877 matches
-
dar când se stinge, se stinge și poporul. Această matrice stilistică, mănunchi secret de puteri eficiente, este de altfel singura noastră "tradiție" (Blaga, 1969, p. 223). Esența identitară a românismului rezidă așadar în matricea stilistică dezvăluită de Blaga. În arhitectura categorială a matricei stilistice românești, două axe structurale capătă valențe determinative: i) orizontul spațial al "infinitului ondulat" al plaiului cu ritmicile sale suișui și coborâșuri în alternanțele de relief ale căruia prinde viață doina ca expresie muzicală sublimă a sufletului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu are o structură articulară care să marcheze punctele în care continuitatea temporală să fie despicată. Spectrul întins de alternative ce stau la dispoziția istoricului relevă faptul că nu există, și nici nu poate exista, un sistem unic de organizare categorială a trecutului. Însă această constatare nu schimbă faptul că recurgerea la o formă sau alta de periodizare este o necesitate cognitivă. Un scurt moment autoreflexiv ilustrează din plin această necesitate: inclusiv analiza întreprinsă în rândurile de mai sus operează pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și tehnici tradiționale (...). Mitul este reamintirea unei ordini primordiale și universale, în sânul căreia omul își apare lui însuși ca un punct de intersecție a cerului și pământului, a vieții și morții."4 Dihotomia operațională sacru / profan asigură procesualitatea complexului categorial care învestește poetic mitul. Astfel, tălmăcind sensurile ascunse ale vieții tradiționale, mitul, în calitate de categorie poetică, reprezintă o structură operațională de imagini. Ca structură relațională, mitul redimensionează percepția asupra spațiului și a timpului, transformându-le în categorii poetice predicaționale. Sub pecetea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
predicaționale. Sub pecetea prezentului etern, recuperat prin rit, ritual și ceremonial, metamorfozele spațio-temporale soarele, luna, pasărea și șarpele capătă valențele unor categorii poetice relaționale. Astfel, procesul semantic, care învestește mitul ca discurs polifonic, poate fi reprezentat în felul următor: Interdependența categorială formează nucleul semantic al discursului mitic polifonic: III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC Filosofic și antropologic, mitul este considerat "o povestire anonimă aparținând unui corpus de narațiuni transmise oral între membrii unor grupuri sociale cu culturi proprii, aparținând lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de concentrarea stilistică, de personaje, care sunt mereu puține și repartizate cu sarcini dramatice nete. Șapte personaje în Noaptea furtunoasă, două în Conul Leonida, unsprezece în O scrisoare pierdută reprezintă cifre semnificative. Viziunea clasicizantă a lui Caragiale păstrează procedeele generalizatoare, categoriale, fixează un personaj prin ticuri și formule, dar abandonează staticul și este interesată de diferitele forme de particularizare, în special de cele ale limbajului. Acestei enumerări de elemente clasicizante i se pot opune fapte esențiale, în netă opoziție cu viziunea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
la Caragiale nu este o fuziune intimă între subiect și obiect. Scriitorul vede omul în societate, nu îl vede în natură, vede omul în interdependența sa socială, nu în interdependența sa cosmică. Își concentrează atenția asupra categoriilor sociale, distinge limbajul categorial, surprinde interesele antagonice, legăturile și conflictele de idei în cadrul vieții sociale. Legătura dintre om și cosmos nu îl interesează. Nu recunoaște natura ca factor determinant în plăsmuirea ființei umane. Natura este pentru el un simplu decor, un moment al zilei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
altfel, ele-mentele cele mai mobile ale psihicului. Procesele cognitive sînt legate de latura reflectorie reprezentată de psihic, iar valorile ideale, rezultate din aceste reflectări, alcătuiesc spiritualul sau spiritualitatea care constituie partea spirituală a culturii. Necesitatea acceptării unei noțiuni de rang categorial în explicarea faptelor de limbă prin factori psihologici și cognitivi nu poate fi pusă la îndoială și, în acest sens, lingvistul John L y o n s considera posibilă emendarea structuralismului de tip saussurean prin admiterea unei determinări culturale, care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
după Saussure, și un aspect material, realizat tot prin raportarea dintre elementele limbii și concretizat prin diferențele fonice sau grafice. Raportarea limbii la valoare nu privește însă din punct de vedere filozofic aceste situații, valoarea fiind luată aici în perspectiva categorială dată de filozofie și de axiologie. Prima problemă care se pune sub acest aspect este una de logică: valoarea de adevăr conținută de expresia lingvistică. Chestiunea este veche, a fost discutată sub diferite aspecte și a avut rezolvări diverse. Tradiția
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în lume", vizat rațional prin filozofie, devine ideație potența-toare și idealitate rezultantă pentru trăirea poetică. Ca atare, deși trăit individual, prin potențare rațională și depășire a egoismului, sentimentul obține prin poezie o impersonalizare, care îl face să acceadă la nivelul categorialului și să se înscrie în sfera general-umanului. Prin urmare, situația este diferită, în principiu, în cazul filozofului, care exersează cugetarea cu abstracții, fondul fiind dat de concepție, iar noutatea de invenția ideilor, filozofia fiind o tendință spre cunoașterea absolutului prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unor înaintași iluștri, în mod deosebit a textelor lui Aristotel, Paul R i c o e u r339 consideră construcția filozofică drept proiectul unei lumi realizate prin vorbirea inventatoare de sens, care, prin metafora vie, este capabilă să rupă structurile categoriale prin care simțul comun (= știința pozitivă) stabilește ceea ce se numește realitate. Ca atare, se produce concomitent o invenție și o descoperire, în care se manifestă necesitatea unui limbaj nou (unei neonimii < fr. neonymie), care însă nu afectează constelația teoretică tradițională
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conținut, am realizat-o prin tehnicile analizei multivariate de interdependență, așa cum sunt analiza ierarhică cluster, scalarea multidimensională și analiza de corespondență. Tehnicile de interdependență sunt folosite pentru a identifica structura datelor prin gruparea termenilor cheie, categoriilor și cazurilor în variabile categoriale, precum și pentru reprezentarea relațiilor dintre ele într-o hartă conceptuală. Scopul este de a dezvălui structura "ascunsă" a datelor, respectiv pattern-urile lor (Culic, 2004). Cu ajutorul unui pachet software performant, analiza a descoperit pattern-uri și relații generate de categoriile
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
lui Macedonski, Mircea Eliade, Étiemble. Exegetul se lasă fascinat de elevarea potențială a fiecărui caz la plafonul unor categorii nominale. Sintagma este folosită pentru universalizarea experienței macedonskiene, dar poate fi extinsă profitabil și la Mircea Eliade sau la Étiemble. Reducția categorială presupune frecvent proiecția universaliilor în sfera morală. E cazul categoriilor de macedonskianism, de hermeneutică militantă a lui Eliade sau de comparatism militant al lui Étiemble, dar și cel al conceptului de provincialism, a cărui veritabilă anatomie o întreprinde M. în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
provincialism, a cărui veritabilă anatomie o întreprinde M. în toate cărțile sale. Coloana vertebrală a lucrărilor este însă ideologia culturală care ia în primul rând înfățișarea criticii de idei, concretizându-se în proiectul de proporții consacrat ideii de literatură. Elanul categorial care îi animă subteran scrisul iese aici în evidență mai mult decât oriunde, iar metoda originală pune în lumină istoria uneia dintre universaliile conceptuale însemnate ale culturii occidentale: literatura. Metoda se bizuie pe analiza sistemelor de termeni gravitând în jurul unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
grupări religioase; j) consilierea familiei (oferită familiilor care trec prin anumite crize sau anticipează anumite crize și încearcă să le prevină); k) consilierea șomerilor - având mai mult o încărcătură ocupațională etc. Un ultim criteriu de definire a consilierii în mod categorial este modelul teoretic folosit. Astfel, societățile postmoderne au dezvoltat un grup de abordări teoretice, cunoscute sub denumirea de brief therapy sau modele centrate pe găsirea unor soluții. Termenul terapie, preluat din limba engleză, nu corespunde și nu trebuie confundat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
altă limbă (structură simplă: eu, derby), fie rezultatul derivării (neatent), al compunerii (Făt-Frumos) sau al conversiunii (binele). Funcțional, cuvântul poate avea roluri distincte, transmițând o informație 36: * semantică fie direct: primăvară, fie indirect: el, aici, astăzi 37; * gramaticală de tip categorial cuvântul marcând o anumită categorie gramaticală: să [vină] (modul conjunctiv), a [spera] (modul infinitiv), de, pe, din [scris] (modul supin), a, al, ai, ale [mamei] (cazul genitiv), grație, datorită, mulțumită, conform, potrivit, contrar, aidoma, asemenea [lor] (cazul dativ), înaintea, contra
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
corespunde sumei: "a dărui" + "sie" + "metal cu anumite caracteristici" + "pe" + "figură"). Funcțional, expresia poate transmite informație 45: * semantică fie direct (părere de rău, a-și ieși din pepeni, cu capul în nori etc.), fie indirect (cine știe cine, cine știe ce); * gramaticală de tip categorial, marcând anumite categorii gramaticale: în fața, de-a lungul, de jur împrejurul [pădurii] (cazul genitiv), odată cu (cazul acuzativ), [frumos] de mama focului (gradul de comparație superlativ absolut) etc.; * gramaticală de tip raportual, marcând un anumit raport sintactic în propoziție sau în frază: [El
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
anumite caracteristici de ordin semantic, morfologic și sintactic clasa semantico-gramaticală79 (altfel spus, cuvântul ca "parte de vorbire"); în această accepțiune, cuvântul ca unitate dintre sens (lexical/ gramatical/ logic/ stilistic), formă (variabilă sau nu) și funcție (sintactică, de marcă de tip categorial și/ sau raportual, stilistică) face parte dintr-o clasă de cuvinte care au caracteristici similare; de exemplu, cuvântul repede este inclus în clasa semantico-gramaticală a adverbelor, având la nivel semantic un anumit sens caracteristică a unei acțiuni sau însușiri, la
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cuvinte-substitut și de cuvinte cu funcție de marcă; morfologic, prezintă (variabil, de la o subclasă la alta) categoriile gramaticale de persoană, gen, număr și caz; pronumele concretizate în cuvinte-substitut îndeplinesc funcția sintactică-tip de subiect, în timp ce cuvintele-flectiv rol de marcă de tip categorial. În limba română, pronumele sunt diferențiate 100, în general, după: * plusul semantic adus în cazul substituirii unor elemente nominale: pronume personal propriu-zis (eu, tu, noi, dânsul etc.) vs. pronume personal de politețe (dumneata, matale, dumnealui, Măria-Ta) vs. pronume reflexiv
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
miroase-a bine. (cazul acuzativ 101); Părerea alor săi este importantă. (cazul genitiv); Spune-le celorlalți vestea. (cazul dativ); Voi, veniți aici! (cazul vocativ). Prin raportare la criteriul sintactic, se diferențiază pronumele care, contextual, îndeplinesc rol de marcă de tip categorial (se gândește pronumele reflexiv se = marcă pentru diateza reflexivă, persoana a III-a) de cele care îndeplinesc funcție sintactică (Se vede zilnic în oglindă. [pe sine] pronumele reflexiv se îndeplinește funcția sintactică de complement direct), respectiv de cele care îndeplinesc
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
posibilitatea, necesitatea etc.) și de cuvinte nenoționale; morfologic, prezintă categoriile gramaticale specifice de diateză, mod, timp și categoriile gramaticale comune de persoană și număr; sintactic, îndeplinește contextual fie funcția sintactică-tip de predicat verbal, fie funcția de marcă de tip categorial. Verbele din limba română se diferențiază 108 în funcție de: * formă/ structură: verbe sintetice (a împlini, a vrea, a iubi etc.) vs. verbe perifrastice/ locuțiuni verbale (a o pune de mămăligă, a face pe niznaiul, a-și lua picioarele la spinare etc.
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
comparație, în timp ce restul nu prezintă nici o categorie gramaticală; prin raportare la criteriul sintactic, adverbul îndeplinește funcția sintactică-tip de complement circumstanțial sau, în funcție de valoarea sa, fie cumulativ funcție sintactică și funcție de marcă de tip raportual, fie funcție de marcă de tip categorial, funcție exclusiv stilistică sau se constituie în unitate sintactică de sine stătătoare (de exemplu, în substitut de propoziție sau frază 115). Adverbele din limba română se diferențiază 116 în funcție de: * formă/ structură: adverbe sintetice, simple (mâine, sus, cum etc.) sau adverbe
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Iar a întârziat..."/ " Iar a întârziat, când era atât de important să fie punctual...". III.2.9. Prepoziția se definește 122, prin raportare la criteriul semantic, ca o clasă de cuvinte nenoționale invariabile/ neflexibile, îndeplinind rol de marcă de tip categorial, respectiv raportual. Prepozițiile din limba română se diferențiază 123 în funcție de: * formă/ structură: prepoziții sintetice, simple (cu, în, spre, pe, sub, contra, conform etc.) sau compuse (de la, de pe, de pe la, până la etc.) vs. prepoziții perifrastice/ locuțiuni prepoziționale (alături de, în mijlocul, de-a lungul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
genitiv (înaintea, în fața, în mijlocul, de-a lungul etc.) vs. prepoziții care impun cazul dativ (grație, datorită, mulțumită, conform, potrivit, contrar, aidoma, asemenea). Morfologic, prepozițiile sunt invariabile, neraportându-se la nici o categorie gramaticală. Funcțional, prepozițiile îndeplinesc rol de marcă de tip categorial pentru categoriile gramaticale de caz (de matematică cazul acuzativ, deasupra cărții cazul genitiv, grație celorlalți cazul dativ) și de mod (a citi modul infinitiv, de citit modul supin) , respectiv de marcă de tip categorial pentru raportul de subordonare în cadrul propoziției
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
îndeplinesc rol de marcă de tip categorial pentru categoriile gramaticale de caz (de matematică cazul acuzativ, deasupra cărții cazul genitiv, grație celorlalți cazul dativ) și de mod (a citi modul infinitiv, de citit modul supin) , respectiv de marcă de tip categorial pentru raportul de subordonare în cadrul propoziției: cartea de acolo raportul de subordonare dintre atributul adverbial și termenul său regent; în unele contexte, prepoziția îndeplinește cumulativ cele două roluri de marcă de tip categorial și raportual: volum de poezii (prepoziția de
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
modul supin) , respectiv de marcă de tip categorial pentru raportul de subordonare în cadrul propoziției: cartea de acolo raportul de subordonare dintre atributul adverbial și termenul său regent; în unele contexte, prepoziția îndeplinește cumulativ cele două roluri de marcă de tip categorial și raportual: volum de poezii (prepoziția de marchează cazul acuzativ și raportul de subordonare dintre atributul substantival și termenul său regent). III.2.10. Conjuncția se definește 124, prin raportare la criteriul semantic, ca o clasă de cuvinte nenoționale, invariabile
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]