962 matches
-
2] - dicianoargintat de sodiu. Pentru denumirea anionilor complecși se folosește sufixul -at; după numele anionului complex urmează prepoziția de și numele cationului. Pentru denumirea cationilor complecși sau a entităților de coordinare neutre nu se folosește nici o terminație distinctă. Înaintea numelui cationului complex se trece numele anionului și prepoziția de. Exemple: Na3[AlF6] - hexafluoroaluminat de sodiu; [Ni(CO)4] - tetracarbonilnichel (0); [Zn(NH3)6](OH)2 - hidroxid de hexaamminozinc. Liganzii sunt citați în ordinea alfabetică a acestora, indiferent de numărul acestora în
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
indicând între paranteze rotunde gruparea care se repetă. Exemplu: [Ni(C5H5)2] - bis(ciclopentadienil)nichel (II). Dacă atomul metalic central de la care a derivat entitatea de coordinare prezintă mai multe valențe, denumirile acesteia trebuie să cuprindă starea de oxidare a cationului central. Este necesar, de asemenea, să se indice starea de oxidare a cationilor cu valență variabilă care sunt, eventual, prezenți în sfera de ionizare a compusului. În acest scop se folosește notația cu cifre romane, între paranteze rotunde, după numele
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
ciclopentadienil)nichel (II). Dacă atomul metalic central de la care a derivat entitatea de coordinare prezintă mai multe valențe, denumirile acesteia trebuie să cuprindă starea de oxidare a cationului central. Este necesar, de asemenea, să se indice starea de oxidare a cationilor cu valență variabilă care sunt, eventual, prezenți în sfera de ionizare a compusului. În acest scop se folosește notația cu cifre romane, între paranteze rotunde, după numele cationului respectiv; pentru starea de oxidare nulă se folosește cifra 0 (zero). Între
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
central. Este necesar, de asemenea, să se indice starea de oxidare a cationilor cu valență variabilă care sunt, eventual, prezenți în sfera de ionizare a compusului. În acest scop se folosește notația cu cifre romane, între paranteze rotunde, după numele cationului respectiv; pentru starea de oxidare nulă se folosește cifra 0 (zero). Între denumirea ionului (simplu sau complex) și parantezele rotunde (între care este menționată valoarea stării de oxidare a ionului metalic) se lasă un spațiu. Exemple: K3[Fe(CN)6
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
-id. Exemplu: C6H5NC - izocianură de fenil, [Cr(C6H5NC)6] - hexakis(fenil izocianid)crom (0). Denumirile liganzilor fosfinici se scriu inversate. Exemplu: trans-[PtCl2(Et3P)2] - trans diclorobis(trietilfosfin)platină (II). Atunci când este posibil (când nu se produc confuzii), denumirea unui cation coordinat la ionul central este folosită fără nici o modificare. Numele ligandului cationic este indicat între paranteze rotunde; la fel este precizat acest tip de ligand și în formulă, cu excepția formulelor complicate, când se pot produce confuzii (în acest caz se
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
UNOR COMPUȘI COORDINATIVI 3.1 Obținerea hidroxocomplecșilor 3.1.1 Considerații teoretice Hidroxocomplecșii sunt compuși coordinativi care conțin drept ligand, în entitatea de coordinare, ionul hidroxil HO-. Aceste combinații pot fi atât mononucleare (conținând în sfera de coordinare un singur cation), cât și polinucleare (entitatea de coordinare fiind alcătuită din mai mulți ioni metalici, uniți prin punți de ioni hidroxil; legăturile intermetalice pot fi prezente sau absente). Ionul hidroxil este un ion foarte puțin deformabil, caracterizat printr-o valoare mare a
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
valoare mare a momentului de dipol permanent. Ca urmare, ionul hidroxil este un ligand generator de câmp cristalin slab, legătura chimică în compușii formați având, preponderent, caracter ionic. Din aceste motive, ionul hidroxil va forma combinații complexe, de preferință, cu cationii metalelor reprezentative, care prezintă configurație electronică saturată sau pseudosaturată ori specială. Formarea de astfel de combinații de către ionii metalelor tranziționale, caracterizați prin configurație electronică nesaturată, este puțin probabilă. Intensificarea capacității de polarizare a ionului hidroxil (mărirea ponderii legăturii covalente la
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
specială. Formarea de astfel de combinații de către ionii metalelor tranziționale, caracterizați prin configurație electronică nesaturată, este puțin probabilă. Intensificarea capacității de polarizare a ionului hidroxil (mărirea ponderii legăturii covalente la legătura coordinativă) are loc prin creșterea stării de oxidare a cationului, chiar dacă aceasta determină o ușoară amplificare a momentului total al ligandului. Ca urmare, cationii cei mai dispuși pentru a forma hidroxocomplecși sunt cei cu stări de oxidare medii, corespunzătoare stării amfotere a hidroxizilor formați. La stări de oxidare înalte (când
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
nesaturată, este puțin probabilă. Intensificarea capacității de polarizare a ionului hidroxil (mărirea ponderii legăturii covalente la legătura coordinativă) are loc prin creșterea stării de oxidare a cationului, chiar dacă aceasta determină o ușoară amplificare a momentului total al ligandului. Ca urmare, cationii cei mai dispuși pentru a forma hidroxocomplecși sunt cei cu stări de oxidare medii, corespunzătoare stării amfotere a hidroxizilor formați. La stări de oxidare înalte (când compușii oxigenați ai cationilor au caracter acid), polarizarea oxigenului este atât de puternică, încât
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
o ușoară amplificare a momentului total al ligandului. Ca urmare, cationii cei mai dispuși pentru a forma hidroxocomplecși sunt cei cu stări de oxidare medii, corespunzătoare stării amfotere a hidroxizilor formați. La stări de oxidare înalte (când compușii oxigenați ai cationilor au caracter acid), polarizarea oxigenului este atât de puternică, încât protonul este cedat în momentul formării compusului; de aceea, aceste specii cationice nu formează hidroxizi, ci doar oxizi. Compușii coordinativi conținând ioni hidroxil în sfera de coordinare se pot obține
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
ușor. Se cunosc compuși coordinativi având halogenii drept liganzi mononucleari și polinucleari, legătura dintre unitățile monometalice realizânduse doar prin punți de halogen sau prin intermediul acestora și al legăturilor intermetalice. În general, în compușii coordinativi mononucleari, numărul de coordinare al unui cation într-o stare de oxidare bine precizată are aceeași valoare pentru toți halogenii; totuși există posibilitatea ca numărul de coordinare să difere în funcție de natura halogenului, ca urmare a variației volumului ionic al anionilor halogenură, dar și datorită modificării caracterului legăturii
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
al halogenilor). Pentru un același ion halogenură, geometria ionului complex depinde de înconjurarea chimică a ionului metalic, respectiv de ceilalți liganzi prezenți în mediu, și de tăria câmpului pe care aceștia îl generează. Geometria ionului complex depinde, de asemenea, de cationul din sfera de ionizare. Un ion complex polinuclear (polimetalic) este o entitate de coordinare care conține mai mult de un atomic metalic central. Se cunosc ioni complecși polinucleari halogenați în care legătura între unitățile monometalice se realizează prin liganzi, care
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
combinații dinucleare sau poliedrale. Metodele de preparare a halogenurilor complexe cel mai frecvent utilizate constau în dizolvarea halogenurilor metalice simple în exces de halogenură alcalină sau în hidracid. Aceste reacții au aplicații, îndeosebi, în chimia analitică calitativă, la identificarea diverșilor cationi, ca și la identificarea anionilor halogenură. Cea mai simplă metodă de preparare a complecșilor conținând halogenii drept ligand o constituie, totuși, sinteza din elemente. Se pot obține compuși halogenați complecși și prin reacția metalelor cu acizii sau cu amestecurile de
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
hidrofluorură de potasiu, formând un compuși complecși solubili. Combinațiile complexe în care ionul metalic central prezintă stări de oxidare multiple, se pot oxida sau se pot reduce, în funcție de natura agentului din mediul de reacție. Se formează combinații complexe care conțin cationul central la o altă valență. De multe ori, astfel de combinații rezultă în urma unor procese de disproporționare redox. Combinațiile complexe halogenate se pot prepara și prin reacții de schimb între săruri solubile și alte halogenocombinații complexe. Aceste reacții prezintă importanță
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
K + I) = (2 K + [HgI4]2) + Hg↓ incolor gri 3. Halogenurile cuprului divalent (îndeosebi clorura) au capacitatea de autocomplexare când concentrația ionului halogenură în soluție este mare. Concentrația mare de ioni clorură poate fi generată prin reducerea unei părți din cationii din soluție. Peste 2 ÷ 3 cm3 soluție de clorură cuprică CuCl2 se adaugă, picătură cu picătură, 2 ÷ 3 cm3 soluție de sulfit de sodiu Na2SO3. Se remarcă apariția precipitatului alb de clorură cuproasă CuCl, conform reacției: 2 CuCl2 + Na2SO3 + H2O
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
de moleculele de apă. Ca urmare a asemănării comportamentale dintre ionii halogenură și ionul tiocianat, combinațiile complexe generate de aceștia se aseamănă, la rândul lor. Caracteristic acestor compuși este volumul mare al ligandului, motiv pentru care numerele de coordinare ale cationilor sunt puțin mai mici în sulfocianurile complexe decât în halogenocomplecși. Sulfocianurile complexe se obțin prin dizolvarea sărurilor simple în exces de sulfocianură alcalină. Întrucât acid tiocianic HSCN este un acid deosebit de slab și instabil (care se descompune ușor), nu este
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
acești compuși coordinativi să se prepare în absența oricăror agenți oxidanți. În practica analitică, la identificarea diverselor specii cationice, ca și la identificarea ionului sulfocianură, prezintă importanță prepararea tiocianaților complecși prin reacții de schimb între săruri solubile simple ale diverșilor cationi și sulfocianuri complexe. În urma unor astfel de reacții se obțin combinații cu diverși cationi în sfera de ionizare. În unele cazuri, o parte din ionii tiocianat din sfera de coordinare poate fi substituită cu alți liganzi, cu obținerea de noi
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
la identificarea diverselor specii cationice, ca și la identificarea ionului sulfocianură, prezintă importanță prepararea tiocianaților complecși prin reacții de schimb între săruri solubile simple ale diverșilor cationi și sulfocianuri complexe. În urma unor astfel de reacții se obțin combinații cu diverși cationi în sfera de ionizare. În unele cazuri, o parte din ionii tiocianat din sfera de coordinare poate fi substituită cu alți liganzi, cu obținerea de noi compuși coordinativi. 3.3.2 Partea experimentală 3.3.2.1 Obținerea sulfocianurilor complexe
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
donor al ligandului este atomul de azot, mai puțin electronegativ decât atomii halogenilor sau decât atomul de oxigen; din acest motiv, aminele se caracterizează printr un moment de dipol permanent redus. De aceea, acești liganzi nu se vor coordina la cationii metalelor reprezentative, decât într-o măsură foarte redusă (metalele alcalino-pământoase, având sarcină mai mare, se pot dizolva în amoniac lichid, separând din soluție sub formă de amoniacați). În schimb, amoniacul (ca și aminele pe care pe care acesta le generează
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
alcalino-pământoase, având sarcină mai mare, se pot dizolva în amoniac lichid, separând din soluție sub formă de amoniacați). În schimb, amoniacul (ca și aminele pe care pe care acesta le generează) este ușor deformabil sub acțiunea câmpului electric generat de cationi. De aceea, în prezența cationilor cu configurație electronică nesaturată, amoniacul și aminele formează amine complexe deosebit de stabile, întrucât momentul de dipol total al moleculei ligandului este foarte mare (ca urmare a importantei contribuții datorate polarizării). Din acest motiv, formarea acestui
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
se pot dizolva în amoniac lichid, separând din soluție sub formă de amoniacați). În schimb, amoniacul (ca și aminele pe care pe care acesta le generează) este ușor deformabil sub acțiunea câmpului electric generat de cationi. De aceea, în prezența cationilor cu configurație electronică nesaturată, amoniacul și aminele formează amine complexe deosebit de stabile, întrucât momentul de dipol total al moleculei ligandului este foarte mare (ca urmare a importantei contribuții datorate polarizării). Din acest motiv, formarea acestui tip de compuși coordinativi este
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
atât mai puternic cu cât numărul pozițiilor de coordinare este mai mare. Așa se explică formarea unor compuși coordinativi foarte stabili cu aminele care conțin mai mulți atomi de azot în moleculă (deci sunt polidentate) în condițiile în care același cation nu formează combinații complexe cu amoniacul sau cu amine monodentate cu structură similară (ori compușii formați sunt puțin stabili). Obținerea aminelor complexe se bazează pe coordinarea azotului din amoniac sau din aminele organice de către cationii metalelor tranziționale. În acest scop
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
în condițiile în care același cation nu formează combinații complexe cu amoniacul sau cu amine monodentate cu structură similară (ori compușii formați sunt puțin stabili). Obținerea aminelor complexe se bazează pe coordinarea azotului din amoniac sau din aminele organice de către cationii metalelor tranziționale. În acest scop, soluțiile liganzilor se adaugă soluțiilor apoase ale combinațiilor simple ale acestor metale. În cazul în care se folosește drept ligand amoniacul, compusul coordinativ se prepară prin adaos de soluție de hidroxid de amoniu la soluția
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
suplimentar disocierea electrolitică a hidroxidului de amoniu (sub formă de ioni hidroxil și ioni amoniu), întrucât în sistem există un exces de ioni amoniu. Din această cauză, echilibrul este deplasat spre formarea de amoniac. În acest mod se pot diferenția cationii care prezintă comportări chimice asemănătoare, precum ioni ai metalelor reprezentative (cu configurație electronică saturată) și ioni ai metalelor tranziționale din grupa a 12a (cu configurație electronică pseudosaturată); în prezența hidroxidului de amoniu, primii vor prefera ionul hidroxil drept ligand, în timp ce
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
2 ÷ 3 cm3 soluție de sulfat feros FeSO4, se adaugă câteva picături de o-fenantrolină, se formează un complex roșu solubil, deosebit de stabil - sulfatul de tris(fenantrolin)fer (II) [Fe(phen)3]SO4. Reacția dintre ionul feros și fenantrolină este specifică cationului Fe, fiind folosită în chimia analitică calitativă la identificarea acestui cation (și diferențierea sa de ionul Fe), putând fi redată astfel: 3.5 Obținerea nitrocomplecșilor și nitritocomplecșilor 3.5.1 Considerații teoretice Ionul azotit are proprietatea de a funcționa ca
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]