o mie s-o apăr, Doamne! răcnește Șendrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară un pergament cu o pecete cât roata carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților! Prea Strălucitul! Prea Luminatul! Prea..." Știm, "Catapeteasma Lumii"! Sari peste temenele, că ne apucă noaptea. "...Afurisitul domn al Moldovei plin de trufie și care în privința diabolicei viclenii întrece pe însuși diavolul s-a răzvrătit împotriva Sultanului Lumii care cere ascultare și care a aprins grozava mânie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au avut milosârdia să-i descăpățâneze! Cu aiastă "Comoară" am cumpărat niște săbii care să fie pomană pentru capetele osmanlâilor ce vor cădea, când vor binevoi să vină în Moldova!... Altceva! Altceva! Ce mai pohtește?! Că multe mai pohtește și "Catapeteasma" aiasta?! Tăutu, cu ochii în pământ, se foiește, se codește și tace... Ce pohtește?! Ești surd?! Te-am întrebat! Te-am... Ștefan bănuiește și nu mai întreabă. Oftează... Bea... Ce pohtește? întreabă el încetișor. Po... pohtește, îngână Tăutu, pohtește pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu e bine, spune Gherasim încetișor, vin și cu "Monștrii lui Orban"... Și cu "Monștrii"? rânjește Ștefan. Minunat! "Monstrul lui Orban"? E... e cel cu care Mahomed a surpat zidurile Constantinopolului, lămurește Țamblac. Când se slobozea o dată, bubuia de și Catapeteasma Cerului crăpa! Treizeci de boi abia de-l urnesc... Fantastic! Ce s-o alege de cetățile noastre? le căinează Vlaicu. Numai să apuce, zâmbește Ștefan mefistofelic și își freacă palmele. Aferim Mahomede! Aferim!... "Bine!... Minunat!... Fantastic!... Aferim!" îl atacă Stanciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înținate în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim grânele, fânețele! Le săgetăm dobitoacele de povară cu săgeți otrăvite cu venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor ce urcă pe Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de pușcă, chervanele grele de merinde! Ștefan se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei să dea!... Formidabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vechea biserică sau donate de credincioși, comandate de diverși pictori anonimi. Deasupra naosului și a pronaosului, construcția bisericii prezintă o boltă, în mijlocul cărora sunt suspendate câte un candelabru cu 18 și 12 brațe. Altarul este separat de naos de o catapeteasmă lungă de 5, 20 m și înaltă de 3, 40 m, din lemn moale, sculptat cu palmate și rozete, înzestrat cu icoanele necesare, pictate în ulei, fie direct pe lemn, fie pe pânză aplicată pe lemn, de pictorul F. W
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
iar la extremitatea de apus dispune de o mică cămașă, pentru păstrarea obiectelor bisericești. Între obiectele de valoare istorică și artistică păstrate în biserică, sunt unele cărți de cult tipărite între anii 1762-1898, câteva registre din anii 1825-1880, icoanele de pe catapeteasmă pictate în 1876, precum și câteva icoane mai vechi, rămase de la biserica veche, executate de pictori necunoscuți, un candelabru de alamă ce datează din anul 1846 și o strană arhierească din lemn de brad, din secolul al XIX-lea. În anul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și alta nu (2000); Miorița străbate lumea sau 123 de traduceri ale colindei și baladei, semnare de I.F. (2001); Miorița și alte semne poetice (2002). Ediții: G. Coșbuc, Elementele literaturii populare. Antologie, prefață și note de I.F. (1986); Vasile Posteucă: Catapeteasmă bucovineană, Versuri, Ed. a II-a îngrijită și postfațată de I.F (2000); Folclor stăneșetan, in memoria lui Vasile Posteucă. Ediție alcătuită de Ion Crețu, Ion Filipciuc și Ion Posteucă (2003). În prezent deși pensionar continuă activitatea sa rodnică de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
poruncii. N-ai ce-i face! - Râdem noi, mărite Spirit, dar în „sfânta și dumnezeiasca mănăstire Galata” - după cum spune Grigorie Ioan Calimah voievod la 19 oct. 1762 (7271) - „S-au întâmplat înăuntrul bisericii ardere de foc, de au ars atât catapeteasma de sus și până gios, cât și toate sfintele vase, și veșmintele ce au avut s-au topit de arderea acelui foc.” - Nu știu ce a mai zis vodă despre această nenorocire, dar a dăruit mănăstirii Galata - pentru a-și achita datoria
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
luăm în seamă prefacerile din veacurile al XVII-lea și al XIX-lea, și chiar cele din ultimii ani, e greu să precizăm stilul în care a fost făcută. Se știe că prin 1855 Icoana împărătească a Maicii Domnului din catapeteasmă a început să lăcrimeze. Asta se întâmpla o dată la 3-4 zile. Spune-mi acum, mărite Spirit, câte ceva despre mănăstirea Socolei din vremea măicuțelor.Apoi cam toate cele mergeau mai altfel. Este curios că despre danii către mănăstirea Socolei se poate
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
zici, iscoditorule? - Mărite Spirit, te-aș ruga să nu te superi dacă voi susține în continuare faptul că biserica era în picioare în 1629, la mazilirea lui Miron Barnovschi voievod. Că nu erau toate cele trebuitoare puse în deplină orânduială: catapeteasmă, clopote, odoare bisericești și câte altele...asta-i altceva. Altmintrelea, în uricele sale, vodă Miron Barnovschi ar fi spus că zidirea bisericii nu a fost terminată, în loc de: „Sfânta mănăstire a domniei mele nou-zidită.” - Acum ar cam trebui să vorbim și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
voievod în 1803. Bazinul pentru acumularea apei se află în casa apelor din incintă. Apa curgea în bazin prin gura unui leu stilizat. Dintre fostele podoabe ale bisericii, astăzi se mai pot vedea: un candelabru, o icoană a Mântuitorului din catapeteasmă, Tetraevanghelul despre care am vorbit și o iconiță lucrată în aur și nestemate. Sfântul lăcaș este cunoscut ca „Biserica cununiilor”. Tonul l-a dat Iacov, patriarhul Tarigradului, care, aflându-se în Moldova, a cununat în 1693 pe Constantin Duca cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mărite Spirit, că în 1802, la 14 octombrie, a fost un mare cutremur, în urma căruia pereții bisericii au crăpat tare. Pentru asta biserica a fost demolată și rezidită, fiind gata la 1807, în vremea lui Mihail Sturza voievod. Dintre icoanele catapetesmei, câteva sunt pictate de Eustatie Altini, pictor care și-a găsit și odihna aici. În biserică se află de asemenea mormântul lui Grigorie al III-lea Ghica, decapitat de turci în 1777 pentru protestele împotriva cedării Bucovinei către austrieci. Alături de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ctitoria prințului Nicolae șuțu, ridicată în 1845 în memoria tatălui său, domnitorul Alexandru șuțu (m. 1821). Biserica este o construcție monumentală de influență clasică, compusă din trei încăperi: altar, naos și pronaos. Naosul și altarul sunt spațioase, despărțite printr-o catapeteasmă în stil baroc, bombată la mijloc, care se ridică până la boltă. în anul 1935, de ziua Cuvioasei Paraschiva, în curtea școlii de atunci, aflată în vecinătatea bisericii, Dumnezeu i s-a arătat unui copil în chip de bătrânel. în urma acestei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Calimachi voievod a rânduit ca aici să fie lazaret pentru ciumați. Se știe că Gheorghe Tărâță, epitrop al Spiridoniei, a lăsat schitului toată averea sa și de atunci îi poartă numele, iar în 1936 O. Bichiu a zidit pridvorul bisericii. Catapeteasma a fost făcută din nou în 1913, pe când era stareț Nectarie Cotruță, dar biserica nu a fost pictată niciodată. Și acum, ține te bine, prietene, pentru că am să-ți povestesc un fapt cu totul deosebit... Știi bine, ragul meu, că
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]