1,307 matches
-
și 52,3% din cele slab diferențiate [9,17,18]. Tomografia computerizată permite și evaluarea restului ficatului cu aprecierea patologiei hepatice preexistente. Trebuie căutate de asemenea invazia venei porte (fig. 48, 49) și mai rar a venelor hepatice sau venei cave inferioare (fig. 50), eventuale fistule arterioportale intratumorale (fig. 51), extinderea tumorii cu eventuala invadare sau depășire a capsulei hepatice, posibilă hemoragie și hemoperitoneu. Evaluarea extensiei limfoganglionare (N) Prin examen CT cu substanță de contrast se poate pune în evidență afectarea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Anton () [Corola-publishinghouse/Science/92132_a_92627]
-
pacienți cu CHC mai mare de 10 cm [12]. Mortalitatea perioperatorie a fost de 5%, cu supraviețuire la 5 ani de peste 25%. O contraindicație pentru rezecție o reprezintă prezența metastazelor și prezența unui tromb tumoral în vena portă sau vena cavă inferioară. pentru a permite rezecția [14]. Ca regulă generală, pacienții ce prezintă complicații ale cirozei, cum sunt sângerarea, ascita, sau hipertensiunea portală marcată nu au o rezervă funcțională hepatică insuficientă. EVALUAREA REZERVEI FUNCȚIONALE HEPATICE Mortalitatea postoperatorie la pacienții cu CHC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Ionuț Negoi () [Corola-publishinghouse/Science/92142_a_92637]
-
tumori voluminoase sau a unei inflamații perihepatice severe, mobilizarea hemificatului drept este dificilă, putându-se produce incidente hemoragice prin lezarea venei hepatice drepte, a venei hepatice drepte inferioare, a venei suprarenale sau a venelor ce drenează lobul caudat în vena cavă. Pentru a evita aceste incoveniente, a fost adoptată tehnica hepatectomiei drepte prin abord anterior. Prin acest abord, după realizarea disecției la nivelul hilului hepatic, cu secționarea arterei hepatice drepte și a ramului drept al venei porte, se începe transecțiunea parenchimului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Ionuț Negoi () [Corola-publishinghouse/Science/92142_a_92637]
-
hepatice drepte și a ramului drept al venei porte, se începe transecțiunea parenchimului hepatic. Se identifică și se secționează transparenchimatos canalul hepatic drept, ramul venos ce drenează segmentul 8 în vena hepatică medie și se identifică peretele anterior al venei cave inferioare. Se continuă disecția cu identificarea venei hepatice drepte, a venei hepatice drepte inferioare (poate fi prezentă, și să dreneze segmentul 6 în VCI), a venei hepatice drepte medii (poate fi prezentă, și să dreneze segmentul 7 în VCI) [19
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Ionuț Negoi () [Corola-publishinghouse/Science/92142_a_92637]
-
drepte, a venei hepatice drepte inferioare (poate fi prezentă, și să dreneze segmentul 6 în VCI), a venei hepatice drepte medii (poate fi prezentă, și să dreneze segmentul 7 în VCI) [19]. Ultimele elemente care se secționează sunt ligamentul venei cave inferioare și ligamentul triunghiular stâng. Un dezavantaj al acestui tip de abord este lipsa posibilității de a comprima parenchimul hepatic, dinspre posterior, în timpul transecțiunii. Compresiunea manuală dinspre posterior poate fi utilă în special în momentul unui eveniment hemoragic. Pentru a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Ionuț Negoi () [Corola-publishinghouse/Science/92142_a_92637]
-
protecția și conservarea organelor. Secvența recoltării organelor este de obicei cord, ficat, pancreas, plămâni, rinichi, apoi țesuturi. În cazul recoltării pentru un transplant cord-plămân acestea se recoltează inițial. PRELEVAREA CORDULUI Se efectuează în următoarea secvență: se eliberează prin disecție vena cavă superioară (VCS) sub care se plasează 2 ligaturi, după retragerea cateterului venos central din VCS; vena cavă inferioară (VCI), aorta ascendentă (Ao asc), artera pulmonară (AP), vene pulmonare drepte și stângi. Se administrează heparină 200 u/kg. intravenos. Se introduce
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC, HORAŢIU SUCIU, MIHAELA ISPAS () [Corola-publishinghouse/Science/92080_a_92575]
-
În cazul recoltării pentru un transplant cord-plămân acestea se recoltează inițial. PRELEVAREA CORDULUI Se efectuează în următoarea secvență: se eliberează prin disecție vena cavă superioară (VCS) sub care se plasează 2 ligaturi, după retragerea cateterului venos central din VCS; vena cavă inferioară (VCI), aorta ascendentă (Ao asc), artera pulmonară (AP), vene pulmonare drepte și stângi. Se administrează heparină 200 u/kg. intravenos. Se introduce cateterul aortic pentru administrarea cardioplegiei. În consens cu celelalte echipe chirurgicale, se clampează Ao asc. după decomprimarea
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC, HORAŢIU SUCIU, MIHAELA ISPAS () [Corola-publishinghouse/Science/92080_a_92575]
-
coagulat, asocierea la hemotorax a unei rupturi de diafragm cu hernierea viscerelor abdominale în torace [17, 27, 31]. TAMPONADA CARDIACĂ Tamponada cardiacă apare în urma acumulării sângelui în sacul pericardic inextensibil, rezultat dintr-o leziune de vas mare intrapericardic (aortă, vene cave, vase pulmonare), de artere coronare, de cord, de vase pericardice [27]. Diagnosticul trebuie stabilit imediat prin examenul clinic care va evidenția turgescența jugularelor, hipotensiune, prezența pulsului paradoxal. Șocul cardiogen secundar din tamponadă se va diferenția de șocul hemoragic prin creșterea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Alexandru Nicodin, Cezar Motaș () [Corola-publishinghouse/Science/92092_a_92587]
-
TAMPONADA CARDIACĂ Este o complicație a pericarditei lichidiene determinând acumularea rapidă de lichid în cavitatea pericardică cu producerea unei compresii cardiace. Apare o afectare a umplerii diastolice cardiace cu creșterea presiunii telediastolice, scăderea volumului telediastolic, creșterea presiunii atriale, în venele cave și pulmonare, scăderea volumului sistolic și a debitului cardiac [4,17]. Aproximativ 25-30% din pacienții cu pericardită lichidiană pot evolua spre tamponadă cardiacă. Acumularea lichidului pericardic determină compresiunea inimii cu scăderea complianței cardiace și creșterea presiunii intrapericardice. Când presiunea intrapericardică
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
din pacienții cu pericardită lichidiană pot evolua spre tamponadă cardiacă. Acumularea lichidului pericardic determină compresiunea inimii cu scăderea complianței cardiace și creșterea presiunii intrapericardice. Când presiunea intrapericardică atinge 20 mmHg, umplerea ventriculului devine imposibilă. Creșterea presiunii în ambele atrii, venele cave și pulmonare poate egala presiunea intrapericardică. Intervin o serie de mecanisme compensatorii: inotropismul pozitiv, tahicardia, vasoconstricția arteriolară periferică, creșterea presiunii venoase urmate tardiv de bradicardie și disociație electromecanică [12]. În evoluția tamponadei cardiace, de o importanță deosebită sunt viteze de
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
electrică totală cu variații în amplitudine ale complexelor QRS și a undelor P și T. ECOCARDIOGRAFIA Aduce informații prețioase despre prezența și cantitatea de lichid pericardic, fiind investigația esențială. Există informații indirecte ale importanței hemodinamice ale lichidului pericardic: distensia venei cave inferioare care nu se reduce în inspir, fiind o manifestare a presiunii venoase ridicate din tamponadă. Creșterea fluxului tricuspidian în inspir și reducerea sa transmitral este un semn indirect al interdependenței ventriculare, semn de tamponadă. Modificările particulare sunt reprezentate de
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
regurgitarea mitrală. Ecocardiografic se poate aprecia cantitatea de lichid din cavitatea pericardică : - mică - <10 mm; - moderată - 10-20 mm; - mare - >20 mm ; - foarte mare - >20 mm cu compresia inimii. Cel mai important semn în tamponada pericardică este reprezentat de dilatația venei cave inferioare cu absența colapsului ei inspirativ. De asemenea, semn foarte important este colabarea ventriculului drept. Radiografia cord-pulmon Poate arăta dimensiunile normale ale umbrei cardiace sau aceasta poate fi mărită dacă există o cantitate de lichid >300 ml. Pericardocenteza Este metoda
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
pericardice. Apar ca și în pericardita lichidiană, scăderea debitului cardiac, creșterea presiunii venoase sistemice și pulmonare, tahicardie. Presiunea diastolică în toate cele 4 camere ale inimii este crescută și cu tendință la egalizare. O analiză a întoarcerii venoase în sistemul cav are anumite particularități ce o diferențiază de tamponada cardiacă: - accelerarea fluxului sanguin venos care se face în ejecția ventriculară și protodiastolică; - în inspir nu scade presiunea venoasă sistemică și atrială. Pulsul paradoxal este foarte rar întâlnit în pericardita constrictivă. Fiziopatologic
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
Etiologia principală este infecțioasă (în special TBC), post iradiere, post chirurgie cardiacă sau după traumatisme. Existența constricției pericardice determină modificări hemodinamice cu deficit de umplere cardiacă, stază venoasă sistemică datorită compresiunii pe atriul drept, ventriculul drept, ventriculul stâng, a venelor cave. Apare fenomenul de asistolie hepato-ascitică cu creșterea presiunii venoase centrale, scăderea volumului bătaie [33]. În mod normal inspirul produce o scădere a presiunii intracardiace și intrapericardică de la +1 mmHg la 3 mmHg, determinând creșterea întoarcerii venoase, o mică creștere a
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
A fost incriminat un mecanism imunologic. De asemenea, poate fi incriminată etiologia infecțioasă, metabolică, traumatică, neoplazică, colagenoze, iradiere mediastinală sau intervenție anterioară pe cord. CLINIC Pericardita constrictivă poate fi asimptomatică sau se poate manifesta cu ascită determinată de compresia venei cave inferioare și a venelor hepatice, afectarea drenajului limfatic peritoneal și hipertensiune în sistemul port). De asemenea pot apărea dispnee de efort, edemele membrelor inferioare (tardiv). Examenul fizic al pacientului evidențiază prezența jugularelor turgescente, cianoza (prezența insuficienței cardiace congestive), retracția precordială
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
Hepatomegalia este dureroasă și nepulsatilă, poate apare splenomegalia (rar). PARACLINIC Examenul radiologic al inimii și plămânilor poate evidenția în principal diminuarea sau absența pulsațiilor cardiace, prezența eventualelor calcificări pericardice, câmpurile pulmonare clare, lărgirea pediculului vascular drept prin stază în vena cavă superioară, opacitatea cardiacă mică, fără dilatarea arterei pulmonare, prezența revărsatelor lichidiene pleurale. Ecg indică alungirea, aplatizarea sau negativarea undei T, scăderea amplitudinii complexului QRS. Ecocardiografia dă informații mai puțin importante decât în pericardita lichidiană, arătând pericardul îngroșat și fracția de
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
decolabilă. Există o secvențialitate de eliberare a cavităților cardiace. Zonele calcare adânc penetrante în miocard pot fi lăsate pe loc pentru a evita soluții de continuitate ale miocardului sau a vaselor coronare. Vor fi eliberate orificiile de vărsare a venelor cave. Se va evita lezarea nervilor frenici [14]. Cazurile foarte dificile tehnic pot fi rezolvate în siguranță sub circulație extracorporeală (acceptând inconvenientul heparinării pacientului). Eliberarea aortei și a arterei pulmonare (care sunt de obicei mai puțin aderente de pericard), inițiază eliberarea
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
extracorporeală (acceptând inconvenientul heparinării pacientului). Eliberarea aortei și a arterei pulmonare (care sunt de obicei mai puțin aderente de pericard), inițiază eliberarea prin disecție, urmând fața anterioară a ventriculului stâng, ventriculului drept, apexul, fața diafragmatică a ventriculului drept, atriile, vena cavă inferioară și superioară și la sfârșit venele pulmonare. Mortalitatea după pericardectomie este între 6-12% cu o normalizare hemodinamică postoperatorie în 60% din cazuri. Principalele cauze ale mortalității și morbidității postpericardectomie sunt determinate de necunoașterea anterioară a prezenței atrofiei sau a
Tratat de chirurgie vol. VII by VIOREL GOLEANU, MATEI POPA-CHERECHEANU, OVIDIU LAZĂR, IONEL DROC () [Corola-publishinghouse/Science/92088_a_92583]
-
completă, o atenție deosebită impunând regiunile de contact dintre ventriculi și diafragm. Mortalitatea chirurgicală se încadrează între 5-15% (Fowler, 1995) [4]. Sechele cardiovasculare Mai frecvent se constată anevrismul cardiac, defectele septale și valvulare, fistulele arterio-venoase mari (între aortă și vena cavă superioară), corpii străini intracardiaci, ce necesită tratament chirurgical specializat. Corpii străini intracardiaci simptomatici, precum și cei asimptomatici, dar asociați factori de risc, trebuie înlăturați chirurgical, pe când cei asimptomatici depistați ulterior traumatismului și care sunt fixați de miocard sau pericard pot fi
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
diagnosticului histopatologic. Criteriile preoperatorii de nerezecabilitate sunt comune cu cele aplicabile pentru toate tumorile periampulare [25]:prezența metastazelor la distanță;înglobarea a mai mult de 180° din circumferința arterei mezenterice superioare (AMS) în procesul neoplazic;invazia trunchiului celiac;invazia venei cave inferioare sau a aortei;invazia venei porte cu imposibilitatea reconstrucției acesteia;metastaze ganglionare dincolo de marginile piesei de rezecție. Există o serie de criterii, considerate „de graniță”, care, odată decelate în cadrul evaluării imagistice, impun efectuarea explorării chirurgicale [34]:invazia venei porte
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Claudiu Turculeţ, Mihai Matei () [Corola-publishinghouse/Science/92164_a_92659]
-
nivelul originii arterei mezenterice superioare raportul este cu vena renală stângă. Aorta este flancată de lanțul limfoganglionar paraaortic. La nivel paramedian drept raporturile sunt cu ligamentul lui Treitz, unde chirurgical se poate efectua decolarea retro-duodeno-pancreatică. Raportul vascular este cu vena cavă inferioară la nivelul abușării celor două vene renale, corespunzător vertebrei L3, unde vena cavă este încrucișată de artera spermatică, respectiv uteroovariană dreaptă. La nivel paramedian stâng raportul este cu fascia de coalescență Toldt, zonă unde decolarea chirurgicală este facilă, rămânând
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Alina-Simona Muntean, Gabriel Kacsó () [Corola-publishinghouse/Science/92182_a_92677]
-
de lanțul limfoganglionar paraaortic. La nivel paramedian drept raporturile sunt cu ligamentul lui Treitz, unde chirurgical se poate efectua decolarea retro-duodeno-pancreatică. Raportul vascular este cu vena cavă inferioară la nivelul abușării celor două vene renale, corespunzător vertebrei L3, unde vena cavă este încrucișată de artera spermatică, respectiv uteroovariană dreaptă. La nivel paramedian stâng raportul este cu fascia de coalescență Toldt, zonă unde decolarea chirurgicală este facilă, rămânând coada pancreatică în ligamentul pancreatico-splenic. VASCULARIZAȚIA PANCREASULUI ARTERELE Sistemul arterial este tributar trunchiului celiac
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Alina-Simona Muntean, Gabriel Kacsó () [Corola-publishinghouse/Science/92182_a_92677]
-
pacienți au decedat sub un an. Ribero [55] a raportat o rată a rezecției R0 de 84,6% prin practicarea în 70% din cazuri de hepatectomii extinse, 9.2% au necesitat rezecție de venă portă,5,3% rezecție de venă cavă inferioară. Unii autori susțin superioritatea rezecțiilor hepatice anatomice extinse față de cele non-anatomice, limitate, dar această poziție nu a fost demonstrată încă [5]. Alți autori cred că rezecția tumorală cu minimă margine de rezecție este rezonabilă [5,10,56]. În ceea ce privește mărimea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/92163_a_92658]
-
pozitivi) [33]. EXTENSIA REZECȚIEI HEPATICE Rezecția chirurgicală a colangiocarcinoamelor este reprezentată de rezecții hepatice anatomice [33]. În funcție de dimensiunea, localizarea dar și de natura invaziei locale a CCI adeseori se impune extensia rezecției la tractul biliar extrahepatic, structurile vasculare hilare, vena cavă sau diafragm. De obicei un astfel de neoplasm se dezvoltă într-un ficat non-cirotic care permite executarea rezecțiilor extinse fără necesitatea embolizării venei porte. Ratele mortalității și morbidității în aceste cazuri ajung la 3-9% și respectiv 30-40% [33,45,51
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/92163_a_92658]
-
cerebrale pe perioada stopului circulator. Chirurgia crosei aortei pentru disecții și anevrisme aortice practică metoda opririi circulatorii totale, 15-60 minute, în hipotermie profundă (răcirea pacientului de la 37 la 18°C), și administrarea pe cale antegradă (a. carotide) sau retrogradă (pe vena cavă superioară) a unei perfuzii cu debit mai redus printr-un circuit al aparatului inimă-plămân artificial pentru a evita leziuni cerebrale. Folosind această tehnică se poate înlocui arcul aortic parțial sau în totalitate, cu reimplantarea trunchiurilor supraaortice direct sau prin interpoziție
Tratat de chirurgie vol. VII by MARIAN GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/92076_a_92571]